VALER NEAGOE

Medic. S-a născut în anul 1912 în satul Cetatea din judeţul Alba.

Studii la Facultatea de Medicină între 1931-1937. În anul 1937 este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor Medicinişti.

În noaptea de 17/18 aprilie 1938 este ridicat şi transportat împreună cu alte sute de legionari în lagărul de la mânăstirea Dragomirna şi apoi în cel de la Vaslui. Supravieţuieşte masacrului ordonat de Carol al II-lea datorită intervenţiei generalului Pap, erou al primului război mondial.

Pe timpul guvernării legionare este preşedinte al Centrului Studenţesc Bucureşti.

În anul 1975 este anchetat la Bucureşti de către o comisie de 3 americani şi 2 români cu privire la viaţa şi activitatea arhiepiscopului Valerian Trifa.

În anul 1980, îşi pierde unicul fiu, Marius, student la medicină în Cluj în anul V. Capturat pe stradă de securitate şi ucis, este aruncat apoi pe calea ferată pentru simularea unei sinucideri.

MIRCEA NICOLAU

Profesor, gazetar. S-a născut în anul 1914 la Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde a avut ca profesori pe Nae Ionescu, Constantin Rădulescu-Motru. P.P. Negulescu, Tudor Vianu, George Oprescu, Gheorghe Zapan, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu.

Colaborator la Ideea românească şi Vremea.

Intră în Mişcarea Legionară din primii ani de studenţie în familia de cuiburi condusă de pictorul Alexandru Bassarab. În 1937 este secretar al organizaţiei legionare a judeţului Ialomiţa. În ianuarie 1939 ia conducerea corpului Răzleţi. Între ianuarie şi februarie 1939 îl conduce pe Horia Sima la diverse gazde până la plecarea acestuia peste graniţă.

Arestat în martie 1939, este eliberat din lipsă de probe.

Participă la acţiunea de răsturnare a lui Carol al II-lea iniţiată în Braşov.

Pe timpul guvernării legionare din 1940-1941 este numit inspector special de poliţie al regiunii Oltenia. După lovitura de stat a generalului Antonescu din ianuarie 1941 este condamnat la moarte în lipsă. Este arestat în iulie 1941 şi, după o reîncadrare penală, este condamnat la 15 ani muncă silnică. Rejudecat în acelaşi proces, este achitat şi eliberat în 1946.

În 1947 intră în reţeaua de activitate anticomunistă organizată de Nicolae Petraşcu. Este din nou arestat în iulie 1948 şi primeşte o condamnare la muncă silnică pe viaţă în 1949. Este eliberat la amnistia generală din 1964.

După eliberare nu i se permite să ocupe funcţii conforme cu pregătirea şi trece prin diferite munci brute. Începând cu 1990, participă la diferite simpozioane cu tematică legionară. Este preşedinte al Fundaţiei George Manu şi prim-redactor al revistei Permanenţe.

DEMOSTENE NACU

Inginer, economist, publicist. S-a născut în anul 1920 în comuna Veria din Macedonia grecească. Urmează Şcoala Politehnică din Bucureşti, secţia Agronomie (1940-1946).

În 1944, sub regimul Antonescu, este arestat şi anchetat pentru solidarizare cu românii din Ardealul de Nord. Este trimis pe front şi cade prizonier în Crimeea. Repatriat în 1945, se refugiază în occident în 1948.

Studiază la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Economice din Paris. Este admis în Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică.

Între anii 1957 şi 1976 publică în occident mai multe studii privind economia sovietică şi economia universală. Între 1954-1992 a publicat studii privind problemele exilului românesc.

CONSTANTIN NAGACEVSCHI

Doctor în litere, profesor universitar. S-a născut în comuna Serpeni, judeţul Tighina, în anul 1916. Studiază la Facultatea de Filologie din Iaşi şi la Conservatorul din Cernăuţi.

