VASILE MILITARU

Poet, născut în 1886 în comuna Dobreni-Câmpurel din judeţul Ilfov.

Deputat din partea Partidului Pentru Ţară în alegerile din 1937.

A fost descoperit de Duiliu Zamfirescu în anul 1907.

Autor al mai multor volume de poezie: Stropi de rouă (1919), Icoane scumpe (1924), Cântarea neamului (1925), Fabulke (1928-1933), Vorbe cu tâlc (1931), Chiot către neamul meu (1936), Temelie de veac nou (1937), Curcubeu peste veac (1937).

Se stinge din viaţă în închisoarea de la Ocnele Mari în anul 1959.

AUGUSTIN MICU

Element de elită al intelectualităţii legionare ardelene. Absolvent al Politehnicii din Timişoara. Din 1938, şef al corpului Răzleţi din Bucureşti.

Adjunct al lui Horia Sima în stabilirea legăturilor între grupările legionare mari din ţară.

Este asasinat în masacrul împotriva legionarilor ordonat de Carol al II-lea la 22 septembrie 1939, în lagărul de la Miercurea Ciuc.

VIRGIL MIHĂILESCU

Profesor universitar. S-a născut în anul 1906. Studiază la Facultatea de Litere din Bucureşti.

Comandant legionar. După ianuarie 1941 se refugiază în Germania şi este internat în lagărele Berkenbrück şi Dachau.

În anul 1949 fondează Biblioteca Română din Freiburg, cel mai mare centru românesc de cărţi şi documente din occident.

Se stinge din viaţă în anul 1989.

TEOFIL MIJA

Medic. S-a născut în anul 1923 în comuna Brătei, jud. Sibiu. Din 1936 face parte din Frăţia de Cruce a liceului Timotei Cipariu din Dumbrăveni.

Studiază medicina la Iaşi şi Cluj.

În 1948 reuşeşte să se sustragă arestărilor masive, dar este arestat după câţiva ani, timp în care a stat ascuns în Bucureşti. Deţinut până în 1964 în închisorile comuniste.

După 1964 îşi continuă studiile întrerupte la Cluj şi termină şi Facultatea de Biologie-Geografie (1969).

Doctor în medicină din 1992.

Fondator al Partidului Pentru Patrie (1992).

SIMION MEHEDINŢI

Una dintre cele mai reprezentative figuri ştiinţifice şi culturale ale ţării, mare pedagog, Simion Mehedinţi s-a născut în Soveja (Putna), la 19 octombrie 1869. Spirit filozofic, format la şcoala lui Titu Maiorescu, a desfăşurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor şi, cu deosebire al tineretului, prin scrierile şi numeroasele sale conferinţe ţinute în faţa studenţimii române din centrele universitare ale ţării.

Numit la 17 mai 1900 profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti la prima catedră de geografie înfiinţată în ţara noastră, Simion Mehedinţi a format în această calitate generaţiile de geografi mari ai ţării în frunte cu George Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu şi alţii.

A scris numeroase cărţi de pedagogie şi educaţie socială, având o admiraţie deosebită pentru Corneliu Zelea Codreanu (Căpitanul Mişcării Legionare) şi rolul său de educator al tineretului pe care îl considera drept “un Mesia al timpurilor noastre şi Dumnezeul drept al noii Românii de mâine…” (Casa Verde, Buc., Ianuarie 1937).

A colaborat la numeroase ziare şi reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulţi ani): Cuvântul Studenţesc, Duminica poporului, Lamura, precum şi la cele de specialitate cu multe studii de geografie, metodologie geografică şi mai ales antropogeografie: Analele Academiei Române, Buletinul Societăţii Române de Geografie, Analele Dobrogei, Natura, Anuarul de Geografie şi Antropogeografie, Völkermagazin (Germania) şi altele.

Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de dictatură), s-a stins din viaţă în anul 1963.

OPERA (selecţii)

Die Kartographische Induktion (teză). Leipzig, 1900.

Etrogeneitatea celor patru sfere. Bucureşti, 1900.

