versuri: Radu Gyr
muzica: Ion Mânzatu

Sunt ruguri de flăcări. E Spania-n scrum.
Gloanţele cad în altar.
În negrele şanţuri cu sânge şi fum,
Plouă cu schije şi jar.

Dar sub obuze,
Gloanţe şi spuze,
Par legionarii nişte munţi…
Rănită-n zare,
Crucea le-apare
Şi ceru-i mângâie pe frunţi.

Noaptea-n tranşee legionarii,
În ploaie îşi fac rugăciunea…
Mintea lor trece fruntarii
Şi-n gând li s-aprinde Legiunea,
Şi văd Căpitanul şi ţara
Cu sfântu-i destin legionar.

Obuzele tună, împroaşcă oţel…
Tancuri pornesc ca din iad.
Şi Moţa e-n frunte, Marin lângă el
Roşii, grenadele cad…

Printre reţele,
Mine, şrapnele,
Schijele plouă fier de sus.
Loviţi în frunte,
Cu braţele frânte,
Cad legionarii lui Iisus.

Moţa în şanţ plin de sânge,
Şopteşte murind rugăciunea:
„– Moartea la pieptu-i ne strânge
Să crească mai mândră Legiunea.
Să faci, Căpitane, o ţară
Ca soarele sfânt de pe cer“!

Dar jertfele sfinte ard pururi în noi.
Jertfele ne-au mântuit,
Şi cresc din morminte martirii eroi,
Neamul se-nalţă sfinţit.

Legiunea-ntreagă,
Jurând se leagă,
Ca să urmeze jertfa lor.
Din legăminte
Şi din morminte
Va creşte-un neam biruitor.

Scumpii eroi ne veghează
Şi duc spre lumină Legiunea.
Toţi vrem o moarte vitează,
Ca ei ne şoptim rugăciunea:
„Să faci, Căpitane, o ţară
Ca soarele sfânt de pe cer“!

Azi sfintele oase le-am pus temelii
Vajnice neamului dac,
Şi ele înfruntă de-acum veşnicii,
Stânci tencuite cu veac…

Dar de-or să vie
Vremi de urgie
Pentru destinul legionar,
Din oseminte
Şi din morminte
Cei doi eroi vor creşte iar!

Moţa, Arhanghel şi munte,
Marin ca o flacără mare.
Cu Căpitanul în frunte
Ne-or duce în viscol de soare:
„Să faci, Căpitane, o ţară
Ca soarele sfânt de pe cer“!