ILIE BARBU

Avocat. Născut în 1910 în judeţul Olt. Studiază dreptul la Universitatea din Bucureşti.

Legionar în cuibul lui Alexandru Constant.

A făcut formalităţile juridice pentru construirea Casei Verzi din Bucureşti, 1935.

ION BARBU

Poet, matematician şi eseist (pe numele său adevărat Dan Barbilian), s-a născut la 15 Martie 1895 în Câmpulung Muscel. O parte din clasele primare le face în oraşul natal, continuate la Dămieneşti (jud. Roman) şi Stâlpeni (jud. Muscel). Din 1906, studii liceale la Piteşti, Câmpulung şi Bucureşti.

Tudor Vianu notează în 1913 că: „Nu mai întâlnisem niciodată un exemplar uman atât de original şi de interesant“.

Terminând studiile liceale, după bacalaureat, în 1914, se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti de unde îşi ia licenţa în matematici. G. Ţiţeica îl propune pentru o bursă la Göttingen (Germania). Din Octombrie 1926, asistent la catedra de geometrie analitică a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Din 1929 Doctor în Matematici şi membru al Societăţii Române de Ştiinţe, secţia Matematică, iar din 1937 secretar general al acesteia; profesor de matematici superioare la Universitatea din Bucureşti.

După publicarea volumul Joc secund în 1930 părăseşte poezia pentru a se dedica matematicii.

A debutat la revista Literatorul condusă de Alexandru Macedonski în septembrie 1918, cu poezia Elan, apreciată cu multă căldură de critica românească. Unul dintre colaboratorii centrali ai revistei GÂNDIREA condusă de Nichifor Crainic, Ion Barbu a publicat numeroase versuri şi note literare în prestigioasele reviste ale vremii, precum: Vremea, Gând Românesc, Universul Literar, Cugetul Românesc, dar şi la revistele de specialitate în matematică: Buletinul Matematic al Societăţii Române, Matematica etc.

A fost un legionar militant şi a aşternut pe hârtie gânduri admirabile despre Corneliu Codreanu (Un chip al Căpitanului). Afirma: „Ca matematician, consider că ştiinţa este aliata ordinei legionare“, iar ca poet, într-o poezie dedicată lui Radu Gyr:

„Picioare de capră Satana

apasă-n platan spre-a mă pierde

Grea însă ca zaua şi stana

va trage cămaşa mea verde“.

Nu s-a dezis niciodată de opţiunile sale legionare. S-a stins din viaţă la 11 August 1961.

OPERA:

(sumar)

Nastratin Hogea la Isarlak (poezii). Bucureşti, 1922 (publicate în original în revista Viaţa românească), Buc., 1922).

După melci (poem). În revista Viaţa românească, Bucureşti, 1921.

Joc secund (versuri). Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1930.

Uvedenrode (poem).

Grupuri cu operatori. Bucureşti, 1960.

Ion Barbu – Poezii (volum apărut clandestin, dactilografiat şi difuzat pe sub mână în ţara în anul 1964, cuprinzând 34 de poeme).

Ochean (poezii). Bucureşti, 1964.

Studii matematice:

La periodicité des opérations commutatives. În Buletinul Matematic al Societăţii Române, 1927, pag. 81-93.

Reprezentarea canonică a adunării hipereliptice. În Buletinul Matematic al Societăţii Române, 1928, pag. 31-87.

Ein Rekursionstheorem über die Vielecke. În Matematica, Vol. II, 1929, pag. 124-133.

Apolare und überpolare Simplexe. În Matematica, Vol. XI, 1935, pag. 176-197.

ALEXANDRU BĂRBAT

Profesor, economist, sociolog. Legionar făgărăşan, născut la Ucea de Sus în anul 1905. Studii economice la Academia Comercială din Cluj. Doctor în ştiinţe economice.

Activează ca profesor, asistent universitar, gazetar.

Debutează în revistele Acţiunea Românească şi Înfrăţirea Românească din Cluj, 1925. Colaborează la ziarele Universul, Calendarul, Cuvântul, Porunca Vremii, Patria şi la revistele Observatorul Social – Economic şi Sociologia Românească.

