GHEORGHE CIOROGARU

Doctor în economie politică. S-a născut în comuna Novaci din jud. Gorj. Studii de drept şi economie politică. Doctoral la Universitatea din Heidelberg, cu economistul german Dr. Schacht.

Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară la alegerile din 1937.

EMIL CIORAN

Filosof şi eseist. S-a născut la 8 Aprilie 1911 în comuna Răşinari de lângă Sibiu, în familia unui preot. Clasele primare le face în comuna natală, după care urmează liceul Gh. Lazăr din Sibiu, începând cu anul 1924. Studii universitare în cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1928-1932), pe care o absolvă cu o teza de licenţă tratând instituţionalismul bergsonian. Bursier al Fundaţiei Humboldt la Berlin timp de doi ani (1933-1935), la finele studiilor se reîntoarce în ţară, unde funcţionează ca profesor de filosofie la liceul Andrei Şaguna din Braşov timp de un an (1936). Scrie, în 1937, sub influenţa contactelor cu Mişcarea Legionară Schimbarea la faţă a României. În acelaşi pleacă in Franţa, la Paris, cu o bursă stipendiată de către Institutul francez din Bucureşti. Într-o scrisoare din această perioadă către Mircea Eliade afirmă: „…mai mult decât oricând sunt convins că revoluţia legionară este ultima şansă a României…“

După instaurarea Statului Naţional-Legionar în Septembrie 1940, Emil Cioran se reîntoarce în ţară, aducându-şi contribuţia pe plan cultural la fundamentul noului stat. În conferinţa ţinută la Radio Bucureşti în 27 noiembrie 1940 avea să spună, printre altele:

„Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahară populată. Cei aflaţi între cer şi pământ n-aveau alt conţinut decât aşteptarea. Cineva trebuia să vină…

…în noi gemea viitorul, în unul clocotea. Şi el a rupt tăcerea blândă a existenţei noastre şi ne-a obligat să fim…

…Corneliu Codreanu n-a pus probleme moderne şi contemporane. Era mult prea puţin. El a pus probleme în termeni ultimi, în totalitatea devenirii naţionale. El n-a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a condiţiei noastre, ci să introducă absolutul în respiraţia zilnică a României…

…Căpitanul a dat românului un rost. Înainte de el românul era numai român, adică un material uman alcătuit din aţipiri şi umilinţe. Legionarul este un român cu substanţă…

…Acel ce a dat ţării altă direcţie şi altă structură, unea în sine o problemă elementară cu detaşarea spiritului. Soluţiile sale sunt valabile în imediat şi în veşnicie. Istoria nu cunoaşte un vizionar cu spirit mai puternic şi atâta pricepere în lume, sprijinite pe un suflet de sfânt. Tot aşa, ea nu cunoaşte o a doua mişcare în care problema mântuirii să meargă mână în mână cu gospodăria…

…Credinţa unui om a dat naştere unei lumi ce lasă în urmă tragedia antică şi pe Shakespeare. Şi aceasta în Balcani! Pe un plan absolut, dacă ar trebui să aleg între România şi Căpitan, n-aş fi ezitat nici o clipă. După moartea lui, ne-am simţit fiecare mai singuri. Cu excepţia lui Iisus, nici un mort n-a mai fost prezent între cei vii…

…De aici încolo ţara va fi condusă de un mort – îmi spunea un prieten pe malurile Senei. Acest mort a răspândit un parfum de veşnicie peste pleava noastră umană şi a readus cerul deasupra României“.

Obligat să ia calea exilului după rebeliunea antonesciană din ianuarie 1941, Emil Cioran revine la Paris, unde se şi stabileşte definitiv în anul 1945, după cotropirea ţării şi impunerea comunismului în România.

În ţară, a colaborat constant la revistele si ziarele legionare, între care: Vremea, Gândirea, Calendarul, Buna Vestire, Floarea de foc şi altele.

Co-fondator împreună cu alţi intelectuali legionari de seamă refugiaţi la Paris al primului ziar românesc apărut în Exil, DACIA.