Este arestat pentru activitate legionară în timpul studenţiei între 1938-1940. Pe timpul guvernării legionare este ajutor al prefectului de Roman. După ianuarie 1941 se refugiază în Iugoslavia şi apoi în Germania, unde este închis în lagărele de la Rostock şi Buchenwald. Este grav rănit în timpul bombardamentelor aliate. Cade prizonier la englezi.

Doctor la Universitatea din Bonn. Profesor la universităţile din Saarbrücken şi München la catedra de limbi romanice şi director al Academiei Universităţii din München începând cu 1966.

Este unul dintre iniţiatorii Institutului Român de la Freiburg pe care l-a susţinut moral şi material toată viaţa.

A înfiinţat căminul Moţa-Marin pentru refugiaţi politici de la Madrid.

A contribuit la constituirea Frontului Unităţii Româneşti şi Congresului Mondial Românesc.

S-a stins din viaţă în anul 1993.

FLOREA MUREŞAN

Doctor în teologie, preot. S-a născut în comuna Ciubanca din judeţul Cluj, în anul 1907.

Studii la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1926-1930), Academia Teologică Cluj (1927-1930), Facultatea de Teologie Cernăuţi şi specializare la Facultatea de Teologie Catolică şi Protestantă din Strassbourg (1930-1931) şi Universitatea din Berlin (1938-1939). Doctor în Teologie la Bucureşti (1948).

Catehet la şcolile primare din Cluj (1931-1932) şi Rişca de Sus – Cluj (1932-1933), la catedrala episcopală, profesor suplinitor la Academia Teologică, protopop al Clujului (1946-1952).

Detenţia politică în închisorile comuniste: 1952-1953 la Canal, 1953-1961 la Aiud, unde moare ispăşind o condamnare de 25 de ani la muncă silnică.

MIRCEA MUŞETESCU

Refugiat împreună cu un grup de 30 de legionari la Sofia în 1941.

Instructor al echipelor legionare paraşutate în ţară după 1950.

ION I. MOŢA

Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Christos, şi am mers fericit la moarte pentru El!

(din testamentul către părinţii săi)

Comandant al Bunei Vestiri, erou naţional, născut la 5 iulie 1902 la Orăştie. Fiul Protopopului Ioan Moţa, unul dintre fruntaşii românilor ardeleni în lupta de dezrobire naţională, cunoscut activist în timpul stăpânirii maghiare prin ziarele populare pe care le-a editat: Libertatea, Foaia Interesantă şi Foaia Plugarului. 

Absolvă clasele primare la Orăştie, urmând apoi clasele liceale la Fogimnazium din Sibiu şi liceul Gh. Lazăr din Bucureşti, pe care este nevoit să le întrerupă, refugiindu-se din calea invaziei germane şi se retrage la Iaşi împreună cu armata română. Odată cu terminarea primului război mondial şi încheierea păcii, Ion Moţa revine la Bucureşti unde îşi continuă studiile întrerupte, la liceul Sf. Sava de unde îşi ia bacalaureatul.

În toamna anului 1920 pleacă la Paris, înscriindu-se cu o bursă de stat la Sorbona, urmând Dreptul şi Ştiinţele Politice, unde trece cu succes toate examenele. În toamna anului 1921 se reîntoarce în ţară şi se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii Cluj. Împreuna cu Iustin Ilieşu fondează ziarul naţionalist Dacia Nouă (Cluj). Cunoscutul scriitor şi critic Nicolae Roşu comenta că ziarul acesta a fost prima alarmă ziaristică a mişcării naţionaliste care începea, sau mai bine zis, se continua cu o nouă generaţie.

În primăvara anului 1923 este ales Preşedinte al Centrului Studenţesc Petru Maior. Împreuna cu profesorii Ion C. Cătuneanu, Ciorta, avocatul Emil Vasiliu-Cluj, Iuliu Haţegan, înfiinţează organizaţia de luptă naţionalistă-politică Acţiunea Românească. Continuă apoi studiile la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi, iar în anul 1924 (împreuna cu Corneliu Codreanu), pleacă la studii în Franţa la Grenoble, unde îşi ia licenţa în Drept. Împreuna cu Corneliu Zelea Codreanu şi ceilalţi camarazi cunoscuţi sub numele de Grupul Văcărăştenilor, pune bazele Legiunii Arhanghelul Mihail la Iaşi, în data de 24 Iunie 1927.

