GEORGE MANU

Doctor în fizică, profesor universitar. S-a născut la Bucureşti în anul 1903. Tatăl, Ioan G. Manu, consilier la Curtea de Casaţie; bunicul, general Gheorghe Manu, luptător în războiul de independenţă şi ministru în mai multe rânduri; mama, Elisabeta Cantacuzino, descendentă din Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti.

Studiază la Facultatea de Fizică din Bucureşti. Doctor în fizică nucleară la Paris, unde Marie Curie îi oferă conducere unei secţii importante din institut şi o catedră la Sorbona cu condiţia renunţării la cetăţenia română. Refuză şi se întoarce la Bucureşti, unde, între 1935-1944, funcţionează ca profesor la catedra de fizică nucleară a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Este considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, unul dintre cei mai mari fizicieni atomişti ai ţării.

Cunoştinţe temeinice în domeniile: filosofie, teologie, drept, istorie şi literatură, de care au beneficiat colegii de detenţie de mai târziu.

Intră în Mişcarea Legionară în anul 1937, iar în 1943 este conducător interimar al acesteia. În 1945 face parte din comitetul de conducere al Mişcării Naţionale de Rezistenţă anticomunistă. Redactează documentul În spatele Cortinei de Fier, expediat şi tipărit în occident.

Arestat în 1948, este condamnat la muncă silnică pe viaţă. La proces declară: „Nu am de ce să mă apăr. Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul. Îmi pare rău că nu am reuşit!“

Este trimis să lucreze la minele de plumb de la Baia Sprie împreună cu alţi 60 de deţinuţi, ca măsură disciplinară în urma unei greve. Revine la Aiud în 1954, unde susţine prin alfabetul morse sute de conferinţe şi prelegeri multidisciplinare.

Refuză reeducarea începută la Aiud în 1958 de colonelul Crăciun, refuz pe care îl plăteşte cu viaţa. Fără tratament medical prealabil, este internat la infirmeria penitenciarului cu meningită TBC doar cu câteva ore înainte de a muri, în anul 1961. A fost considerat de toţi camarazii un om de cea mai înaltă rectitudine morală.