Premiul Rivarol în anul 1950 pentru volumul Precis de decomposition, volum de debut în limba franceză, apărut la editura “Gallimard”, Paris, 1949.

Moare la Paris, în anul 1995, cu bucuria mărturisită a schimbării din 1989.

Emil Cioran (în picioare) şi Corneliu Codreanu

OPERA (sumar):

Copita de măgar, 193(3)?

Pe culmile disperării. Editura “Fundaţia pentru Literatură şi Artă”, Bucureşti, 1934.

Cartea amăgirilor. Bucureşti, 1936.

Schimbarea la faţă a României. Bucureşti, 1936.

Lacrimi şi sfinţi. Tipografia “Olimpul”, 1937.

Amurgul gândurilor (ultima sa carte publicată în limba română). Tipografia “Dacia Traiană”, Sibiu, 1940, 284 pag.

Prefaţă la volumul Codreanu et la Garde de Fer de Paul Guiraud, Paris, 1940 (semnată cu pseudonimul “Legionarii din Paris”).

Precis de decomposition. Editura “Gallimard”, Paris, 1949.

Syllogismes de l’amertume. Editura “Gallimard”, Paris, 1952.

La tentation d’exister. Editura “Gallimard”, Paris, 1956.

Histoire et utopie. Editura “Gallimard”, Paris, 1960. În lb. italiană: Storria e utopia, Editura “Borghese”, Milano, 1969.

La chute dans le temps. Editura “Gallimard”, Paris, 1964.

Le Mauvais Demiurge. Editura “Gallimard”, Paris, 1969.

Valery face a ses idoles. Editura “L’Herme”, Paris, 1970.

De l’inconvenient d’etre né. Editura “Gallimard”, Paris, 1973.

Ecartelement. Editura “Gallimard”, Paris, 1979.

Exercices d’admiration. Editura “Gallimard”, Paris, 1986.

Aveux et anathemes. Editura “Gallimard”, Paris, 1987.

Îndreptar pătimaş. Bucureşti, 1991.

AUREL CIORAN

Avocat. Fratele lui Emil Cioran. S-a născut la Răşinari, jud. Sibiu, în anul 1914. Studii de drept la Bucureşti. Avocat timp de 10 ani la Sibiu. Combatant pe front timp de doi ani în al doilea război mondial.

Arestat în 1948, execută şapte ani din închisoare la Aiud.

Se stinge din viaţă în 1997.

ION CIOCÂRLAN

S-a născut în comuna Străoanii de Jos din jud. Putna, în anul 1874. Colaborator al publicaţiilor Sămănătorul, Făt Frumos, Luceafărul, Convorbiri critice, Viaţa literară şi artistică, Ramuri.

A scris:

Pe plai (nuvele), 1903

Traiul nostru (povestiri), 1906

Inimă de mamă, 1908

Vis de primăvară, 1909

Călăuza podgorenilor, 1913

La vatră, 1925

Flămânzi, 1926

Du-te dor român, 1930

Proza lui înfăţişează cu simpatie viaţa ţărănească.

VASILE CHRISTESCU

Profesor, doctor în istorie, arheolog. Studii la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Student strălucit al lui Vasile Pârvan care intenţiona să-l păstreze printre asistenţii săi. Specializare în arheologie şi istorie antică, apoi în preistorie la Berlin.

La 27 de ani susţine teza de doctorat cu titlul Viaţa economică a Daciei romane în faţa unei comisii din care fac parte Dimitrie Gusti, I. Andreescu, G. Murnu, Simion Mehedinţi şi C. Giurăscu. În 1930-1931 se numără printre membrii Şcolii Române de la Roma.

Colaborator al publicaţiilor Cuvântul, Calendarul, Axa. A scris Istoria militară a Daciei romane.

Comandant legionar şi şef legionar al judeţului Vlaşca. Participant la şedinţele grupului Axa. În timpul represiunii antilegionare instituită de Carol al II-lea, este internat în lagărul de la Miercurea Ciuc. Evadează împreună cu Alexandru Cantacuzino în timp ce erau transportaţi la Jilava şi activează în „comandamentul de prigoană“.