Preşedinte al Asociaţiei Generaţia Mişcării Studenţeşti de la 1922, Ion Moţa îşi câştigă un mare prestigiu prin toate acţiunile pe care le întreprinde în folosul mişcării studenţeşti naţionaliste. Fondatorul revistei Axa, colaborează la numeroase alte publicaţii naţionaliste: Cuvântul Studenţesc, Crai Nou, Revista Mea, Cuvântul Argeşului, România Creştină, Vestitorii ş.a. Întemniţat în mai multe rânduri pentru activitatea sa legionar-naţionalistă şi anticomunistă, în toamna anului 1936 pleacă voluntar în Spania împreună cu echipa legionară condusă de Generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, să lupte împotriva trupelor comuniste care (spunea el în scrisorile testamentare lăsate în păstrarea Prof. Nae Ionescu cu data de 22 Noiembrie 1936): „trăgeau cu mitraliera în obrazul lui Christos, clătinând aşezarea creştină a lumii!, adăugând: Puteam noi să stăm nepăsători? Nu e o mare binefacere sufletească pentru viaţa viitoare, să fi căzut în apărarea lui Christos?…“

A murit ca un erou la Majadahonda, lângă Madrid, alături de prietenul şi camaradul său Vasile Marin, la 13 iIanuarie 1937, apărând citadela madrilenă de invazia trupelor comuniste. A fost înmormântat împreună cu Vasile Marin la Mausoleul de la Casa Verde (Bucureştii Noi), conduşi pe ultimul drum de o jumătate de milion de oameni veniţi să-şi ia rămas bun de la cei doi eroi. Astăzi, pe locul unde cei doi martiri şi-au vărsat sângele, un grandios monument de granit se ridică în perspectiva Munţilor Guadarama de lângă Majadahonda, înconjurat de steaguri verzi şi tricolore, loc de pelerinaj pentru mulţi naţionalişti din lume.

OPERA:

Protocoalele înţelepţilor Sionului, de Roger Lambelin. Traducere însoţită de numeroase comentarii şi adăugiri din autori români. Tipografia şi editura Libertatea, Orăştie, 1923;

Memoriu Regelui Ferdinand, scris în închisoarea Galata, 1924. Apărut în colecţia Bibliotecii Generaţia Nouă, Nr. 8, Iaşi, 1925;

Statutele tineretului mondial antisemit. Adoptate de Congresul Mondial Antisemit ţinut la Budapesta în anul 1925 (unde Ion Moţa a reprezentat tineretul naţionalist român), ele au rămas inviolabile în tot timpul existenţei acestui Congres. Budapesta, 1925;

Liga Naţiunilor (idealul, viciile şi primejdia ei). Editura Institutului de Arte Grafice Bica din Bucureşti, 1930;

Liga Naţiunilor (conferinţă amplă nepublicată), ţinută în Palatul Societăţii Studenţilor în Medicină, la 27 Februarie 1931, Bucureşti;

La securité juridique dans la Societé des Nations. Teza de Doctorat prezentată Facultăţii de Drept a Universităţii din Grenoble, Franţa. Tipografia Biblioteca Centrului de Studii a Centrului Studenţesc Bucureşti, 1932;

Memoriu Regelui Carol al II-lea (adresat din închisoarea Jilava unde se găsea întemniţat împreună cu mulţi alţi legionari după dizolvarea ilegală a Gărzii de Fier de către guvernul liberal în frunte cu I. G. Duca). Jilava, 1934;

Cranii de lemn. Editura Totul Pentru Ţară, 2 Aprilie 1936, Sibiu;

Testamentul lui Ion Moţa. Tipografia Isvor, Bucureşti, 1937;

Prezent! Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1937;

Corespondenţa cu serviciul mondial (1934-1936). Colecţia Biblioteca Verde, Salo, Italia;

