DRAGOŞ PROTOPOPESCU

S-a născut în anul 1892 la Călăraşi. Studiază al Facultatea de Litere din Bucureşti, apoi la Paris şi Londra. Doctorat la Sorbona în anul 1924 cu o teză asupra limbii şi literaturii engleze. Fost ataşat de presă la legaţia română din Londra.

Din 1925, profesor universitar la Facultatea de Litere din Cernăuţi. Scriitor, poet, critic, filozof, unul dintre cei mai mari shakespearologi ai României (alături de Haig Acterian). Director al Teatrului Naţional din Cernăuţi. Editor al revistei Letopiseţul. Profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti.

În 1934 este închis la Jilava datorită apartenenţei la Mişcarea Legionară. Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară în anul 1937.

Director adjunct al ziarului Buna Vestire între anii 1936-1938.

Între 1938-1945 este colaborator la Viaţa Nouă, Cronica, Viaţa Românească, Flacăra, Ideea Europeană, Cugetul Românesc, Calendarul, Porunca Vremii, Universul Literar, Gândirea.

Arestat şi întemniţat în timpul prigoanei dezlănţuite împotriva Mişcării Legionare în primăvara anului 1938.

Mare cunoscător al literaturii engleze de care s-a preocupat îndeaproape, publicând de-a lungul timpului importante studii de cercetare şi prezentare.

Arestat în anul 1948 de brutele securităţii comuniste pe Şos. Kiseleff din Bucureşti, Dragoş Protopopescu încearcă să se sinucidă tăindu-şi arterele de la mâna stângă cu o lamă pe care o avea permanent asupra lui. Expediat sub pază la spital, se vindecă. Este torturat în chip sălbatic. Ridicat apoi de agenţii securităţii comuniste, în momentul în care ascensorul trecea prin dreptul plafonului unuia dintre etaje, şi-a băgat capul sub plafon şi a fost decapitat (mărturie expusă de Gabriel Bălănescu în cartea sa: Din împărăţia morţii, Editura DACIA, Madrid, 1981).

OPERA

Stilul lui Dimitrie Cantemir, Editura ACADEMIEI ROMÂNE, Bucureşti, 1915

Poemele restriştei, Bucureşti, 1920

Zvon de pretutindeni (versuri), Bucureşti, 1921

Valoarea latină a culturii engleze, Cernăuţi, 1923

Unknown Congrese, ACADEMIA ROMÂNĂ, Bucureşti, 1923

Un clasique moderne: W. Congreve, Paris, 1924

Caracterul de rasă al literaturii engleze, Cernăuţi, 1925

Pagini engleze, Editura CULTURA NAŢIONALĂ, Bucureşti, 1925. 285 pag.

W. Shakespeare – Hamlet (traducere), Bucureşti

Politica culturii, Editura INSTITUTUL SOCIAL ROMÂN, Bucureşti, 1931 (în colaborare)

Iarmarocul Metehnelor (roman), Bucureşti, 1932

Condamnaţii la castitate (roman). Bucureşti, 1935

Fenomenul englez. Studii şi interpretări, Editura FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ R. C. II, Bucureşti, 1936. 471 pag.

Fortul 13 (roman), Bucureşti, 1936. Binecunoscutul critic literar Dumitru Murăraşu, comentând despre realismul fascinant al romanului în a sa ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE, vol. II, spune:

Fortul 13 este o mare lucrare de viziune a realităţii şi de colindare în domeniul trecutului de mulţumire sufletească. Convertirea la o concepţie de viaţă eroică a lui Eulampe Sibică, ajuns numai dintr-o eroare la închisoarea Dumbrava, Vivi Brâncovan, Onisifor Crai şi alte nume sub care se ascund personagii ale vieţii noastre politice şi culturale, evenimente al căror răsunet dăinuieşte în sufletul nostru, dau cărţii însemnătate istorică… (în lucrarea sa, autorul descrie încarcerarea conducătorilor legionari la închisoarea Jilava (Fortul 13), după prigoana începută de guvernul liberal împotriva Gărzii de Fier şi a aderenţilor ei);

Pericolul evreiesc, Bucureşti

Tigrii (volum omagial în care sunt portretizate cu mult realism personalităţi şi caractere legionare), Bucureşti, 1940.

