de Alex. S. Popescu

Ştefan Vodă al Moldovei
Fost-a pe la noi prin munţi,
Şi-a găsit în codrii noştri
Şoimi viteji, războinici mulţi.
Tot aşa tu, Căpitane,
Urcă pe-ale Putnei văi
Şi-ţi vom da batalioane
De legionari flăcăi.

Ştim că tu, de multă vreme,
Aprig lupţi, ca un erou,
Să scapi ţara care geme,
Şi să-i dai un suflet nou.
Să ne scapi pe noi, ţăranii,
Care suferim din greu,
Căci tâlharii şi jidanii
Ne tot sug mereu, mereu.

Tudor a Vrâncioaia este
Numele ce-l purtăm noi,
Căci străbuna din poveste
Ne-a dat sânge de eroi.
Aceste sânge, pentru tine,
Gata suntem să-l vărsăm,
Căci măreaţa clipă vine
Ţara să ne-o apărăm.

Tu, Codrene, eşti nădejdea
Ce ne-a dat-o Cel de cer,
Tu ne spulberi deznădejdea,
Tu şi Garda ta de Fier.
Ia, cum ştii, în mână, cnutul
Şi românii nu mai pier,
Căci vom sta mereu sub scutul
Mândrei noastre Gărzi de Fier.