HAIG ACTERIAN

Scriitor, director al Teatrului Naţional din Bucureşti. S-a născut în anul 1904, într-o familie din mica comunitate armenească din Constanţa. Precocitatea sa muzicală şi vocea de excepţie, păreau a-l destina unei cariere în operă, ca tenor liric. Urmează la Bucureşti liceul “Spiru Haret” şi, în perioada pregătirii examenului de Conservator, unii pedagogi opinează că vocea nu-i va rezista. Teatrul fiind totuşi marea sa pasiune, se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică (la clasa Luciei Sturza Bulandra) pe care o absolvă cu brio. I se oferiseră numeroase roluri în montările companiei “Bulandra” iar examenul de ultimul an, susţinut pe scena “Teatrului Naţional” cu piesa “Meşterul Manole” de Adrian Marin a fost un triumf.

În această perioadă o cunoaşte pe viitoarea sa soţie, parteneră şi colaboratoare, cunoscuta actriţă Marietta Sadova. Marea lor dragoste va fi ţinta predilectă a vindictei fostului soţ al acesteia, scriitorul şi omul de teatru Ion Marin Sadoveanu. Amoralul şi vanitosul (dar omnipotentul director al Teatrului Naţional şi directorul general al Teatrelor) a fost primul dintr-o galerie de persecutori şi detractori pe care, în scurta lui viaţă, Haig Acterian a fost nevoit să-i înfrunte.

Pleacă la Viena spre a se specializa pe lângă unul dintre cei mai mari regizori germani ai vremii, Max Reinhardt, părintele “Kammerspiel”-ului. În absenţa maestrului studiază istoria teatrului şi regia de teatru cu esteticianul Josep Coregor. În final, va fi cooptat ca asistent de însuşi Max Reinhardt şi chemat pentru aceasta la Berlin. Dar odată întors în ţară nu va reuşi să pună în scenă decât doua spectacole (“Călătoria din urmă” de Sheriff “Porumbiţa fără aripi” de Minulescu) la teatrul Bulandra. În 1934 a plecat la Roma să studieze regia de film – Haig Acterian fiind în România primul cineast şcolit. Întors în ţară, nu va găsi comenzi decât pentru două filme documentare: “Uzinele Malaxa” şi ” Munţii Apuseni”, pelicule ţinute şi astăzi sub obroc. Tot în Italia a participat la Congresul Internaţional al teatrului Volta, alături de somităţile vremii, unde a legat o statornică prietenie cu unul din părinţii teatrului modern, englezul Edward Gordon Craig, cu care va purta o fructuoasă corespondenţă. A scris şi publicat numeroase studii despre teatru în diferite periodice, cronica de spectacol la revista “Reporter” precum şi lucrările: “Pretexte pentru o dramaturgie româneasca” cu o prefaţă de E.G.Craig (Vremea 1936), “Gordon Craig şi ideea în teatru” (Vremea 1936), “După un veac de teatru românesc” (Bucovina 1937), “Organizarea teatrului” (Bucovina 1938), “Shakespeare” (Ed. Fundaţiilor Regale, 1938), “Limitele artei” (Atelierele Grafice Luceafărul, 1939).

Monografia “Shakespeare”, lucrare erudită cu unele valorizări personale şi accente creştine ale textului marelui dramaturg, îl situează pe Haig Acterian ca primul shakespearolog roman. A fost o prezenţă vie în viaţa artistică bucureşteană. A ţinut conferinţe, a făcut regie artistică radiofonică (unul din pionierii în materie), a organizat recitaluri de poezie (împreună cu Marietta Sadova). Foarte puţină lume ştie că Haig Acterian a fost şi poet, poate datorită faptului că pentru a-şi semna creaţia a ales şi folosit pseudonimul MIHAIL. Îşi face un debut timpuriu, în timpul liceului, în revista “Vlăstare” a colegului şi prietenului său Mircea Eliade. Diseminându-şi talentul în diferite publicaţii literare, Poetul Mihail, va reuşi să publice totuşi volumele de versuri “Agonia” (1929) şi “Urmare” (1936). Un volum manuscris de doisprezece sonete aşteaptă şi astăzi editarea postumă.

Cu toata dragostea şi admiraţia pe care i-au arătat-o cei din generaţia sa, autorităţile culturale i-au fost în permanenţă ostile. Oricum, cu toate neîmplinirile proiectelor sale, Haig Acterian îşi are locul său în arta acestui secol în România ca promotor al unei concepţii şi a unei estetici moderne a teatrului.

După ce revoluţia legionară înlătură dictatura carlistă şi se pun bazele Statului Naţional Legionar, la 6 Septembrie 1940, realizarea speranţelor şi strădaniilor lui Haig Acterian părea a prinde contur. Este numit director al Teatrului Naţional şi începe munca de reorganizare. A înfiinţat Muzeul Teatrului Naţional, însărcinându-l pe Gheorghe Franga cu alcătuirea lui. Muzeul va supravieţui aproape patru decenii şi va fi desfiinţat sub Ceauşescu.

După patru luni de directorat, în cadrul represaliilor aberante dictate de orgoliosul general Antonescu după lovitura sa de stat din ianuarie 1941, Haig Acterian va fi arestat. Cu concursul inamicilor săi resuscitaţi i se va înscena un proces ridicol în urma căruia va fi condamnat la 12 ani închisoare. Între 1941 şi 1943, îşi va scrie ultima operă, monografia “Moličre”, în penitenciarul de la Lugoj.

Urmare a strădaniilor de a-l elibera, depuse statornic de Marietta Sadova, va fi scos din închisoare şi trimis pe frontul rusesc. Moare în Kuban, la 8 August 1943, în prima linie.