COLABORĂRI DIVERSE ÎN PRIMA PARTE A VIEŢII

Articole şi poezii în revista Viaţă nouă, VI (1910-1911; X; XI;

Articole şi poezii în revista Flacăra, V (1915-1916);

Poezii, nuvele şi schite în revista Sburătorul, I (1919);

Poezii şi articole în revista Viaţa românească (1921); (1922); (1923); (1925);

Articole diverse în revista Ideea europeană, 1922, 1923, 1924;

Articole în revista Cugetul Românesc, 1922, 1923, 1924;

Poezii şi articole în revista Universul literar, 1926.

VASILE POSTEUCĂ

Născut la 10 septembrie 1912 în comuna Stăneşti (jud. Rădăuţi), a urmat şcoala primară în comuna natală, iar după aceea liceul la Siret. Studii superioare în Litere la Universitatea din Cernăuţi.

A debutat cu două poeme la revista Junimea Literară din Cernăuţi (Dir. I.I. Nistor), Anul XXI, Nr. 7 – 12.

Colaborator intens la revistele Iconar (directori Mircea Streinul şi Liviu Russu), Însemnări Sociologice (Dir. Traian Brăileanu), Răboj, Buna Vestire (director Mihail Manoilescu, căruia îi urmează Dragoş Protopopescu şi Toma Vlădescu), Glasul Bucovinei, Convorbiri literare de sub conducerea lui I.I. Torouţiu (1888-1953), Gazeta Gospodarilor (editori George Drumur şi C. Topa, Cernăuţi), Cuvântul (1940–41, Dir. P.P. Panaitescu) ş.a.

Membru al Asociaţiei Studenţeşti “Arboroasa” (1930-1936) şi Preşedinte al ei (1934-1936); Vicepreşedinte al Centrului Studenţesc din Cernăuţi, a organizat primul Congres al Studenţimii Bucovinene (1936); delegat timp de trei ani la Uniunea Studenţilor.

După lovitura lui Antonescu împotriva Mişcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, Vasile Posteuca se refugiază în exil, în Germania, fiind internat mai întâi în lagărul Rostock împreună cu ceilalţi legionari refugiaţi, apoi în lagărul de la Buchenwald.

În “perioada Rostock”, colaborează masiv la revista Axa (serie nouă) de sub conducerea lui Paul Costin Deleanu. După evenimentele din august 1944 când România este invadată de hoardele bolşevice, Vasile Posteucă se încadrează în Armata Naţională constituită de Guvernul Naţional-Legionar de la Viena la 10 decembrie 1944, cu gradul de sublocotenent, luând parte activă la luptele de pe Oder împotriva armatelor sovietice. Odată cu reapariţia ziarului “Cuvântul” (serie nouă, organul informativ al Guvernului Naţional-Legionar), Vasile Posteucă îşi aduce şi el o valoroasa contribuţie în paginile acestuia, alături de alţi intelectuali legionari.

Începând cu anul 1948, colaborează la revistele: Luceafărul (Dir. Mircea Eliade), Paris; Dacia (editori Dumitru Paulescu, Ion Ţolescu, I.G. Dimitriu, Mihăilescu), Brazilia; Înşir’te Mărgărite (Directori: I.G. Dimitriu şi Faust Brădescu), Brazilia; Cetatea Luminii (Dir. Dumitru Paulescu), Brazilia; Arc (Montreal, Canada); Cuvântul în Exil (Dir. Gheorghe Racoveanu), Freissing, Germania; Vers (Dir. Nicolae Novac), St. Unite; Revista Scriitorilor Români (Dir. Octavian Bârlea, apoi Constantin Sporea), München, Germania; Libertatea, Madrid, Spania; Calendarul ziarului America şi America (Dir. P. Lucaci) ş.a.

A înfiinţat şi condus prodigioasa revistă iconaristă Drum (1963-1972). În anul 1962 îşi ia doctoratul de la Universitatea din Toronto (Canada), iar din noiembrie 1966 profesor universitar la Universitatea din Mankato, Minneapolis.

S-a stins din viaţă în anul 1972, în urma unei boli neiertătoare.

Vasile Posteucă (în centru, cu mustaţă), la Rostock în 1941.

