FLOR STREJNICU

S-a născut la Ploieşti în anul 1926. În 1941, la vârsta de 15 ani, este arestat împreună cu un grup de prieteni şi condamnat pentru activitate legionară. Este eliberat în 1944. Se înscrie la fără frecvenţă dar este din nou arestat şi închis. În 1945 este eliberat.

Îşi schimbă numele din Alexandru Popescu în Flor Strejnicu (numele unui fost decedat) şi se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj. Este descoperit şi nu i se permite să-şi dea examenul de stat.

După 1989 este invitat la ONU pentru a vorbi despre Albert Schweizer. În 1996 publică o carte de mare succes: Mişcarea Legionară şi evreii, iar în 1999 publică o antologie de poezie dedicată centenarului naşterii lui Corneliu Codreanu.

Este medic la spitalul din Cisnădie.

MIRCEA STREINUL

Scriitor şi poet iconarist, născut la 22 Ianuarie 1910 în comuna Cuciurul-Mare (judeţul Cernăuţi), Bucovina. Studiile primare în comuna natală, secundare (liceul Aron Pumnul din Cernăuţi); studii universitare în litere, filosofie şi drept la Universitatea din Cernăuţi. Licenţiat în teologie.

 Fondatorul Grupării Iconar în anul 1931 alături de Gheorghe Antonovici, George Drumur, Ion Roşca şi Neculai Pavel, apoi al Colecţiei Iconar şi Editurii Iconar (având colaborarea lui Iulian Vesper) şi, în final, co-fondator al revistei Iconar (împreună cu Liviu Russu, Traian Brăileanu, Iulian Vesper şi alţii) apărute în mod succesiv la Cernăuţi. Mircea Streinul a desfăşurat în paralel o vie activitate literară editând revistele Argonaut, Caietul celor 4 şi Fişier.

Fost redactor la ziarul Buna Vestire din Bucureşti (oficiosul Mişcării Legionare), a colaborat intens la numeroase ziare şi reviste cu versuri, eseuri şi articole: Crai-Nou, Îndrumarea, Pana literară, Orion, Plai, Viaţa Bucovinei, Ţara Sipenitului, Cronica Românească, Tribuna (apărute în Bucovina; Frize, Gândirea, Revista Mea, Vremea, Pagini Literare, Răboj, Pământul, Capricorn, Însemnări, Izvod, Orientări, Lanuri, Floarea de foc, Curentul, Bloc, Arc, Grai moldovenesc, Petrodava, Treisprezece etc.

A tradus un număr însemnat din operele reprezentative ale scriitorilor universali ai timpului: Diseară se improvizează de Pirandello (teatru); George Trakl – Opere; Motanul de August Hinrich (comedie în trei acte; Războiul opiului de Hans Jany Rudi Brungraber (roman); Doamna cu garoafe de J.A. Groman (roman); Orpheu de Gluck.

Decedat în condiţii misterioase după invazia bolşevică, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucureşti.

OPERA:

Carte de iconar (versuri). Cernăuţi, 1933;

Itinerariu cu anexe în vis (premiul naţional de poezie pe anul 1934 al Societăţii Scriitorilor Români). Colecţia “Iconar”, Cernăuţi, 1934;

Tarot sau călătoria omului (cu cinci gravuri în linoleum de Rudolf Rybiczka). Editura “Iconar”, Cernăuţi, 1935;

Divertisment. Editura “Iconar”, Cernăuţi, 1936;

Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi. Editura “Ţara Sipenitului”, Cernăuţi, 1936;

Comentarii lirice la poeme într-un vers de Ion Pillat. Cernăuţi, 1936;

Cerbul de aur

Meşterul Manole (libret pentru o operă de Paul Constantinescu), Cernăuţi, 193(6)?;

Legionarii urcau spre cer (roman). Cernăuţi;

Poeţii tineri bucovineni (antologie, cu 14 portrete în peniţă de Rudolf Rybiczka). Editura “Iconar”, Cernăuţi, 1938;

Contribuţia Bucovinei tinere la poezia românească (studiu). În revista “Însemnări Sociologice” (Dir. Traian Brăileanu), Vol. III, Nr. 11, 1938, Cernăuţi;

Aventura Domnişoarei Zenobia Magheru. Editura “Vremea”, Bucureşti, 1938. 128 pag.;

Ion Aluion. Tipografia “Mitropolitul Silvestru”, Cernăuţi, 1938. 280 pag.;

Viaţa în pădure. Editura “Fundaţia pentru literatură şi artă”, Buc., 1939. 236 pag.;

Mircea Streinul – Opera lirica (1929-1939). Vol. I, Cernăuţi, 1939;

