CONSTANTIN IULIAN

Doctor inginer, profesor universitar. S-a născut la Vaslui în 1929. În anul 1948, este arestat pentru apartenenţă la Frăţia de Cruce din liceul Mihail Kogălniceanu. Deţinut până în anul 1955.

Urmează Politehnica din Bucureşti. Din 1958 până în 1964 este din nou deţinut. Începând cu 1965 urmează Institutul de Construcţii din Bucureşti, Facultatea de Hidrotehnică, pe care o absolvă ca şef de promoţie. În 1968 absolvă şi cursurile de pedagogie ale Institutului Politehnic Bucureşti. În anul 1994 îşi susţine doctoratul cu teza „Soluţii noi de protecţie pentru litoralul marin“.

Obţine de două ori Premiul Academiei Române şi alte premii.

Autor a numeroase brevete şi invenţii.

Preşedinte al Partidului Pentru Patrie.

CONSTANTIN IORGULESCU

Poet, eseist, gazetar. S-a născut la Brăila în anul 1929. În anul 1948, în ultima clasă de liceu, este arestat împreună cu un grup de elevi. Execută 8 ani de închisoare la Târgşor, Jilava, canal şi Aiud.

Este eliberat în anul 1956. Absolvent al Facultăţii de Calcul Economic şi Cibernetică Economică.

Colaborări la publicaţiile literare: Steagul Roşu, Vatra, Luceafărul, Transilvania.

După 1989, colaborator al publicaţiilor sibiene Tribuna. Radical, Dimineaţa şi Puncte Cardinale.

A scris Dimensiunea transcendentă a politicului.

DAN IOVĂNESCU

Legionar din Oltenia. S-a născut în anul 1910. Absolvent al Şcolii de Arhitectură din Bucureşti. Face parte din grupul de artă plastică şi arhitectură Luchian, condus de pictorul Alexandru Bassarab.

În 1949 este condamnat la cinci ani închisoare pentru activitate anticomunistă. Detenţie la Aiud şi la Canal.

După eliberare lucrează ca arhitect în întreprinderi de stat. Moare la cutremurul din 1977.

NICOARĂ IORDACHE

S-a născut în anul 1906. Conferenţiar la catedra de chimie a Universităţii Bucureşti, sub conducerea profesorului G.C.Longinescu.

Colaboratori de la numărul I al revistei legionare Pământul Strămoşesc. Membru al primului cuib legionar înfiinţat în Bucureşti în 1927.

Comandant legionar din 1932.

A fost ucis în lagărul de la Miercurea Ciuc în anul 1939, din ordinul regelui Carol al II-lea. După ce a fost legat împreună cu ceilalţi 43 de camarazi pentru a fi împuşcaţi, a rostit pentru toţi un ultim „Tatăl nostru“.

Iordache Nicoară (în centru), alături de Victor Puiu Gârcineanu

ION IONICĂ

Doctor în sociologie, scriitor, publicist. S-a născut în anul 1907 la Zărneşti, judeţul Braşov. Frate cu dr. ing. Eugen Ionică. Studiază la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti între 1926-1929 şi la Facultatea de Drept între 1929-1932.

Doctor în sociologie al Universităţii Bucureşti în 1939.

Colaborator al revistei Rânduiala.

Din 1941 se refugiază în Germania din cauza persecuţiilor exercitate de Antonescu asupra legionarilor. Este deţinut în lagărul de la Buchenwald până la terminarea războiului. Este asasinat în condiţii neelucidate la graniţa italo-elveţiană în anul 1944.

MARIETA IORDACHE

Sora lui Iordache Nicoară. Ajutoarea Nicoletei Nicolescu la conducerea Cetăţuilor din Bucureşti. Este internată în lagăr la Mânăstirea Suzana în 1939. În anii 1941-1942 lucrează la ridicarea Mânăstirii Vladimireşti. Intră în monahism cu numele de Maica Mihaela. După desfiinţarea mânăstirii de către comunişti este arestată şi se stinge din viaţă în închisoarea de la Miercurea Ciuc.

VIRGIL IONESCU

Literat. S-a născut în comuna Mărăştii de Jos din judeţul Dolj, în anul 1918. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti.

În perioada 1940-1941 se afirmă în centrul studenţesc legionar din Bucureşti.

Participă la campania din răsărit ca ofiţer de rezervă. După terminarea războiului îşi reia studiile.

După 1946 duce o activitate intensă pentru reorganizarea Mişcării Legionare. Este arestat şi condamnat la 10 ani în anul 1948. În 1958 este eliberat, dar este din nou arestat la scurt timp şi supus unei anchete în urma căreia îşi pierde aproape complet vederea.

Moare în anul 1996.

EUGEN IONICĂ

Doctor în fizică şi chimie, conferenţiar universitar.

S-a născut în anul 1905 în Zărneşti, judeţul Braşov. Studiază chimia şi electrochimia la München, Zürich, Paris. Doctor în ştiinţe fizico-chimice al Universităţii din Paris.

