GEORGE USCĂTESCU

Profesor universitar, doctor în filosofie. S-a născut în comuna Curtana, jud. Gorj, în anul 1919. Studiază filosofia şi dreptul la Bucureşti la Bucureşti şi obţine două doctorate: unul în filosofie şi litere (1941) şi al doilea în drept (1943). În 1940 se numără printre colaboratorii ziarului Cuvântul.

Pleacă din ţară şi se înscrie la Universitatea din Roma, iar în 1955 se stabileşte în Spania, unde devine titularul catedrei de teoria Culturii şi Estetică Generală a Universităţii din Madrid, catedră ce aparţinuse anterior lui Eugenio D’Ors şi Ortega y Gasset.

Preşedinte al Societăţii Ibero-Americane de Filosofie din Madrid, profesor la Universitatea Internaţională Mendey i Petago din Santander, membru al Societăţii Mediteraneene de Filosofie, membru al Federaţiei Mondiale a Societăţilor de Filosofie.

Publică peste 100 de volume şi broşuri (poezie, eseuri, filosofie, politică), precum şi numeroase articole în periodice europene, americane şi aparţinând exilului românesc.

Întemeietor al revistei Destin, care grupează nume de prestigiu ale exilului românesc: Mircea Eliade, Constantin Brăiloiu, Şeicaru, Grigore Gafencu.

Laureat al premiului Universităţii Europene (1964) şi al premiului pentru literatură al Spaniei (1970).

A trăit până în anul 1995.

OPERA (SELECŢII):

Problema Europei, 1949

Revolta Elitelor, 1955

Constantin Brâncuşi, 1955

Moartea Europei, 1957

Aventura libertăţii, 1967

Erasmus, 1970

Istoria Filosofiei, 1978

Augustin, Nietsche, Kirkegaard, 1983