OPERA:

Principii şi probleme de economie dirijată, 1935

Politica economică ungurească şi dezvoltarea burgheziei române în Ardeal, 1937

Dezvoltarea şi structura economică a ţării Oltului, 1936

Fapte de politică economică în Ardeal, 1938

ION BANEA

Medic, avocat, scriitor. S-a născut în comuna Vurpăr (lângă Sibiu), dintr-o familie numeroasă cu vechi tradiţii româneşti, în anul 1905. Clasele primare le face în comuna natală, după care pleacă la studii superioare la Universitatea din Iaşi, Facultatea de Medicină, unde ia cunoştinţă cu Legiunea căreia i se alătură din primul moment. Doctor în medicină la Iaşi.

Administratorul Căminului de la Râpa Galbenă şi al revistei Pământul Strămoşesc, Ion Banea demonstrează încă de la început calităţi de bun organizator cu un mare simţ politic. La sugestia sa, apropiaţii îi atribuie lui Corneliu Codreanu apelativul de Căpitan. După mutarea lui Corneliu Z. Codreanu la Bucureşti, Ion Banea rămâne conducătorul organizaţiei locale legionare (1930-1933), iar din 1934 e strămutat la Cluj unde ia conducerea grupului studenţesc legionar din acel oraş. În scurt timp fondează revista Glasul Strămoşesc şi întemeiază tabăra de muncă de la Dealul Negru şi Chinţău.

Din 1935 este numit Şef al Regiunii Ardealul de Nord.

Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară în decembrie 1937. Comandant Legionar, Ion Banea a fost şi el arestat în timpul prigoanei dezlănţuite de regimul carlist în primăvara anului 1938 împotriva Mişcării Legionare, fiind asasinat la 22 Septembrie 1939 în închisoarea Râmnicu Sărat împreună cu alţi conducători legionari. A colaborat la multe din publicaţiile legionare, între care: Pământul Strămoşesc (Iaşi), Glasul Strămoşesc (Cluj), Revista Mea (Cluj), Străjerul (Oradea), România Creştină (Chişinău), Iconar (Cernăuţi) ş.a.

Ion Banea în campania electorală din 1937

OPERA:

Portul Naţional. L.A.M. Biblioteca GENERAŢIA NOUĂ, Nr. 16. Tipografia TRECEREA MUNŢILOR CARPAŢI, Iaşi, 1928 (lucrare închinată Legiunii Arhanghelul Mihail);

Rânduri pentru Generaţia Noastră (cu o introducere de Ion Moţa). Culegere de articole publicate în diverse ziare şi reviste. Cluj, 1935;

Căpitanul. Tipografia VESTEMEAN, Sibiu, 1936. 144 pag. Ediţia a II-a: Tipografia VESTEMEAN, Sibiu, 1937. Ediţia a III-a sub auspiciile SERVICIULUI DE PROPAGANDĂ LEGIONARĂ, Bucureşti, 1940. Ediţia a IV-a, Colecţia OMUL NOU, Salzburg, Austria, 1951. Ediţia a V-a, Colecţia OMUL NOU, Traian Golea, München, 1970 (volumul Ion Banea – Opere complete);

Ce este şi ce vrea Mişcarea Legionară (cărticică pentru săteni). Tipografia VESTEMEAN, Sibiu, 1937;

Opere complete. Ediţia Monumentul Moţa-Marin, Colecţia OMUL NOU, Traian Golea, München, 1970.

DUMITRU (MITU) BANEA

Fratele lui Ion Banea. S-a născut în anul 1911 la Vurpăr, lângă Sibiu. Autor al cărţii Acuzat, martor şi apărător în procesul vieţii mele.

ION BĂNCILĂ

Legionar brăilean, născut în satul Scorţaru Nou, anul 1901. Fratele filosofului Vasile Băncilă.

Studii superioare la Facultatea de ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. Colaborator al Institutului Geologic al României. În 1940 este director în Ministerul Învăţământului.

Teză de doctorat cu studiul geologic Hăşmaş – Ciuc, pe baza cercetării întreprinse între 1928 – 1934.

Din anul 1951 lucrează în aplicaţii tehnice din domeniul geologiei: proiectare şi executare de baraje, geologia petrolului, elaborarea de hărţi ale regiunilor petrolifere.

Membru al Academiei Române din 1992.

OPERA:

Paleogenul zonei mediane a flişului, 1955

Geologia Carpaţilor Orientali, 1958

VASILE BĂNCILĂ

Filosof, eseist, publicist, profesor. S-a născut la Brăila în 1897. Studii universitare la Bucureşti şi Paris. Elev strălucit al lui Nae Ionescu. Profesor la clasa Marelui Voievod Mihai, viitorul Rege al României.