În exil (SUA), împreună cu doi camarazi

OPERA:

Emanoil Grigorovitza (teza de licenţă), Cernăuţi, 1936;

Cântece fără Ţară (1938). Volum rămas în manuscris; interzisă publicarea din ordinul prim-ministrului de proastă amintire şi reputaţie Armand Călinescu, pentru unele aluzii la adresa regelui dictator Carol al II-lea;

Bandiţii (roman politic în manuscris). Volumul I al manuscrisului cuprinzând perioada 1938-1940, din cauza evenimentelor care s-au precipitat în Ianuarie ’41, a rămas în ţară, fără putinţa de a se intra în posesia lui; volumul II scris la Rostock, 1942, nepublicat deocamdată, se găseşte la Madrid;

Poezii (dedicate Bucovinei, apărute într-un volum din Convorbiri literare), Ianuarie 1941;

Poeme fără Ţară. Madrid, 1963;

Carte de cântece româneşti. 1954;

Icoane de dor. 1954 (parte a volumului Cântece fără Ţară);

Cântece din fluier (versuri). Cleveland, 1960;

Inner experience in Rilke’s work (teza de doctorat, Toronto, 1962);

Catapeteasma bucovineană (poezii, cu schiţe de Nicolae Petra). Mexico, 1962;

Poeme Ghivizii. Mexico, 1962;

În marea şi-n mormintele din noi. Madrid, 1967;

De la Noi – de Leca Morariu (poveşti populare). Ediţie reeditata de V. Posteucă. Colecţia Drum, 1970;

Băiatul drumului (manuscris autobiografic neterminat). Fragmente din acest roman autobiografic au apărut însă în Calendarul America şi, masiv, în ziarul Libertatea din New York, între anii 1985-1987;

Poeme din închisori (ediţie îngrijită). Colecţia Drum, Madrid, 1970;

Desgroparea Căpitanului. Editura Mişcării Legionare, Madrid, 1977 (ediţie îngrijită de Alexandru Ronnett).

TRAIAN ŞT. POPESCU

Inginer. S-a născut la Bucureşti în anul 1923. Membru al Frăţiei de Cruce la Liceul Aurel Vlaicu din Bucureşti.

Aderă la Mişcarea Naţională de Rezistenţă.

Absolvă în 1948 Facultatea de Construcţii din Bucureşti, însă diploma o obţine abia în 1969. În paralel, urmează şi Academia Comercială.

La 15 mai 1948 este arestat şi condamnat la 20 de ani muncă silnică. În perioada 1957-1962, în închisoarea Aiud, a compus fără hârtie şi creion versurile şi muzica a 20 de lucrări dintre care trei poeme simfonice, pe care le-a repetat până la eliberarea din anul 1964.

Deşi absolvent al facultăţii, a fost obligat să susţină 16 examene de diferenţă şi să repete ultimii doi ani.

Poemele sale simfonice au fost prezentate publicului după 1990.

ALEXANDRU POPOVICI

Face parte din grupul de acţiune organizat de Horia Sima la Berlin, pentru revenirea în ţară şi răsturnarea dictaturii lui Carol al II-lea.

Secretar particular al lui Nicolae Petraşcu pe timpul guvernării legionare.

Sub comanda lui Pavel Onciu, participă la organizarea unui centru de instrucţie la Chichinda Mare, în Banat, pentru Armata Naţională, după 23 august 1944.

Membru al „grupului de 13” paraşutat în România în 1953. Moare împuşcat de comunişti la 31 octombrie 1953 .

Alexandru Popovici, al patrulea din stânga. Acasă la Petre Ponta, în perioada primului exil din Germania, 1939-1940.

TRAIAN POPESCU

Fost Vicepreşedinte al Societăţii Filatelice Române; fost referent în Direcţia Acordurilor Comerciale din Ministerul Comerţului (1938). În cadrul Statului Naţional-Legionar (1940-41), însărcinat cu organizarea Serviciului Comisiilor de Românizare; fost ataşat comercial al Agenţiei Economice Române la Istanbul şi şef al Agenţiei Comerciale Române de pe lângă Legaţia României în Slovacia, Bratislava (1943-1945).

Gazetar şi publicist, Traian Popescu s-a născut la 21 Iunie 1910 la Craiova, din familie de origine gorjană, stabilindu-se din anul 1919 în capitala ţării, Bucureşti, unde urmează clasele primare şi secundare.

