NICOLAE ARNĂUTU

Legionar din Tulcea, născut în 1909.

Studiază Dreptul la Universitatea din Bucureşti şi profesează ca avocat în Tulcea. După ianuarie 1941 se refugiază în Germania. Închis în lagărul de la Buchenwald.

După război pleacă în Argentina. În 19625 crează împreună cu Mile Lefter organizaţia Libertatea României.

OPERA:

Noi şi ruşii

Douze invasion russes en Roumania

Amintiri – 1974

MIRCEA ARNĂUTU

Legionar basarabean. S-a născut în comuna Balabanca Mare, judeţul Cetatea Albă, în 1912.

Studii la Liceul Marele Voievod Mihai din Cetatea Albă, apoi la conservatorul din Bucureşti.

Debutează la Opera Română din Cluj. Bariton la Opera Română din Bucureşti începând cu 1938.

Profesor de canto la Opera Imperială din Teheran.

S-a stins din viaţă în 1995.

VICTOR APOSTOLESCU

S-a născut în comuna Glâmbocul din judeţul Muscel în anul 1938. Aderă la Mişcarea Legionară din timpul studenţiei la Facultatea de Medicină din Cluj. Absolvă în 1938.

În ianuarie 1941 se refugiază în Germania. Lucrează ca medic la fabrica de avioane Heinkel din Rostock. Deţinut în lagărele de la Buchenwald şi Dachau. Încadrat în Armata Naţională care a luptat de partea Germaniei până la sfârşitul războiului.

După război îşi deschide un cabinet medical al Erding, în Bavaria.

Prezenţă activă la manifestaţiile anticomuniste din exil după ocuparea României de către bolşevici.

Se stinge din viaţă la Erding în 1995.

ION ANTONIU – PÂSU

S-a născut în comuna Văleni din judeţul Cahul, Basarabia, în 1911. Studii de Drept la Universitatea din Bucureşti. Avocat din 1935. A condus comandamentul legionar în timpul represiunii din 1938. Asasinat în lagărul de la Vaslui în noaptea de 21-22 septembrie 1939, din ordinul lui Carol al II-lea.

ION ANDRONESCU

Născut în 1910. Doctor în teologie la Atena. Obţine diploma cu menţiunea Magna cum Laude. Membru de frunte al Mişcării Legionare, autor al raportului Cetăţii universitare legionare de la Congresul studenţesc – Târgu Mureş, 1936.

LADMIS ANDREESCU

Intelectual legionar, născut la Rm. Vâlcea în 1901. Studii la Şcoala Tehnică de Aeronautică din Mediaş şi la liceul din Dumbrăveni.

Maestru de escadrilă în Aeronautica Militară.

Debut literar în Calendarul în 1930. Editează revista Lanuri. Colaborează la Universul literar, Pagini literare, Progres şi cultură, Orientări, Plastica Românească, Convorbiri literare.

Publică critică literară şi eseuri: Semne şi mituri – 1937; Lup ceresc – 1937.

VASILE ANDREI

Medic. Studii la Facultatea de Medicină din Cluj. Preşedinte al Centrului Studenţesc din Cluj şi şef al studenţimii legionare în 1940.

În 1941 se refugiază în Franţa. Face carieră ca medic radiolog. Devine Cavaler al Legiunii de Onoare.

Reprezintă Mişcarea Legionară în 1977, în cadrul audienţei partidelor politice în exil, la Regele Mihai.

Moare în 1989 în Yemenul de Nord, în vârstă de 81 de ani, în misiune medicală franceză.

DUMITRU ANASTASE

S-a născut la Rucăr, în judeţul Câmpulung Muscel. Studii secundare în Bucureşti, la liceul Cantemir Vodă. Studii superioare în Bucureşti. Studiază în continuare la Paris.

În 1948 pleacă în Franţa sub presiunea autorităţilor comuniste. Devine în scurt timp unul dintre cei mai talentaţi creatori de medalii. Monetăria franceză ştanţează în decursul timpului 44 de medalii create de Dumitru Anastase, cele mai multe cu caracter religios.

În 1971 este numit Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor din Franţa. Vaticanul îi acordă titlul de Cavaler al Medaliei şi dreptul de reşedinţă permanentă în Italia.

ALEXANDRU ALEXIANU

S-a născut la Bucureşti în anul 1914. Studii superioare la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Licenţiat în 1935 cu o teză despre Nietsche.

Lucrează sub conducerea lui Dan Botta la redactarea Enciclopediei Române. Colaborează la revistele Iconar, Buna Vestire, Gândirea, Viaţa economică, Călăuza bibliotecarului, Revista muzeelor, Glasul Bisericii.

S-a stins din viaţă în anul 1974.

HAIG ACTERIAN

Scriitor, director al Teatrului Naţional din Bucureşti. S-a născut în anul 1904, într-o familie din mica comunitate armenească din Constanţa. Precocitatea sa muzicală şi vocea de excepţie, păreau a-l destina unei cariere în operă, ca tenor liric. Urmează la Bucureşti liceul “Spiru Haret” şi, în perioada pregătirii examenului de Conservator, unii pedagogi opinează că vocea nu-i va rezista. Teatrul fiind totuşi marea sa pasiune, se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică (la clasa Luciei Sturza Bulandra) pe care o absolvă cu brio. I se oferiseră numeroase roluri în montările companiei “Bulandra” iar examenul de ultimul an, susţinut pe scena “Teatrului Naţional” cu piesa “Meşterul Manole” de Adrian Marin a fost un triumf.