Cranii de lemn. Ediţia Monumentului Moţa-Marin. Colecţia Omul Nou, Traian Golea, München 1970, Germania. Ediţie întregită cuprinzând faţă de lucrarea originală două scrieri anterioare semnate de Ion Moţa: Liga Naţiunilor şi Testament, plus biografia I. I. Moţa semnată de A. Vântu (apărută în ziarul Cuvântul Studenţesc, număr festiv, Ianuarie-Februarie 1937);

Ion Moţa şi Vasile Marin (25 ani de la moarte, 13 Ianuarie 1937 – 13 Ianuarie 1962). Editura Carpaţii, Madrid, 1963 (in memoriam, ediţie colectivă), 254 pag.

IOAN MIREA

Poet, artist plastic, născut la 1 Februarie 1910 în Răsucenii de Jos (Vlaşca). Studii: Diplomat în “filozofia metafizică” la Roma, doctorand în medicină la Bucureşti. Debutează în 1930 la revista Crai Nou din Cernăuţi cu versuri. Co-fondator şi co-editor al revistei Rod. Colaborări active la revistele: Meşterul Manole, Sfarmă Piatră, Game, Litoral şi altele. A iscălit şi cu pseudonimele de: Mihail Rezalie şi I. M. În februarie 1938 şi-a inaugurat prima mare expoziţie de pictura la sala Mozart din Bucureşti, expoziţie care s-a bucurat de un succes enorm.

Comandant Legionar, purtător al distincţiei supreme “Crucea Albă”. După ocuparea ţării de către comunişti s-a refugiat în occident, stabilindu-se în Franţa. Sculptor de mare originalitate, Ioan Mirea “a fost un polivalent de măreaţă aprindere metafizică şi calităţi alese. Avea în el ceva din emotivitatea artistică şi din receptivitatea intelectuală a Renaşterii. În el se zbătea continuu umanul, fineţea realizărilor şi supleţea gândirii…” (Faust Brădescu în LIBERTATEA, New York, Anul VII, Nr. 63, Noiembrie 1987, pag. 1-2).

Premii obţinute:

Premiul pentru sculptură la Salonul Naţional de toamnă din Issoudun;

Marele Premiu pentru sculptură şi arhitectură al Salonului Internaţional de Artă Contemporană de la Rouérque;

Marele Premiu de sculptură simbolistă decernat de Salonul Internaţional de Artă “Les Mâitres de Notre Temps” ş.a.

A colaborat la numeroase publicaţii legionare din exil, printre care: Vestitorii, Carpaţii, Căminul, Drum, Libertatea (Madrid), Cetatea Luminii, Dacia, Rânduiala şi altele. Fondator în 1977 şi director al revistei de sinteză naţionalistă Discursul Contemporan (Paris), care s-a bucurat de un mare prestigiu în lumea exilului. A ilustrat numeroase lucrări apărute în exil, atât ale autorilor români, cat şi ale celor străini. S-a stins din viaţă în anul 1987.

OPERA:

Dus cu morţii (poem). Editura Librăriei “Pavel Suru”, Bucureşti, 1939;

Calea Pietrelor (versuri, ediţie definitivă). Editura “Drum”, Tipografia “Artes Graficas Benzal”, Madrid, 1972.

RADU MIRONOVICI

Avocat. S-a născut în anul 1899 în zona Rădăuţilor. Este unul dintre întemeietorii Legiunii, la 24 iunie 1927, alături de Corneliu Codreanu.

Este deţinut sub regimul antonescian şi sub cel comunist.

Se stinge din viaţă în anul 1979 în anonimat.

Radu Mironovic, al patrulea din rândul de sus, împreună cu grupul „Văcăreştenilor“

SEBASTIAN MOCANU

Fotografie din perioada studenţiei

S-a născut în anul 1916 la Scărişoara, jud. Alba. Studii de litere la Universitatea din Cernăuţi. Detenţie îndelungată la Aiud.

Scriitor şi publicist.