După terminarea liceului (1928), îşi continuă studiile superioare înscriindu-se la Facultatea de Drept din Universitatea Bucureşti, pe care o absolvă în anul 1932. Avocat în Baroul Ilfov, odată cu represiunea dezlănţuită împotriva Legiunii în anul 1933 se înscrie ca avocat apărător în “procesul Duca”, moment în care se ataşează definitiv de Mişcarea Legionară, încadrându-se în cuibul rector al Capitalei de sub conducerea lui Aurel Serafim, desfăşurând o activitate viguroasă de promovare a Legiunii. Face parte din Contenciosul legionar de la Casa Verde şi puţin mai târziu îl găsim în fruntea bătăliilor de organizare a cuiburilor în Bucureşti şi judeţul Ilfov (plăşile Budeşti şi Plătăreşti, împreună cu satele şi comunele învecinate: Tanganul, Vadul Anei, Gălbinaşi, Fundeni-Frunzăneşti, Cernica ş.a.) şi a propagandei electorale pentru partidul “Totul Pentru Ţară” (T.P.Ţ.) în cuprinsul anului 1937. În colaborare cu Primăria din Negru, organizează prima cantină şcolară legionară la şcoala Orzari din Capitală în toamna anului 1940, ocupându-se în acelaşi timp (în cadrul Ajutorului Legionar) de tipărirea emisiunilor filatelice legionare: 8 noiembrie 1940 (Iaşi), 30 noiembrie 1940 (Bucureşti) şi 13 ianuarie 1941 (Bucureşti).

Odată cu declanşarea loviturii lui Antonescu împotriva guvernului legionar (21-23 ianuarie 1941), îl găsim pe baricadele de apărare a instituţiilor legionare. Începând cu toamna anului 1941, funcţionează cu diferite însărcinări pe lângă Legaţia Română din Turcia şi apoi cea din Slovacia până la finele lunii Martie 1945. La 1 aprilie acelaşi an, se refugiază în Germania, la Badgastein (Tirolul austriac), punându-se la dispoziţia Guvernului Român de la Viena sub preşedinţia Comandantului Horia Sima, la care aderase încă de la aflarea constituirii lui.

Aflat cu domiciliu obligatoriu timp de doi ani sub paza autorităţilor anglo-americane şi franceze după înfrângerea Germaniei, odată cu absolvirea Mişcării Legionare şi a Guvernului Român în Exil de la Viena de orice vina “criminală” de către Tribunalul Internaţional de la Nürenberg, în primăvara anului 1947 trece în zona franceză de ocupaţie a Austriei, la Schurns, ajungând după aceea în Elveţia şi Franţa, iar în toamna anului 1947, în luna noiembrie, soseşte în Spania, la Madrid, unde hotărăşte să se stabilească definitiv.

Fondator al prestigioasei reviste Carpaţii în anul 1954 la Madrid împreună cu Aron Cotruş, N. S. Govora, Faust Brădescu, Nicolae Novac ş.a.; Fondator al Editurii “Carpaţii” în cadrul căreia au văzut lumina tiparului numeroase cărţi reprezentative ale culturii române şi legionare (*1) ca parte intrinsecă a acesteia, comandantul legionar Traian Popescu şi-a adus o contribuţie substanţială la lupta exilului şi refugiului românesc împotriva ocupaţiei comuniste a ţării. Autor a numeroase emisiuni filatelice ca reprezentant al adevăratei Românii Libere, prin care a ţinut trează conştiinţa Apusului asupra sclavizării României şi excluderii ei din confederaţia statelor europene, Traian Popescu a îndeplinit o misiune de importanţă vitală pentru recunoaşterea României, obligând regimul comunist de la Bucureşti să revină asupra numelui ţării, reintroducând adevărata denumire de ROMÂNIA în locul celei decretate anterior în sens slavic (ROMINIA) prin care se încerca desfiinţarea numelui latin al tarii noastre (*2). A colaborat intens la revistele şi ziarele legionare din exil.

____________

-(*1) “Istoria Românilor din Dacia Traiană” (Vol. I-II-III-IV) de A. D. Xenopol; “Istoria Literaturii Române” (Vol. I-II) de Dumitru Murăraşu; “Naţionalismul lui Eminescu” de Dumitru Murăraşu; “Dacia” de Vasile Pârvan; “Rapsodia Iberică” de Aron Cotruş; “Povesti fără Ţară” şi “Poeme fără Ţară” de Vasile Posteucă, Nicolae Novac, Nicolae Ştefănescu-Govora şi Faust Brădescu (în colaborare); “Corneliu Zelea Codreanu” (ediţie colectiva); “Ion Moţa şi Vasile Marin” (ediţie colectivă); “Haiducul” de Bucura Dumbravă; “Răscoala” (Vol. I-II) de Liviu Rebreanu; “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă; “Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei Sovietice” de Gen. Platon Chirnoagă; “Istoria Daciei şi continuitatea Daco-Romană” de Gen. Platon Chirnoagă (Editura “Traian Popescu”) ş.a.

