ION SÂNGIORGIU

Scriitor, publicist, profesor universitar. S-a născut la Botoşani în anul 1893. Între 1912-1914 studiază literele la Universitatea din Leipzig. Din 1916 participă la primul război mondial ca locotenent de artilerie.

După război îşi încheie studiile la Universitatea din Basel (filosofie şi literatură germană).

Revine în ţară unde predă literatura germană la Universitatea din Bucureşti.

În perioada Căpitanului nu a fost un apropiat al Legiunii, având strânse legături la Palat, dovedind chiar o atitudine ostilă legionarilor.

În decembrie 1944 s-a predat armatei germane şi a ajuns la Baden am Wien (sediul guvernului în exil) cu dorinţa de a se încadra în Armata Naţională.

Este numit de Horia Sima ministru al educaţiei naţionale în Guvernul de la Viena (ianuarie 1945).

La sfârşitul războiului s-a retras la Bad Gastein împreună cu membrii guvernului român în exil, apoi, după o scurtă trecere prin lagărul de la Glasenbach (lângă Salzburg), în zona engleză a Germaniei la Udem (Bavaria), unde s-a stins din viaţă în 1950.

A fost membru corespondent al Academiei Germane din München.

Prof. Ion Sângiorgiu, în două ipostaze la o unitate a Armatei Naţionale

ION D. SÂRBU

S-a născut în anul 1919 la Petrila, jud. Hunedoara. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie la Cluj. Teză de doctorat cu subiectul Funcţia epistemologică a metaforei.

Debut literar în Ţara, în anul 1940.

Asistent şi conferenţiar la Universitate din Cluj. Regimul comunist îl înlătură din învăţământul universitar şi devine profesor de liceu în Cluj.

În anul 1957 este arestat şi condamnat politic. Detenţie până în 1963. Devine apoi secretar al Teatrului Naţional din Craiova.

A scris 17 piese de teatru şi romanele Adio şi Lupul şi catedrala. Obţine premiile Uniunii Scriitorilor, al Academiei şi al revistei Ramuri.

S-a stins din viaţă în anul 1989.

LIVIU RUSU

Doctor în filosofie. S-a născut în comuna Sarmarul Mare, jud. Cluj, în anul 1901. Profesor de estetică literară la Universitatea din Cluj. Exeget al lui Eminescu.

ION SAMOILĂ

Membru al echipei Tănase – Golea – Samoilă, paraşutatã în ţară după război pentru susţinerea rezistenţei anticomuniste, capturată de comunişti şi executatã în 1953.

ILIE ROTEA

Ilie Rotea, al treilea din stânga, acasă la Petre Ponta, în perioada primului exil legionar, 1939-1940

Avocat. Legionar hunedorean. Component al „grupului de 17“ de la Berlin (1939-1940) care a pregătit intervenţia în ţară pentru înlăturarea regimului dictatorial al lui Carol al II-lea.

Prefect al judeţului Arad pe parcursul guvernări legionare.

După înlăturarea Legiunii de la putere în ianuarie 1941, încearcă fără succes să intervină pe lângă generalul Antonescu pentru dezgheţarea raporturilor cu Mişcarea Legionară. Nu suferă persecuţiile regimului antonescian, datorită unei telegrame de adeziune trimise generalului. După 23 august 1944 se refugiază în Banatul Sârbesc, apoi în Austria.

Participă la operaţiunile româno-germane cu centrul la Vârşeţ (Banatul Sârbesc), în urma cărora Oraviţa este recucerită pentru câteva zile şi pusă sub autoritatea guvernului naţional român.

Este trimis din parte guvernului român de la Viena să ia partea la operaţiunile desfăşurate în Slovacia de secţiunea IC (servicii informative) a armatei germane.

După evacuarea de către nemţi a oraşului Bratislava, Ilie Rotea este denunţat de gazda sa partizanilor slovaci, care îl predau ruşilor, ajungând în final pe mâna comuniştilor din România.

Se stinge în închisoarea de la Târgu Ocna.

LIVIU RUSU

Compozitor şi muzicolog. S-a născut în comuna Cuciurul Mare din jud. Suceava, în anul 1908.

A scris piese camerale şi un Tratat de armonie (1000 de pagini) dedicat lui Ion Chirescu.

A fost director al Operei din Odesa, iar după 23 august 1944 a fost condamnat la moarte de regimul comunist, dar a fost salvat de George Enescu şi Mihail Jora.

S-a stins din viaţă în anul 1985.

ALEXANDRU RONETT

Născut în Bucovina, lângă Suceava, în anul 1922 şi-a făcut studiile secundare la Suceava şi Cernăuţi, urmate de cele superioare la Universitatea din Marburg şi Frankfurt, obţinând câte un doctorat de la fiecare. Intră în Frăţiile de Cruce la liceul Aron Pumnul din Cernăuţi, pe atunci puternic centru evreiesc şi comunist.