Din 1930 este asistent la catedra de chimie tehnologică şi electrochimie a Politehnicii Bucureşti. A înfiinţat laboratorul de chimie al Monetăriei Naţionale. Studii de specialitate în Germania şi Austria. Comandant legionar numit de Corneliu Codreanu.

Iniţiator al asociaţiei Prietenii Legionarilor.

Este arestat în aprilie 1938 împreună cu întregul grup de 18 comandanţi legionari şi închis în temniţa de la Râmnicu Sărat. În 5 septembrie a fost transferat la spitalul militar Braşov. În dimineaţa zilei de 22 septembrie este împuşcat fără judecată împreună cu alţi şase fruntaşi legionari, într-o pădure de lângă Râşnov.

NAE IONESCU

Doctor în filosofie, profesor universitar, gazetar. S-a născut la 16 iunie 1890 în Brăila, într-o familie modestă, cu rădăcini ţărăneşti. A urmat liceul “Nicolae Bălcescu” din oraşul natal, după care studiază la Universitatea din Bucureşti şi apoi în străinătate, la Universitatea din München şi la cea din Viena.

Profesor universitar, conferenţiar, ideolog şi doctrinar al Mişcării Legionare; filozof de tip socratic, mare om de cultură. A condus împreună cu Gheorghe Racoveanu revista teologică “Predania”, a fost Directorul ziarului “Cuvântul” (publicaţie de aleasă ţinută intelectuală în paginile căreia s-au reunit numele celor mai ilustre personalităţi legionare în frunte cu Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Gheorghe Racoveanu, Dragoş Protopopescu), a îngrijit apariţia revistei “Arhiva pentru Ştiinţă şi Reformă Socială” ş.a.

Profesorul Nae Ionescu a fost asasinat prin otrăvire la 15 Martie 1940. Scăpat cu viaţă din lagărul de la Miercurea Ciuc (în timpul sângeroasei prigoane împotriva Mişcării Legionare din 1938-1940) şi aflat cu domiciliu obligatoriu păzit, agentul de politie care-l păzea a fost pus din ordinul camarilei să-i schimbe prafurile pe care le avea pe masă şi le lua contra durerilor de inimă, cu prafuri otrăvite.

A mai semnat si cu pseudonimul CALICLES.

OPERA:

Die Logistik als Versuch einer neunen Begründung der Matematik (teza de doctorat susţinută la Univ. din München, 3 Aprilie 1919, doctorat obţinut cu strălucire). Publicată în: Izvoare de filosofie. Culegere de studii şi texte – II, 1943 (Ed. Bucovina – I.E. Torouţiu, Bucureşti, 1944, pg. 1-52);

Doctrinele partidelor politice – Sindicalism (conferinţă rostită în 1923) şi publicată de Institutul Social Român (Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, pg. 173-185);

Filosofia Catolicismului (curs universitar, manuscris);

Filosofia Protestantismului (curs universitar, manuscris);

Faust şi problema mântuirii (curs universitar, manuscris);

Logica colectivelor (curs universitar, manuscris);

Istoria Logicei (curs universitar 1929-1930);

Logica Românească (curs universitar, manuscris);

Prefaţă (la volumul De două mii de ani de M. Sebastian);

Roza vânturilor, Buc., 1937;

LUCRĂRI CONSACRATE OPERELOR IONESCIENE TIPĂRITE POST MORTEM:

Fenomenul Legionar (patru conferinţe pe care Prof. Nae Ionescu le-a ţinut în luna Mai 1938 în faţa legionarilor din lagărul de la Miercurea Ciuc în care se găsea internat şi publicate mai apoi în “Buletinul Informativ”, Nr. 2-3-4-5, Aug.-Sept. 1940, săptămânal de informare a legionarilor refugiaţi in Germania);

Istoria logicei (cu un portret al lui Nae Ionescu scris de Vasile Băncilă şi cu o introducere colectivă), Bucureşti, 1941;

Metafizica (teoria cunoaşterii metafizice, cursul “Cunoaşterea imediată”, ţinut în 1928–29), Bucureşti, 1942;

Metafizica – (Logica generală), Bucureşti, 1943;

Metafizica – (II), 1944;

Convorbiri, Freising, 1951. Ediţia a II-a 1963, îngrijită de Mircea Eliade şi Gheorghe Racoveanu.

Îndreptar ortodox (culegere de texte religioase scrise de Nae Ionescu, cu numeroase adnotări de D. C. Amzăr), Wiesbaden, 1957.

VIRGIL IONESCU

Comandant legionar din anul 1934.

S-a născut în anul 1892. Inginer, membru în consiliul de administraţie al uzinelor Malaxa din Bucureşti. Apropiat la regelui Carol al II-lea înainte de anul 1930.

În 1937 candidează şi este ales pe listele Partidului Totul pentru Ţară.

Scapă de masacrul din 21/22 septembrie 1939, când se afla internat în spitalul militar din Braşov, la intervenţia directă a lui Carol al II-lea.

După 1944 se stabileşte la Buenos Aires.

Se stinge din viaţă în 1960.