Problemele geografiei contemporane ca ştiinţă despre Cosmos. Bucureşti, 1900.

Introducere în studiul geografiei. Bucureşti, 1904.

Die rumänische Steppe. Leipzig, 1904.

Către noua generaţie. Bucureşti, 1912.

Poporul. Bucureşti, 1913.

Primăvara literară. Bucureşti, 1914.

Omul politic. Bucureşti, 1915.

Şcoala poporului. Bucureşti, 1918.

Legea Eforiilor. Bucureşti, 1918.

Însuşirile omului de Stat. Bucureşti, 1919.

Altă creştere: Şcoala muncii. Bucureşti, 1919.

Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale (Discurs de recepţie la Academia Romana), Bucureşti, 1920.

Vechimea poporului român şi legătura cu elementele alogene. Bucureşti, 1924.

Titu Maiorescu. Bucureşti, 1925.

Şcoala română şi capitalul biologic al poporului român. Biblioteca eugenică şi biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927.

Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul. Vol. I, 1918-1928, Bucureşti.

Terra (metodologie geografică). Opera de importanţă ştiinţifică mondială, aclamată de specialiştii mondiali în domeniu. Bucureşti, 1930.

Opere complete. Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Bucureşti.

Geografia României. Bucureşti.

Geografia României pentru clasa a III-a. Bucureşti.

Aproprie-te de Iisus prin biserica noastră şi prin alegerea educatorilor. Bucureşti.

Quelque obsérvations sur l’évolution de la géographie en Roumanie. În La vie scientifique en Roumanie, Academia Română, tomul IV: Sciences pures I, pag. 329-371. Bucureşti, 1937.

Geografie şi geografi la începutul sec. XIX-lea. Editura SOCEC, Bucureşti, 144 pag.

Geografie şi geografi la începutul sec. XX – Însemnări cu privire la dezvoltarea ştiinţelor şi a învăţământului în România. Editura SOCEC, Bucureşti, 1938.

Trilogia ştiinţei. Cercetător – erudit – savant. În Memoriul Secţiei Istorice a Academiei. Tip. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1939, 110 pag.

Învăţătorul şi straja ţării. Editura CUGETAREA, Bucureşti, 276 pag.

Ce este Transilvania? Biblioteca Revistei Istorice Române, Bucureşti, 1940. (Traducere în limba engleză: What is Transilvanya? de Traian Golea, Editura Romanian Historical Studies, Miami Beach, Fl. 1986).

COLABORĂRI DIVERSE LA ZIARE ŞI REVISTE

Studii

Insula Şerpilor. În Buletinul S.R.R. de Geografie, Vol. XIV.

Locul geografiei între ştiinţe. În Buletinul S.R.R. de geografie, Vol. XV.

Obiectul şi definiţia geografiei. În Convorbiri literare, 1901.

Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei şi a altor ştiinţe. În Anuarul de Geografie şi Antropogeografie, Vol. I, 1910.

Observări asupra Dobrogei. În Buletinul S.R.R. de Geografie, Vol. XXXVIII, 1919.

Premise etnografice în istoria românilor. În Analele Academiei Române, Bucureşti, 1922.

Dacia pontică şi Dacia carpatică. În Buletinul S.R.R. de Geografie, Vol. 47, Bucureşti, 1923.

Religia ca mijloc de caracterizare a unui popor. În Analele Academiei Române, Bucureşti, 1924.

Rumänische Volkskultur. În Völkermagazin, Berlin, 1924.

Direcţia Convorbirilor literare şi îndrumarea poporului român. În Convorbiri literare, Ianuarie-Aprilie 1927, Anul LIX.

Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. În Memoriile Academiei Române, Bucureşti, 1930.

Moţa-Marin – Urmaşii lui Eminescu. În Cuvântul Studenţesc, Anul XII, Nr. 1-4, Ianuarie-Februarie 1937, Bucureşti.

Deliormanul, o verigă între Carpaţi şi ţărmul Mării Negre. În Analele Dobrogei, Anul XIV, Nr. 2, 1938.