La vârsta de 18 ani este arestat şi condamnat la 25 de ani închisoare pentru participarea la un complot împotriva unui călău al legionarilor, trecând prin închisorile Cernăuţi, Galaţi, Aiud, Văcăreşti şi Craiova. Eliberat în Septembrie 1940 după alungarea lui Carol al II-lea, Alexandru Ronnett îşi continuă educaţia în Frăţiile de Cruce, iar în anul 1941 este încadrat în Corpul “MOŢA-MARIN”, unitate de elită a Mişcării Legionare.

După lovitura de stat a gen. Antonescu împotriva autorităţii legionare din ianuarie 1941, se refugiază prin Iugoslavia şi ajunge la Viena, de unde autorităţile germane îl internează pe rând în lagărele de la Rostock, Dachau şi Buchenwald, împreună cu ceilalţi legionari refugiaţi.

Încadrat în Armata Naţională a Guvernului Naţional-Legionar de la Viena (creată după invazia trupelor sovietice şi actul de la 23 August 1944), luptă pe front împotriva trupelor comuniste sovietice până în ultima zi a celui de-al doilea război mondial.

După război studiază în Germania şi devine medic, apoi cadru universitar.

Refugiat în Statele Unite în anul 1950 (data când are loc declanşarea conflictului din Coreea prin invazia comunistă asupra Coreei de Sud), se înscrie voluntar în armata americană şi serveşte în trupele Naţiunilor Unite cu gradul de maior activ, luptând împotriva trupelor comuniste invadatoare.

Medic de profesie, onorat cu “Crucea de Aur” a Poloniei în anul 1984 de către Guvernul Polonez în Exil, a fost preşedinte a numeroase organizaţii anticomuniste din Statele Unite, preşedinte al Congresului Naţional Româno-American (R.A.N.C.), reprezentant permanent în Liga Mondială Anticomunistă (W.A.C.L.), membru pe viaţă al Legiunii Veteranilor Americani, preşedinte al “Frontului Libertăţii” (expresia politica a Mişcării Legionare), desfăşurând o activitate permanentă în slujba luptei anticomuniste. Fondatorul prestigioasei reviste Potomac (trimestrial în limba engleză de analize geo-politice – Anul I, Nr. 1, 15 Mai 1975, Chicago), Dr. Alexandru Ronnett a colaborat (şi continuă să o facă) la numeroase ziare şi reviste legionare apărute în exil în sprijinul luptei anticomuniste: Drum, Curierul, Libertatea (N.Y.), Prezent ş.a.

OPERA:

Romanian Nationalism: The Legionary Movement, “Loyola University Press”, Chicago, 1974 (traducere de Vasile Bârsan a ediţiei în limba română sub titlul: “Naţionalismul Românesc: Mişcarea Legionară”)

An interview with Horia Sima, Commander-in-Chief Legion of Archangel Michael, (extrase din interviul acordat de Comandantul Mişcării Legionare scriitorului italian Maurizio Cabona şi ziarului italian “Thule of Palermo”). Ediţie îngrijită de autor care semnează şi introducerea lucrării. Chicago, 1977

Will communism overtake us?, Mount Prospect, Illinois

Neam fără noroc sau blestemul lui Zamolxe, Editura “Centrul Cultural Român”, Chicago, 1994, 185 pag.

The Legionary Movement, Editată sub auspiciile Congresului Naţional Româno-American, Chicago, Illinois, 1995, 251 pag.

OCTAVIAN ROŞU

Octavian Roşu, al treilea din dreapta, la o întrunire în casa lui Petre Ponta, în perioada exilului din 1939-1940

Legionar bănăţean, activ din 1933. Şef al organizaţiei legionare a jud. Caraş.

În 1939 ia calea exilului şi ajunge în Germania. Component al grupului de 17 de la Berlin care a organizat în 1939 răsturnarea dictaturii lui Carol al II-lea.

În perioada guvernării legionare îşi reia locul în fruntea organizaţiei legionare din Caraş.

După 23 august 1944 este numit de Horia Sima la comanda grupului de la Vârşet (Banatul Sârbesc).

Împreună cu Horia Sima, în Germania, 1955

AURELIU RĂUŢĂ

Profesor universitar. S-a născut în anul 1912 la Câmpulung-Muscel. Absolvent al Institutului Agronomic din Bucureşti. Asistent universitar la Facultatea de Agronomie Bucureşti.

După evenimentele din ianuarie 1941 se refugiază în Germania unde obţine titlul de doctor în agronomie la Berlin.

După război se stabileşte în Spania unde desfăşoară o intensă activitate de propagandă culturală românească.

