ANDRONIC CANTACUZINO
Pictor legionar. Laureat al Salonului Oficial din 1937. În anul 1938 face parte din cenaclul legionar Luchian, care reunea pictori, arhitecţi, sculptori şi filosofi legionari.
Moare în împrejurări dramatice pe frontul din răsărit.
ALEXANDRU CANTACUZINO
Avocat, diplomat, scriitor. S-a născut în comuna Ciocăneşti, jud. Ilfov. Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai Căpitanului, prezent din primii ani în lupta legionară.
Licenţiat în drept (Bucureşti), cu studii la Paris şi Haga (Academia de Drept Internaţional). Fost şef de cabinet la Ministerul Afacerilor Externe al României (1926-1927), secretar de legaţie şi însărcinat cu afaceri al României la Haga şi Varşovia. Doctor în drept.
Colaborator la Convorbiri literare, Axa, Cuvântul studenţesc, Vestitorii, Libertatea.
Un adevărat om al faptei, prinţul Alexandru Cantacuzino se trăgea dintr-una din cele mai alese şi glorioase familii domnitoare româneşti.
Luptă în Spania contra bandelor bolşevice, împreună cu echipa legionară condusă de generalul Cantacuzino-Grănicerul.
Fost şef al Corpului “Moţa-Marin”, pentru care a elaborat un regulament.
Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară în decembrie 1937.
După condamnarea lui Corneliu Codreanu la 10 ani închisoare în iunie 1938, prinţul Alexandru Cantacuzino este trimis în judecată de regimul carlist împreună cu alţi 18 capi ai Legiunii.
Evadează cu Vasile Christescu, în timp ce erau transportaţi din lagărul Miercurea Ciuc spre Bucureşti şi stă ascuns în Braşov.
Face parte din „comandamentul de prigoană” al mişcării, împreună cu Vasile Christescu, preot Ion Dumitrescu-Borşa, Horia Sima, Constantin Papanace şi Nicolae Petraşcu.
În 1 iulie 1938 este condamnat la 9 ani închisoare.
Este ucis la 22 septembrie 1939, în masacrul de la penitenciarul Râmnicu Sărat ordonat lui Carol al II-lea.
La 3 octombrie 1940 procesul politic de condamnare a lui Alexandru Cantacuzino este revizuit de către regimul naţional-legionar.
OPERA:
Cum suntem, Tipografia “COMICEL”, Sibiu, 1934. Ediţia II-a: Editura “Mişcării Legionare”, Bucureşti, 1940
Românul de mâine, Ediţia I-a, Bucureşti, Aprilie 1935. Ediţia a II-a: Institutul de Arte Grafice “Eminescu”, Bucureşti, 1937
Între lumea legionară si lumea comunistă, Bucureşti, 1935. Ediţia a II-a: Editura “Mişcării Legionare – Serviciul Propagandei Legionare”, Bucureşti, 1940
Românismul nostru, Institutul de Arte Grafice “Eminescu”, Bucureşti, Martie, 1936
Pentru Christos (amintiri de pe frontul din Spania), Bucureşti, Martie 1937
Românul de mâine – Românismul nostru, Editura “Serviciul Propagandei Legionare”, Bucureşti, 1940
Opere complete, Colecţia “Omul Nou”, Traian Golea, München – Germania, 1969
GHEORGHE (ZIZI) CANTACUZINO – „GRĂNICERUL“
Generalul Gheorghe Cantacuzino – „Grănicerul“
S-a născut în anul 1869 la Paris. Descendent al familiei Cantacuzinilor, ramura Şerban Vodă. Până în 1881 studiază la Fontenay-aux-Roses, Paris şi la Liceul St. Georges. Din 1883 urmează Şcoala Militară din Craiova şi Şcoala de Infanterie din Bucureşti. A fost aghiotant la regelui Carol I. În 1910 maior şi şef de cabinet al ministrului de război Niculae Filipescu.
Participă la războiul balcanic (1913) în Bulgaria şi în primul război mondial, în care conduce trupele de grăniceri în operaţiile militare de pe crestele Carpaţilor. Decorat cu ordinul Mihai Viteazul. În 1917 a comandat brigada de grăniceri de la Tg. Ocna cu care a mers apoi la Iaşi să lupte contra bolşevicilor ruşi. După pacea de la Bucureşti demisionează şi este înaintat general în rezervă în anul 1918.
S-a ataşat de mişcarea studenţească din faza construiri căminului studenţesc de la Râpa Galbenă – Iaşi.
A dezamorsat multe maşinaţii care se pregăteau la Palat împotriva lui Corneliu Codreanu.
Organizează Partidul Totul pentru Ţară, fixându-i linia de politică externă (prin crearea unei Ligi Anticomuniste Europene având ca nucleu Franţa, Germania, Italia şi România) şi stabilindu-i structura teritorială.
În anul 1934 este judecat şi achitat în procesul Gărzii de Fier. Membru al Senatului Legionar. A condus echipa legionară plecată la 24 noiembrie 1936 să lupte în Spania contra comunismului.