____________

-(*2) Vezi lucrarea “România şi unitatea Europei”. Editura “Carpaţii”, Madrid, 1975 (173 pag.).

Traian Popescu, vorbind la o întrunire de la Majadahonda

OPERA:

România şi unitatea Europei. Editura CARPAŢII, Madrid, 1975;

Mărturii pentru legionarii de mâine. Vol. I, 1977; Vol. II, 1978; Vol. III, 1979. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid;

Rumania y sus Vecinos Hungaros. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid;

Testimonios para Los Europeos de manana. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid;

Mişcarea Legionară şi instigaţiile D-lui M. Ligi. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid, 1980;

Majestatea Sa Trădarea. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid, 1980;

Poziţia politică a Gărzii de Fier pe plan intern şi extern. Editura Carpaţii, Traian Popescu, Madrid, 1980;

Transylvania Rumana y la demogagia revisionista Magyar. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid, 1981 (în colaborare cu Faust Brădescu, G. Bicniţiu şi Rev. Silvan);

Maestrul Aron Cotruş – Omul. În volumul omagial: Lui Aron Cotruş şi Neamului, pag. 71-114. Editura Carpaţii, Madrid, 13 Ianuarie 1982.

PETRE PONTA

Emigrat din anul 1930 în Germania, căsătorit cu Alice Ponta, de origine germană. Desenator tehnic. Absolvent la Şcolii de Belle-Arte din Berlin.

Gazdă a grupului de 17 care a organizat în Germania în anii 1939-1940 acţiunea de răsturnare a lui Carol al II-lea. A sprijinit material şi moral cu toate puterile grupul legionar angrenat în această acţiune.

Pe timpul guvernării legionare se întoarce în ţară ca asistent al lui Horia Sima. După lovitura lui Antonescu din ianuarie 1941 este arestat şi anchetat, apoi eliberat. Revine în Germania, unde îşi reia activitatea de sprijinitor al legionarilor refugiaţi. Procură acte false pentru Horia Sima în 1942, când Comandantul Legiunii pleacă la Roma spre a solicita sprijinul lui Mussolini în privinţa legionarilor închişi în lagărele germane.

Închis la Buchenwald în ianuarie 1943.

După 23 august 1944 participă la acţiunile iniţiate de Horia Sima: guvernul în exil şi Armata Naţională. La sfârşitul războiului se ascunde timp de şase luni împreună cu Horia Sima şi Traian Borobaru, până în octombrie 1945. În acest timp parcurg pe jos Germania de la est la vest.

Începând cu 1950, instructor al echipelor de paraşutişti care se pregătesc pentru intervenţie în România. Se stinge din viaţă în anul 1961 în Franţa.

Petre Ponta în locuinţa sa din Berlin, Sonderhauserstr. 84

Petre Ponta, instructor al echipelor paraşutate în ţară începând cu 1950, pentru susţinerea luptei anticomuniste.

IOAN POPA

Ioan Popa, al şaselea din stânga, pe timpul primului exil în Germania, 1939-1940

Membru al grupului de 17 de la Berlin care a organizat răsturnarea lui Carol al II-lea în septembrie 1940.

Şef al unei secţiuni a Corpului Muncitoresc Legionar din Capitală pe timpul regimului naţional-legionar.

MIHAIL POLIHRONIADE

Doctor în drept, avocat, gazetar, specialist al Mişcării Legionare în problemele externe. S-a născut la Brăila în anul 1906. Licenţiat în drept la Bucureşti în anul 1928.

Legionar din anul 1933.

Comandant Legionar. Colaborează la Cuvântul, Politica, Curentul, Ultima Oră, Gândirea, Calendarul, Sânziana, Rânduiala, Cuvântul Studenţesc, Criterion, Sfarmă–Piatră . Secretar de redacţie la Vremea. Prim redactor la Buna Vestire. Redactor şi membru fondator al revistei Axa.