Profesor de limba română la Universitatea din Salamanca. Publică Gramatica românească pentru uzul studenţilor spanioli. Traduce şi editează cărţi esenţiale ale culturii româneşti, inclusiv poeziile lui Eminescu. Fondator al Asociaţiei Culturale Hispano-Române şi al Fundaţiei Culturale Române de la Madrid. Are o contribuţie importantă la ridicarea monumentului Moţa-Marin de la Majadahonda.

A organizat două simpozioane de mare răsunet în mediile româneşti:

– Sărbătorirea lui Eminescu la centenarul morţii (Paris, 15-18 iunie 1989);

– Exilul românesc. Identitate şi conştiinţă istorică (Paris, 20-23 mai 1994).

S-a stins din viaţă în anul 1995.

ALEXANDRU RANDA

Născut la 22 noiembrie 1906 în Castel, Ocna-Bucovinei. Începând cu 1927 studiază simultan la Cernăuţi Dreptul şi Filosofia. Doctor în Drept de la Cernăuţi (1932), doctor în Filosofie (1937) şi doctorand în Istoria Artelor (Cernăuţi). Colaborator al publicaţiilor Însemnări sociologice, Buna Vestire, Porunca Vremii, Frontul Naţional Român, Czernowitzer Deutsche Tagesport ş.a.

În august 1940, Alexandru Randa este trimis la Berlin de ministrul de externe Mihail Manoilescu, pentru a sonda intenţiile germanilor referitoare la cedarea către Ungaria de către România a unei părţi din Ardeal.

Şef al Presei Legionare pe timpul statului naţional-legionar.

În noiembrie 1940 face parte din însoţitorii lui Antonescu la Roma, unde generalul îl vizitează pe Mussolini.

Participant la reînvierea revistei culturale Axa, pe timpul prizonieratului de la Rostock, 1941-1942.

În 1943, la cererea lui Horia Sima, este transferat din lagărul Buchenwald la Sachsenhausen-Oranienburg, unde întreţine lungi discuţii pe teme de protoistorie românească cu comandantul Mişcării Legionare.

Îi însoţeşte pe Horia Sima şi Traian Borobaru la Himmler, după eliberarea din lagăr, în august 1944, pentru a organiza rezistenţa contra bolşevicilor în România.

După război devine preşedinte al Institutului pentru Istorie Universală la Centrul Internaţional de Cercetare Fundamentală în Ştiinţă, Salzburg (1961-1970), profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Salzburg (1963), conducător ştiinţific al Centrului Internaţional de Cercetare Fundamentală în Ştiinţă, Salzburg (1963-1970), Doctor Honoris Causa al Universităţii din Madrid şi membru al Real Academia de la Historia (1970).

Specialist în istoria universală şi în problemele Europei de Sud-Est; a contribuit la Istoria relaţiilor Imperiului habsburgic şi ale Casei de Austria cu lumea latino-americană; coordonator al unei ISTORII UNIVERSALE în mai multe ediţii, în cadrul căreia elementele de istorie a României sunt prezentate pe larg.

S-a stins din viaţă la Salzburg, în 1975.

OPERA (selecţii):

Statul fascist, 1933

Fascismul englez, 1935

Revoluţia naţional-socialistă, Tipografia “Tiparul”, Bucureşti, 1937

Europa Eroică, 1939

Dämonie der Zerstörung, Zürich, 1948

Orient und Okzident, Zürich, 1948

Der Balkan. Ein Schlüsselraum der Weltgeschichte, Salzburg-Graz, 1949

Der Balkan von Diocletian bis Tito, Zürich, 1950

Handbuch der Weltgeschichte, Olten şi Freiburg/Br., 1954 (patru ediţii până în 1968)

Das Weltreich. Wagnis und Auftrag Europas im 16. und 17. Jahrhundert, Olten şi Freiburg/Br., 1962

Pro Republica Christiana. Die Walachei im „langen” Türkenkrieg der katolischen Universalmächte (1593-1606), München, 1964

Österreich in Übersee, Viena-München, 1966

Mensch und Weltgeschichte, Salzburg-Graz, 1969

Das rumänische Volk und seine Einigung, Tipografia “Lupos-Druck, Lutai & Sohn”, München, 1970

Der König der Berge (pentru comemorarea unui secol de la moartea lui Avram Iancu), Freiburg/Br., 1972

Lebende Kreuze, Colecţia “Europa”, Ion Mării, München, 1979 (cu o introducere de Prof. Univ. Dr. Günter Kahle), 261 pag

Alexandru Randa, primul din dreapta, pe timpul şederii în lagărul de la Sachsenhausen-Oranienburg, Germania, 1943-1944, sosit din lagărul de la Buchenwald la cererea lui Horia Sima

La plimbare prin lagărul Sachsenhausen-Oranienburg