Legăturile noastre cu Dunărea şi Marea. Conferinţa inaugurală a ciclului de prelegeri: Apele, Dunărea şi Marea Neagră ţinute la Liga Navală Română, Bucureşti, 1938.

Creştinismul Românesc. În Chemarea Vremii, 1940.

VICTOR MEDREA

Teolog, profesor, gazetar. S-a născut în anul 1904 în judeţul Vâlcea. Studiază filologia şi teologia în Bucureşti. Legionar din anul 1928. Este unul din apropiaţii Căpitanului şi aghiotantul generalului Zizi Cantacuzino – Grănicerul.

Colaborator al publicaţiilor Cuvântul, Buna Vestire, Curentul, Cuvântul Argeşului. Pe timpul guvernării legionare este director al Direcţie de Presă şi şeful Protocolului de Stat.

După ianuarie 1941 este degradat de generalul Antonescu şi trimis cu gradul de soldat în prima linie pe frontul de răsărit. Se remarcă prin acte de eroism şi refuză, în faţa frontului, decoraţia oferită de Antonescu (ulterior primeşte altă decoraţie de la regele Mihai).

Deţinut între anii 1948-1964 în închisorile comuniste. După 1964 refuză ofertele de angajare la revista regimului Glasul Patriei.

Se stinge din viaţă în anul 1978.

CORIOLAN MATEI

Profesor. S-a născut în anul 1950 în comuna Corunca, judeţul Mureş. Studiată la Facultatea de Matematică din Cluj şi devine profesor la liceele din Luduş şi Baia de Arieş.

În cunoaşte pe Corneliu Codreanu în Iaşi la vârsta de 20 de ani. Intră de timpuriu în Mişcarea Legionară. Acuzat în procesul Duca din 1933, este achitat.

Şef legionar al judeţului Mureş în anul 1933 şi colaborator apropiat al lui Ion Banea, şeful legionar al Ardealului.

Sub regimul comunist suportă o lungă serie de condamnări, lagăre de muncă, domiciliu obligatoriu în Bărăgan.

Se stinge din viaţă în anul 1994.

VIRGIL MAXIM

S-a născut în Buzău în anul 1923. Este condamnat în anul 1942 pentru apartenenţă la Frăţiile de Cruce. Trece prin închisorile Aiud, Târgşor, Jilava şi Gherla timp de 22 de ani. După eliberare se dedică activităţii literare.

Este considerat un trăitor desăvârşit al duhului creştin.

Se stinge din viaţă în anul 1996.

AUREL MARIN

Conferenţiar universitar. S-a născut în anul 1918. Studii la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Preşedinte al Societăţii Studenţilor în Medicină în anul 1943.

Medic ORL-ist, conferenţiar universitar. Director adjunct al Institutului ORL, la recomandarea medicului german Herman Neumann. Membru al mai multor societăţi internaţionale de specialitate.

Se încadrează în Mişcarea Legionară din anii liceului. Este arestat în 1958 pentru transmiterea în străinătate a poeziilor lui Radu Gyr şi condamnat la muncă silnică pe viaţă.

Este eliberat cu decret excepţional de la Aiud.

Moare în condiţii dubioase, în octombrie 1964, se pare că otrăvit de un activist comunist care i-a ocupat apoi postul de conferenţiar.

VIRGIL MATEIAŞ

Avocat, scriitor. S-a născut în comuna Grind din judeţul Făgăraş în anul 1905. Din 1928 studiază la Facultatea de Drept din Bucureşti şi intră în Mişcarea Legionară.

Avocat în Braşov şi Făgăraş. Comandant legionar din anul 1937.

Prefect al judeţului Făgăraş în anul 1940. Luptă ca ofiţer de rezervă pe frontul de răsărit.

Deţinut timp de 16 ani al lagărelor şi închisorilor comuniste (1948-1964).

După 1989 colaborează la Gazeta de Vest din Timişoara şi la Cuget şi veghe din Făgăraş. Publică Anii de groază în România comunistă, Cântece nescrise din închisori şi Existenţa tragică.

Se stinge din viaţă la 2 ianuarie 1994.