Guzli sau Tsui-Tsui, romanul unui băiat de stradă, 1940 (f.a.d.);

Istoria literaturii romane. Îndrumător pentru tineret (în colaborare cu Dan Pantazescu). Bucureşti, 1941;

Drama casei Timotei. Editura “Cultura Romaneasca”, Bucureşti, 1941;

Prăvălia Diavolului, Vol. I-II. Editura “Cultura Românească”, Bucureşti, 1942 (primul roman românesc având ca descripţie ororile stalinismului după ocuparea Bucovinei în 1940 de către Rusia bolşevică);

Soarele răsare noaptea. Editura “Publicom”, Bucureşti, 1943;

Băieţi de fată. Bucureşti, 1944.

PAUL STERIAN

S-a născut în anul 1904 la Bucureşti. Studii de drept şi filosofie la Bucureşti. Doctor în filosofie la Bucureşti, doctor în drept şi economie politică la Paris.

Profesor la Şcoala de Statistică şi înalt funcţiona în Ministerul de Finanţe. Reprezentant în probleme de finanţe şi economie la Legaţia Română din Washington.

Colaborator al publicaţiilor Contemporanul, Azi, Floarea de foc, Gândirea. A aparţinut grupului de intelectuali creştini Rugul aprins de la Mânăstirea Antim.

CONSTANTIN STOICĂNESCU

Personalitate dinamică, de o inteligenţă rară, înzestrat cu o mare putere de convingere.

Şef legionar al judeţului Timiş, camarad apropiat al lui Horia Sima.

A reuşit să scape de la moarte după detenţia în lagărele Vaslui şi Miercurea Ciuc din 1939.

Prin contactele realizate între grupul de la Berlin şi legionarii din ţară, a jucat un rol principal în răsturnarea dictaturii lui Carol al II-lea.

Şeful studenţimii şi frăţiilor de cruce pe timpul guvernării legionare. Şef al organizaţiei „Munca Legionară“, creată de Horia Sima imediat după cutremurul din 1940, cu scopul înlăturării efectelor catastrofei.

Pe timpul prizonieratului în lagărele din Germania, a organizat plecarea lui Horia Sima în Italia, la Mussolini, în anul 1942.

Imediat după 23 august 1944, a plecat în ţară trimis de germani, la sugestia lui Horia Sima, pentru a încerca răsturnarea alianţei militare dintre România şi Rusia sovietică. A reuşit să influenţeze puternice cercuri militare în acest sens, însă planul său a eşuat datorită unei trădări.

A fost doborât de artileria rusească pe când zbura către Viena împreună cu Andreas Schmidt. Ambii au supravieţuit, însă au fost capturaţi şi trimişi în lagăre din Rusia, unde au dispărut fără urmă.

Pe timpul prizonieratului în Germania, la Berkenbrück

LIVIU STAN

Teolog, profesor universitar, scriitor. S-a născut în comuna Socet, judeţul Hunedoara, în anul 1910.

Studiază teologia la Cernăuţi, unde îşi ia doctoratul în anul 1936. Urmează şi Facultatea de Drept din Cernăuţi. Studii de specializare în Dreptul bisericesc la Facultăţile de Teologie şi Drept din Atena (1932-1934), Varşovia (1934-1935), la Universitatea Gregoriană din Roma (1935-1936) şi la Universitatea din München (1936-1937).

Profesor de apologetică la Academia Teologia Andreiană din Sibiu. Doctor honoris causa al Facultăţii de Teologie din Tesalonic (1961).

Delegat al Bisericii Ortodoxe Române la prima conferinţă panortodoxă de la Rhodos (1968) şi la a patra conferinţă panortodoxă de la Champbesy.

A conferenţiat la diferite facultăţi de teologie din Grecia şi Germania.

Este considerat unul dintre cei mai importanţi canonişti ai ortodoxiei.

S-a stins din viaţă în anul 1973.

OPERA:

Rasă şi religiune, 1942

Dreptul şi gândirea românească, 1943

Ontologia juris, 1946

Studii asupra autocefaliei şi autonomiei bisericilor naţionale

MIHAIL STELESCU

În centru, în costum naţional, Corneliu Codreanu.

În dreapta lui, Mihail Stelescu

Unul dintre primii legionari care depune legământul la 8 noiembrie 1927, când era încă elev de liceu.

Participă la marşul în Basarabia din ianuarie 1930.

Este arestat şi închis la Văcăreşti în 1931, când Ion Mihalache dizolvă Garda de Fier.

În august 1931 participă ca organizator al campaniei electorale pentru Legiune în judeţul Neamţ.