Este asasinat de poliţiştii lui Armand Călinescu în 26 ianuarie 1939 în propria locuinţă, la vârsta de 37 de ani.

CONSTANTIN CHIRIŢĂ

Profesor la Politehnica din Bucureşti, membru al Academiei Române. Studii la Facultatea de Silvicultură din Bucureşti. Bursier al Universităţilor din Giessen, Tharandt, Eherswalde între 1927-1929.

Doctor în ştiinţa solului (1931), profesor doctor docent la Facultatea de Silvicultură din Bucureşti.

Membru corespondent la Academiei Române din 1955 şi membru titular din 1990. Membru al Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului.

îndrumător al revistei Viaţa forestieră şi participant la numeroase congrese.

Arestat în 1960 pentru motive politice, este eliberat după 5 ani la intervenţia unor academicieni sovietici.

S-a stins din viaţă în anul 1993.

OPERA (SELECŢII):

Problema solurilor şi silvicultura română, 1933

Elemente de ştiinţa solului, 1941

Pedologie generală şi forestieră, 1953

Ecopedologie cu elemente pedologie generală, 1974

Staţiuni forestiere, 1977

MIHAIL CHIRNOAGĂ

Scriitor de mare talent, a colaborat la numeroase şi însemnate reviste literare apărute în perioada interbelică. A luat parte la războiul din răsărit împotriva bolşevismului cu gradul de ofiţer. Este ucis de o mină la Cotul Donului.

OPERA:

Logodna (romanul de debut al scriitorului);

Poveste cu-n pitic, doi oameni din lună şi o împărăţie (în colaborare cu V. Chirnoagă). Editura Ideea, Bucureşti;

Carte de dragoste (proză). Editura Frize, Braşov, 1934.

A condus împreună cu Vintilă Horia şi O. Caledoniu revista Meşterul Manole apărută în Ianuarie 1939 la Bucureşti.

PLATON CHIRNOAGĂ

S-a născut la Roman. Luptă în primul război mondial ca sublocotenent de artilerie.

Sub-şef al Statului Major al Armatei a III-a în timpul campaniei din Rusia, 1941-1944. Comandant al Brigăzii 4 de Artilerie, din Diviziunea 4 de Infanterie, şi, la scurt interval, primeşte gradul de General.

Imediat după 23 august 1944, primeşte comanda Diviziei a IV-a Infanterie.

La 20 octombrie 1944, cea mai mare parte a efectivelor este luată prizonieră de germani, la Szolnok (Ungaria), împreună cu generalul Chirnoagă.

Iată cum îşi descrie generalul Chirnoagă gândurile din acel moment:

“Ceea ce m-a frământat din chiar primele cinci minute ale prizonieratului a fost să mă fixez asupra datoriei mele de Român de aici înainte. Evident, regulamentele militare ale oricărei armate din lume indică reguli clare despre purtarea unui luptător căzut prizonier, dar aceste reguli erau valabile pentru mine, cunoscând situaţia tragică din România? Când ţara noastră era invadată de hoardele ruseşti, când era condusă de un guvern obligat să execute cererile şi voinţa invadatorului; când ştiam că de acest invadator nu vom scăpa decât numai dacă va fi învins, ce trebuia să fac eu? Să accept în pasivitate poziţia de prizonier până la sfârşitul războiului sau să găsesc o formulă de a lupta mai departe contra Ruşilor?

Desigur că eram legat de un jurământ faţă de Rege şi de Ţară, dar la data aceea Regele nu mai avea nici un cuvânt de spus, iar ţara era la dispoziţia administraţiei ruseşti. Armata care lupta contra Germaniei mergea numai din spirit de disciplină şi nicidecum pentru că era convinsă că aşa dictau interesele României. După ce trei ani am luptat cot la cot cu trupele germane, ca să apărăm hotarele şi independenţa ţării, contra Rusiei Sovietice, cum se putea schimba dintr-o dată, într-o singură noapte, toată această concepţie de apărare şi să constaţi că inamicul de moarte ţi-a devenit bun camarad, iar camaradul de până ieri, îţi este duşman? Cum nimeni dintre noi nu ştia ce se întâmplase exact la Bucureşti, când a fost arestat Mareşalul Antonescu, şi pentru a nu rupe armata în două, toţi luptătorii care au avut norocul să nu fie făcuţi prizonieri de noii noştri aliaţi şi trimişi în Siberia, au executat ordinul regal de a întoarce armele contra Germaniei.

