MIHAIL STELESCU

În centru, în costum naţional, Corneliu Codreanu.

În dreapta lui, Mihail Stelescu

Unul dintre primii legionari care depune legământul la 8 noiembrie 1927, când era încă elev de liceu.

Participă la marşul în Basarabia din ianuarie 1930.

Este arestat şi închis la Văcăreşti în 1931, când Ion Mihalache dizolvă Garda de Fier.

În august 1931 participă ca organizator al campaniei electorale pentru Legiune în judeţul Neamţ.

Organizează, la comanda Căpitanului, în ianuarie 1932, marşul de 10 zile pe jos, de la Bucureşti la Tutova, pentru a susţine campania electorală a Gărzii din acest judeţ.

La alegerile generale din iulie 1932 devine parlamentar din partea Mişcării Legionare, la numai 25 de ani.

Este avansat la gradul de Comandant legionar în prima serie, odată cu înfiinţarea gradului, în decembrie 1932.

Cooptat de adversarii Gărzii, încearcă asasinarea Căpitanului dar este descoperit şi exclus din organizaţie. Se lansează într-o campanie de calomniere a lui Corneliu Codreanu prin intermediul ziarului Cruciada Românismului finanţat de guvern. Revolta legionarilor din jurul Căpitanului atinge maximul când dobrogeanul Ion Caratănase, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Stelescu din perioada când erau camarazi, hotărăşte pedepsirea trădătorului.

Caratănase împreună cu Iosif Bozântan, un legionar ardelean, strâng un grup de 10 oameni (numiţi mai târziu „decemviri”) şi, la 16 iulie 1936, pătrund în Spitalul Brâncovenesc, unde Stelescu se ascundea şi îl împuşcă.