A scris în Domnia lui Carol I în colaborare cu Al. Cristian Tell şi Tineretul şi politica externă.

Ales în 1937 pe listele Partidului Totul Pentru Ţară.

A fost ucis în masacrul ordonat de Carol al II-lea împotriva legionarilor la 22 septembrie 1939, când se afla în lagărul de la Râmnicu Sărat.

OPERA:

Criza Naţionalismului (o analiză sintetică a situaţiei ideologice din România anului 1929). Bucureşti, 1929 (vezi reluarea studiului în revista Drum [Dir. Ion Halmaghi], Anul XVIII, Nr. 1, Ianuarie – Martie 1982, Pittsburgh).

Domnia lui Carol I (vol. I – 1866-1877). Editura Vremea, Bucureşti, 1937. 384 pag (în colaborare cu Alexandru Tell Christian).

Tineretul şi politica externă. Colecţia Omul Nou, Salzburg, 1952.

GRIGORE PIHU

Economist. S-a născut în anul 1903 în comuna românească Sipşca din Albania de sud, stăpânită în acea vreme de turci. Urmează Şcoala Superioară din Salonic.

În anul 1925 ajunge împreună cu un grup de colegi aromâni la studii în România. Îl cunoaşte pe Corneliu Codreanu în anul 1930, în timpul protestelor studenţeşti generate de persecutarea de către regimul naţional-ţărănesc a aromânilor din Cadrilater. Se alătură cu toată energia Mişcării Legionare.

Este numit comandant legionar de către Corneliu Codreanu şi şef al organizaţiei legionare din judeţul Durostor (Cadrilater).

Absolvă Academia Comercială din Bucureşti în anul 1930 şi devine angajat al Băncii Naţionale până în 1938, când este arestat.

Deputat de Durostor în urma alegerilor din 1937.

În 1939 este ridicat de pe patul de spital şi transportat în lagărul de la Miercurea Ciuc, apoi la secţia de deţinuţi politici a Spitalului Militar Braşov. A fost ucis în masacrul din noaptea de 21/22 septembrie 1939 ordonat de Carol al II-lea. S-a prăbuşit la pământ purtând o cruce în braţe.

CRISTIAN PETRESCU

Economist de prestigiu, conferenţiar universitar, doctrinar legionar.

Doctor în ştiinţe economice. Conferenţiar la Politehnica din Bucureşti, la catedra profesorului Mihail Manoilescu. A publicat numeroase lucrări de specialitate şi a colaborat asiduu la ziarele şi revistele legionare din ţară, printre care: Lumea Nouă (Director: Mihail Manoilescu), Buna Vestire (Directori: Dragoş Protopopescu şi Toma Vlădescu), Sfarmă-Piatră (Director: Alexandru Gregorian), Cuvântul (Director: Nae Ionescu, căruia i-a urmat Petre P. Panaitescu) şi altele.

Condamnat de regimul comunist pentru apartenenţa sa la Mişcarea Legionară, a fost închis la Aiud, la minele de plumb de la Baia Sprie şi în alte locuri de detenţie, fiind torturat în mod sălbatic de inchizitorii comunişti. A reuşit să supravieţuiască penitenţei comuniste, eliberându-se la 3 August 1964, după care a fost în permanenţă supravegheat de organele Securităţii.

OPERA:

Procesul valorii şi salariul într-o economie naţional-corporativă, Edi-

tura “Ligii Naţional-Corporatiste”, Bucureşti

Consideraţiuni pentru o nou ştiinţă economică, ibidem

Instituţionalism şi spiritualitate (legionarism şi corporatism), ibidem

Principiul organizării şi problema unui nou sistem economic, ibidem, 

1934

Munca, valoarea şi venitul într-o economie naţional-corporatistă, 

ibidem, 1935

A treia revoluţie latină: Revoluţia Legionară, ibidem, 1937

Concepţia Mişcării de Dreapta asupra burgheziei şi proletariatului, 

ibidem, 1937

Concepţia Mişcării de Dreapta, Tip. “Universul”, Buc. 1937

Naţionalism şi socialism în concepţia corporativă, în rev. “Alaci”, 

1939

Sensul normativ al economiei politice, Tip. “Universul”, Buc., 1939

Fascism, Naţional-Socialism, Legionarism, ca ideologii ale economiei 

corporative, Biblioteca revistei de studii “Lumea Nouă”, Buc.