Dar odată căzut prizonier, deci pus în imposibilitate de a mai executa ordinul Regelui, am socotit că datoria mea este să caut o soluţie, pentru ca să continui lupta contra aceluia care de două secole era inamicul independenţei noastre şi al hotarelor României.”

În urma discuţiei cu Horia Sima, la Viena, generalul Chirnoagă preia comanda Armatei Naţionale care a luptat alături de Germania împotriva URSS până la sfârşitul războiului.

Ocupă funcţia de ministru de război în Guvernul în Exil de la Viena, 1944-1945.

Generalul Platon Chirnoagă, vorbind ostaşilor din Armata Naţională

S-a refugiat la Bad Gastein imediat după război, împreună cu alte personalităţi care colaboraseră cu Germania.

În 1946 este internat din dispoziţia Tribunalului de la Nürnberg în lagărul de la Glasenbach, până în mai 1947.

S-a stins din viaţă la Stuttgart, în 1974, unde şi-a trăit ultimii ani din viaţă. A fost al treilea general care şi-a legat numele de Mişcarea Legionară, după Zizi Cantacuzino şi Constantin Petrovicescu.

A scris:

Un chapitre d’histoire roumaine, Rio de Janeiro, 1962

Istoria Politică şi Militară a Răsboiului României contra Rusiei Sovietice, Editura Carpaţii, Madrid, 1986

Istoria Daciei şi Continuitatea Daco-Romană, Editura Carpaţii, Madrid, 1972

Întâlnirea mea cu Legiunea, publicat în monumentala lucrare Mărturii despre Legiune, apărută la Rio, sub direcţia lui Faust Brădescu, cu prilejul împlinirii a patruzeci de ani de la întemeierea Legiunii

EUGEN CHIRNOAGĂ

S-a născut în comuna Poduri, judeţul Bacău, în anul 1891. Urmează liceul la Bacău şi Iaşi, continuându-şi studiile superioare la Facultatea de Fizico-Chimice din Bucureşti. Studiază apoi în Anglia, la Londra (3 ani), de unde primeşte doctoratul în fizico-chimice (în această perioadă este ales Preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Străini), după care pleacă la cursuri de specializare în Suedia, la Universitatea Upsala.

Fost şef de lucrări la catedra cercetătorului, prof. univ. Gheorghe G. Longinescu. În 1931, prin concurs, este numit titular al catedrei de chimie industrială în cadrul Şcolii Politehnice din Bucureşti, iar din 1932 este desemnat la catedra de chimie analitică în cadrul aceleiaşi Politehnici.

Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară la alegerile din decembrie 1937.

În anul 1940, este numit rector al Universităţii Bucureşti.

Mare om de ştiinţă, în studiile sale a fost preocupat în general de problemele catalizei.

Din 1937 a făcut parte din Comandamentul de Conducere al Asociaţiei “PRIETENII LEGIONARILOR”.

A publicat numeroase studii de specialitate în revistele de ştiinţă româneşti şi străine: în Buletinul Chimiei Pure şi Aplicate (1931); în Buletinul de Matematică şi Fizică al Şcolii Politehnice din Bucureşti (1932-1936); în Natura, Zeitschr (Germania) şi multe altele.

Condamnat de regimul comunist, a intrat şi el în temniţă alături de ceilalţi patrioţi consideraţi “indezirabili” de noua conducere.

S-a stins din viaţă la 14 iunie 1965.

AUREL CHIRESCU

A scris Finister (poeme). “Fundaţia pentru Literatură şi Artă”, Bucureşti, 1939. 96 pag. (lucrare premiată de Comitetul Pentru Premierea Scriitorilor Tineri).