În această perioadă o cunoaşte pe viitoarea sa soţie, parteneră şi colaboratoare, cunoscuta actriţă Marietta Sadova. Marea lor dragoste va fi ţinta predilectă a vindictei fostului soţ al acesteia, scriitorul şi omul de teatru Ion Marin Sadoveanu. Amoralul şi vanitosul (dar omnipotentul director al Teatrului Naţional şi directorul general al Teatrelor) a fost primul dintr-o galerie de persecutori şi detractori pe care, în scurta lui viaţă, Haig Acterian a fost nevoit să-i înfrunte.

Pleacă la Viena spre a se specializa pe lângă unul dintre cei mai mari regizori germani ai vremii, Max Reinhardt, părintele “Kammerspiel”-ului. În absenţa maestrului studiază istoria teatrului şi regia de teatru cu esteticianul Josep Coregor. În final, va fi cooptat ca asistent de însuşi Max Reinhardt şi chemat pentru aceasta la Berlin. Dar odată întors în ţară nu va reuşi să pună în scenă decât doua spectacole (“Călătoria din urmă” de Sheriff “Porumbiţa fără aripi” de Minulescu) la teatrul Bulandra. În 1934 a plecat la Roma să studieze regia de film – Haig Acterian fiind în România primul cineast şcolit. Întors în ţară, nu va găsi comenzi decât pentru două filme documentare: “Uzinele Malaxa” şi ” Munţii Apuseni”, pelicule ţinute şi astăzi sub obroc. Tot în Italia a participat la Congresul Internaţional al teatrului Volta, alături de somităţile vremii, unde a legat o statornică prietenie cu unul din părinţii teatrului modern, englezul Edward Gordon Craig, cu care va purta o fructuoasă corespondenţă. A scris şi publicat numeroase studii despre teatru în diferite periodice, cronica de spectacol la revista “Reporter” precum şi lucrările: “Pretexte pentru o dramaturgie româneasca” cu o prefaţă de E.G.Craig (Vremea 1936), “Gordon Craig şi ideea în teatru” (Vremea 1936), “După un veac de teatru românesc” (Bucovina 1937), “Organizarea teatrului” (Bucovina 1938), “Shakespeare” (Ed. Fundaţiilor Regale, 1938), “Limitele artei” (Atelierele Grafice Luceafărul, 1939).

Monografia “Shakespeare”, lucrare erudită cu unele valorizări personale şi accente creştine ale textului marelui dramaturg, îl situează pe Haig Acterian ca primul shakespearolog roman. A fost o prezenţă vie în viaţa artistică bucureşteană. A ţinut conferinţe, a făcut regie artistică radiofonică (unul din pionierii în materie), a organizat recitaluri de poezie (împreună cu Marietta Sadova). Foarte puţină lume ştie că Haig Acterian a fost şi poet, poate datorită faptului că pentru a-şi semna creaţia a ales şi folosit pseudonimul MIHAIL. Îşi face un debut timpuriu, în timpul liceului, în revista “Vlăstare” a colegului şi prietenului său Mircea Eliade. Diseminându-şi talentul în diferite publicaţii literare, Poetul Mihail, va reuşi să publice totuşi volumele de versuri “Agonia” (1929) şi “Urmare” (1936). Un volum manuscris de doisprezece sonete aşteaptă şi astăzi editarea postumă.

Cu toata dragostea şi admiraţia pe care i-au arătat-o cei din generaţia sa, autorităţile culturale i-au fost în permanenţă ostile. Oricum, cu toate neîmplinirile proiectelor sale, Haig Acterian îşi are locul său în arta acestui secol în România ca promotor al unei concepţii şi a unei estetici moderne a teatrului.

După ce revoluţia legionară înlătură dictatura carlistă şi se pun bazele Statului Naţional Legionar, la 6 Septembrie 1940, realizarea speranţelor şi strădaniilor lui Haig Acterian părea a prinde contur. Este numit director al Teatrului Naţional şi începe munca de reorganizare. A înfiinţat Muzeul Teatrului Naţional, însărcinându-l pe Gheorghe Franga cu alcătuirea lui. Muzeul va supravieţui aproape patru decenii şi va fi desfiinţat sub Ceauşescu.

După patru luni de directorat, în cadrul represaliilor aberante dictate de orgoliosul general Antonescu după lovitura sa de stat din ianuarie 1941, Haig Acterian va fi arestat. Cu concursul inamicilor săi resuscitaţi i se va înscena un proces ridicol în urma căruia va fi condamnat la 12 ani închisoare. Între 1941 şi 1943, îşi va scrie ultima operă, monografia “Moličre”, în penitenciarul de la Lugoj.

Urmare a strădaniilor de a-l elibera, depuse statornic de Marietta Sadova, va fi scos din închisoare şi trimis pe frontul rusesc. Moare în Kuban, la 8 August 1943, în prima linie.