S-a stins din viaţă în octombrie 1937, în vârstă de 67 de ani. A fost petrecut pe ultimul drum de o imensă mulţime bucureşteană şi de coloane de legionari.
A scris
Organizarea oştirii, 1923
Un caz de arivism feroce, 1924
Codul de Onoare (lucrare rămasă în manuscris)
Muncind cu legionarii în tabăra de la Carmen Sylva
SPIRIDON CÂNDEA
Profesor teolog, scriitor. S-a născut în comuna Bogata Olteană, jud. Braşov, în anul 1902. Urmează Academia Teologică Andreiană; se specializează în liturgică, pastorală şi artă creştină la Facultatea de Teologie din Atena şi la Facultatea de Teologie din München. Doctor în teologie la Bucureşti în 1939.
Profesor suplinitor la Academia Teologică Andreiană şi profesor titular la Institutul Teologic Andreian în 1945. Consilier în Ministerul Cultelor până în 1948.
Între 1967-1968 este deţinut politic.
Se stinge din viaţă în 1990.
NICOLAE CĂLINESCU
Scriitor. S-a născut în comuna Pleniţa, jud. Dolj, în anul 1924. Intră în Frăţiile de Cruce la Liceul Militar din Craiova. În 1941 este arestat la Tg. Mureş. Este judecat şi condamnat la 8 ani muncă silnică. Trimis la batalionul disciplinar de la Sărata pentru „reabilitare“, cade prizonier în Crimeea. Evadează din lagăr de la Tiraspol şi se întoarce pe jos în ţară, unde este trimis pe frontul de vest. Este rănit în Ungaria şi este lăsat la vatră.
În 1946 publică la Craiova volumul de versuri Poeme pentru fraţii mei. În 1948 este încadrat în grupul locotenentului Marin Tucă, pregătit să înceapă lupta anticomunistă în pădurile doljene. Este arestat, condamnat la 4 ani închisoare şi trimis la Piteşti, unde, în urma torturilor, îşi pierde ochiul stâng.
După încheierea detenţiei este din nou anchetat şi este închis până în 1964. După eliberare devine traducător şi documentarist al Bibliotecii Universitare din Craiova. Cunoştea engleza, franceza, germana, rusa, spaniola şi turca. Studiază la fără frecvenţă filologie şi istoria la Universitatea din Craiova.
În anul 1972, din cauza unui nou val de persecuţii, este îndepărtat din post. După schimbarea din 1989 publică Preambul la camera de tortură. În august 1992, în timp de se afla în Munţii Făgăraş împreună cu Ion Gavrilă pentru a reinventaria drumurile rezistenţei armate, cade într-o prăpastie şi îşi pierde viaţa. Prietenii săi au editat unul dintre numeroasele sale studii nepublicate, sub titlul Sisteme şi procese de brain-washing în România comunistă.
OVID CALEDONIU
Pe numele sau adevărat Ioan Georgescu, Ovid Caledoniu s-a născut la 20 martie 1914 în Bucureşti. Studii: Facultatea de Teologie, Bucureşti. Debut în 1933 la revista Răboj din Bucureşti cu versuri. Colaborator frecvent la revistele: Frize, Litere, Vremea, Gândirea, Sfarmă-Piatră, Revista Scriitoarelor, Pegas şi altele.
A condus împreună cu Vintilă Horia şi Mihail Chirnoagă revista Meşterul Manole apărută în ianuarie 1939 la Bucureşti.
OPERA:
Endvmion (poeme). Bucureşti, 1937;
13 poeţi (in colaborare). Bucureşti, 1937;
Vrăjitorul apelor (versuri). Editura Fundaţiile Regale pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1944.
GHEORGHE CALCIU
S-a născut în 1926 la Mahmudia, Tulcea. Student la Facultatea de Medicină din Bucureşti începând cu 1946. În 1949 este arestat pentru apartenenţă la Frăţiile de Cruce. Eliberat în 1964, urmează Facultatea de Filologie şi Teologie, devenind unul dintre cei mai iubiţi profesori de la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti.
În 1976, ţine şapte predici celebre de Paşti pe treptele Bisericii Radu Vodă (Şapte cuvinte pentru tineri), uşa bisericii fiind încuiată din ordinul superiorilor. I se înscenează un nou proces şi este condamnat la 10 ani închisoare, din care execută 6. Este obligat să părăsească ţara în 1985 şi i se acordă cetăţenia de onoare a Statelor Unite.
Paroh la Bisericii ortodoxe Sfânta Cruce din Washington.
EMIL BULBUC
Medic, studii în Italia. S-a născut în anul 1914. Studii de Facultatea de Medicină din Cluj. Fruntaş al studenţimii legionare. Unul dintre cei mai remarcabili oratori ai Mişcării Legionare.