Organizează, la comanda Căpitanului, în ianuarie 1932, marşul de 10 zile pe jos, de la Bucureşti la Tutova, pentru a susţine campania electorală a Gărzii din acest judeţ.

La alegerile generale din iulie 1932 devine parlamentar din partea Mişcării Legionare, la numai 25 de ani.

Este avansat la gradul de Comandant legionar în prima serie, odată cu înfiinţarea gradului, în decembrie 1932.

Cooptat de adversarii Gărzii, încearcă asasinarea Căpitanului dar este descoperit şi exclus din organizaţie. Se lansează într-o campanie de calomniere a lui Corneliu Codreanu prin intermediul ziarului Cruciada Românismului finanţat de guvern. Revolta legionarilor din jurul Căpitanului atinge maximul când dobrogeanul Ion Caratănase, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Stelescu din perioada când erau camarazi, hotărăşte pedepsirea trădătorului.

Caratănase împreună cu Iosif Bozântan, un legionar ardelean, strâng un grup de 10 oameni (numiţi mai târziu „decemviri”) şi, la 16 iulie 1936, pătrund în Spitalul Brâncovenesc, unde Stelescu se ascundea şi îl împuşcă.

STELIAN STĂNICEL

Stelian Stănicel (stânga), la Berkenbrück, Germania, 1943

S-a născut în Râşnov, jud. Braşov, în anul 1913. Intră în Frăţiile de Cruce ca elev de liceu la Sighişoara. Urmează Facultatea de Drept din Bucureşti şi devine avocat în anul 1936. Secretar al lui Corneliu Codreanu pe timpul taberei de muncă de la Carmen Sylva.

După evenimentele din ianuarie 1941 se refugiază în Germania, apoi în Franţa şi se stabileşte în Statele Unite.

S-a stins din viaţă în anul 1995.

BUCUR STĂNESCU

Scriitor. S-a născut la Roşiori de Vede, judeţul Teleorman, în anul 1916. Studii la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Student al lui Nae Ionescu, Mircea Eliade, P.P. Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Mircea Vulcănescu.

După evenimentele din ianuarie 1941 se refugiază în Germania, trecând prin Bulgaria. Lucrează la uzinele Heinkel din Rostock, unde are domiciliul obligatoriu, impus de regimul naţional-socialist. Din 1942 este internat în lagărul de la Buchenwald. Se stabileşte în Austria din 1944, apoi la Freising, lângă München. Se înscrie al doctorat, dar revine în ţară. Este arestat în 1948 şi închis la Aiud. După 1955 trăieşte cu domiciliul obligatoriu până în 1964.

Traduce în 1983 Opera şi drama lui Richard Wagner.

Este primit în Uniunea Scriitorilor după 1989.

VARTOLOMEU STĂNESCU

Episcop. S-a născut în comuna Ciuperceni din judeţul Teleorman, în anul 1875. Studii la Facultatea de Teologie din Bucureşti. La Paris studiază sociologia şi dreptul (Sorbona). Urmează Facultatea de Teologie din Paris.

Funcţionează la Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, Capela ortodoxă din Paris, Facultatea de Teologie din Bucureşti. Locţiitor de episcop de Argeş, apoi la Râmnic, până în 1938.

La 13 februarie 1937, în sobor cu alţi doi arhierei şi 200 de preoţi, săvârşeşte slujba înmormântării martirilor Ion Moţa şi Vasile Marin.

Delegat la Conferinţa ecumenică de la Stockholm în 1925, preşedintele conferinţei balcanice a Alianţei mondiale pentru înfrăţirea popoarelor prin biserică (Râmnicu Vâlcea – 1936).

S-a stins din viaţă în anul 1954.

OPERA:

Autenticitatea cărţilor sfinte ale Noului Testament, 1950

Scurte încercări de creştinism social, 1913

Femeia, ca factor social, 1936

ILIE SMULTEA

Ilie Smultea, al doilea din dreapta, în casa lui Petre Ponta din Berlin (perioada 1939-1940)

Profesor universitar. S-a născut în anul 1915. Studii de drept la Bucureşti. Membru al grupului de 17 care a organizat în Germania acţiunea de răsturnare a lui Carol a lI-lea şi care a condus la instaurarea statului naţional-legionar.

Comandant al Frăţiilor de Cruce pe timpul guvernării legionare.

Deţinut la Berkenbrück în perioada 1941-1944 printre legionarii cu statut de „oaspeţi ai Reich-ului“.

A jucat un rol important în pregătirea Armatei Naţionale pe parcursul existenţei Guvernului în Exil de la Viena. După război este profesor de drept la Universitatea Humboldt din California. Director al buletinului Casa Română din Oackland – California.

S-a stins din viaţă în anul 1997.