Secretar general la Ministerul Presei şi Propagandei, condus de Alexandru Constant, pe timpul guvernării legionare. Colaborator apropiat al ministrului Italiei la Bucureşti, Ghigi.
După 23 august 1944 trece linia frontului şi se refugiază în Germania, unde colaborează cu Horia Sima pe linia relaţiilor cu Italia.
Din 1945 se stabileşte în Italia.
Este ucis de un bandit în 1947, în timp ce îl conducea pe Horia Sima (aflat încă în clandestinitate) spre frontiera cu Franţa.
Emil Bulbuc (stânga) cu Horia Sima, la Roma
OCTAVIAN BUHOCIU
Etnograf, folclorist, născut la 20 Octombrie 1919 în Crăieşti, jud. Covurlui. Studii superioare la Universitatea din Bucureşti; licenţiat în litere (1947) şi filosofie (1948) cu teza: “Filosofia Istoriei lui Titu Maiorescu”.
Reuşind să se refugieze în Franţa, continuă studiile la Sorbona (Paris), obţinându-şi Doctoratul în anul 1958 cu tezele: “Primăvara în folclorul românesc” şi “Filosofia Istoriei lui A. D. Xenopol”.
Fost secretar general al Centrului Românesc de Cercetări din Paris şi redactor al buletinului editat de această prestigioasa instituţie. A editat şi condus revista Semne (revista de gândire, artă şi literatură) apărută la Paris (1960-1963) şi a colaborat la numeroase reviste şi ziare, printre care: Drum, Carpaţii, Vestitorii, Căminul ş.a.
OPERA:
Xenopol y la teoria de la logica historica (studiu). În Revista de Dilosofia, Nr. 2, 1962, Costa Rica;
The pastoral paradise (cu 10 ilustraţii de Eugen Drăguţescu). Tipografia Traian Golea, München, 1966;
Sărbătorile verii şi ale toamnei în România (studiu). În revista Zeitschrift für Balkanologie, 1968, Germania;
Memento Mori (poem – cum îl definea regretatul Vasile Posteucă – ce cuprinde istoria lumii pentru evocarea Daciei).
RADU BUDIŞTEANU
Avocat, scriitor, ziarist, ministru. S-a născut în 1902 la Bucureşti, într-o familie distinsă.
Studii secundare la liceul Sfântul Sava din Bucureşti, unde obţine premiul Ligii Culturale pentru cel mai bun elev, fiind totodată ales şi Preşedinte al Asociaţiei Societăţilor Literare şi Ştiinţifice a liceelor din capitală. Studii de Drept şi doctorat în Bucureşti. La 21 de ani est avocat în baroul Bucureşti. Urmează şi Facultate de Litere şi Filosofie, precum şi Teologia. Studii juridice la Academia de Drept Internaţional de la Haga (1926) şi Bursă “Carnegie” (1927), după care pleacă la Paris la Institutul de Înalte Studii Internaţionale al Facultăţii de Drept, luându-şi Diploma primul din promoţie.
Magistrat la Tribunalul Bucureşti. Vice-Preşedinte al Uniunii Internaţionale a Avocaţilor în Congresul de la Paris din anul 1937 şi Şef de Cabinet în cadrul Ministerului de Interne. Deputat al partidului Totul pentru Ţară la alegerile din 1937.
În aprilie 1938, pe timpul dictaturii lui Carol al II-lea, este arestat şi internat în lagărul de la Miercurea Ciuc. Este eliberat după doi ani.
În vara lui 1940 este cooptat ca ministru legionar în guvernul Gigurtu, împreună cu Augustin Bidianu şi Vasile Noveanu. Deţinut începând cu 1944 la Uranus, Gherla, Aiud şi Sighet, unde rămâne timp de 20 de ani. La sfârşitul anilor ’70, a reuşeşte să se refugieze în exil, în Germania, continuând lupta împotriva comunismului.
A colaborat la numeroase reviste şi ziare legionare din exil, printre care: Carpaţii (Madrid), Cetatea Luminii (Brasilia), Curierul (Santa Clara, CA), Libertatea (New York), Drum (Pittsburg) ş.a.
Se stinge din viaţă în 1991.
OPERA:
Românizarea barourilor. Tip. Universul, Buc. 1937;
În Poezii din închisori, pag. 265-277, Ed. Cuvântul Romanesc, 1982, Canada;
Yalta (descriere a infamului act de trădare a ţărilor est-europene rezultat din întâlnirea care a avut loc la Ialta între cei Trei Mari conducători ai lumii, cum şi corespondenţa pe această temă care a avut loc între Radu Budişteanu şi Vice-Preşedintele Statelor Unite, George Bush, în cursul anului 1983). Colecţia Drum, 1985;
Au siécle des lumières étèintes (amintiri din închisorile regale şi comuniste). Editura Carpaţii, Traian Popescu, Madrid, 1984; în 1986, la aceeaşi editură Carpaţii, apare şi traducerea în limba română sub titlul: În secolul luminilor stinse (în traducerea Despinei Skelletti Budişteanu).