Debut literar în 1924 al revista Ideea Europeană cu articolul Reforma Calendarului.

Susţinător fervent al Mişcării Legionare.

OPERA (sumar):

Doctrina personalismului energetic a domnului C. Rădulescu-Motru, 1927

Rădulescu-Motru, pedagog¸ 1932

Literatură şi puritate, 1934

Tragicul lui Pârvan şi tragicul modern, 1937

Semnificaţia Ardealului, Lucian Blaga, energie românească, 1938

Portrete şi semnificaţii. Aforisme

DUMITRU BĂLAŞA

Preot legionar. S-a născut în comuna Guşoeni din judeţul Vâlcea în anul 1911. Studiază la Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea (1923 – 1931) şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1933 – 1936), pe care o absolvă cu teza de licenţă, obţinând Magna cum Laude.

Slujeşte în mai multe biserici din Olt, Dolj şi Vâlcea, apoi la Catedrala Mitropolitană din Craiova.

Cercetător istoric şi scriitor, membru al Asociaţiei Slaviştilor din România, preşedintele cenaclului literar Luceafărul de la Floreşti, preşedinte de onoare la Aula Academiei Zamolxis (Târgu Jiu), Cavaler al Ordinului Steaua României cu spade şi panglică de virtute, Iconom Stavofor (cu cruce patriarhală), director al revistei de cultură Dokiana din Suteşti – Vâlcea, secretar al Institutului de Istorie Naţională – filiala Craiova, secretare de redacţie la revista Oltenia – Craiova.

Publică studii şi documente referitoare la istoria Bisericii şi a culturii româneşti din Oltenia: Istoricul mânăstirilor Surpatele, Cozia, Iezerul, Sadova, Tismana, Cosuna, Luptele pandurilor cu turcii pe malul Oltului, Manuscrisele cronicarului Dionisie Eclesiarhul, precum şi peste 600 de comunicări. Enciclopedia istoriografiei româneşti consemnează o parte din activitatea părintelui Bălaşa.

În anul 1959 este arestat de Securitate şi condamnat la 6 ani închisoare pentru luptă împotriva orânduirii comuniste.

GABRIEL BĂLĂNESCU

Născut la 6 Aprilie 1913 în Berbeşti, Vâlcea. Face studiile primare în comuna natală, apoi liceul în oraşul Râmnicul Vâlcea, după care pleacă la Bucureşti şi se înscrie la Facultatea de Litere pe care o absolvă.

Gazetar, colaborează la numeroase ziare şi reviste: Buna Vestire (unde funcţionează şi ca secretar general de redacţie), Sfarmă Piatră, Cuvântul, Porunca Vremii, Revista funcţionarilor publici ş.a.

Autor al volumelor : Statul Daba şi monografia Avram Iancu.

După invazia sovietică, a îndeplinit funcţia de Şef al Regiunii Banat, şef al Capitalei şi al Regionalei Moldova în cadrul Comandamentului Mişcării Legionare de Luptă şi Rezistenţă împotriva ocupaţiei comuniste. Arestat în anul 1946, este ţinut în temniţă până în anul 1947, când îşi reia activitatea în rezistenţă. Capturat la 4 Februarie 1949, este condamnat de autorităţile comuniste de trei ori la muncă silnică pe viaţă. A fost întemniţat la Jilava, Iaşi, Suceava (Salcea), Aiud, Baia Sprie, lagărul de muncă forţată Mina Valea Nistrului, Galaţi şi Timişoara unde a îndurat cele mai cumplite torturi, înfruntând moartea cu seninătate în numeroase rânduri.

Eliberat din închisoare la 3 August 1964 cu sănătatea zdruncinată, îşi câştigă existenţa “la munca de jos”, tracasat şi urmărit continuu de agenţii securităţii comuniste, fiind privat de orice drepturi. În martie 1977 reuşeşte să se refugieze în Statele Unite, de unde începe o nouă luptă împotriva comunismului. Fondează revista Curierul, al cărei director a fost până la pierderea sa pământească (19 Martie 1986), colaborând activ şi la alte reviste şi ziare ale diasporei româneşti printre care: Drum, Carpaţii, Libertatea (New York), Cetatea Luminii ş.a.

A semnat şi cu pseudonimele Silviu Turdeanu şi Aron Grămadă.

CRIŞU AXENTE

Crişu Axente, în rândul de la mijloc, primul din stânga – Schweizerhaus, Rostock

Avocat, doctor în Drept la Paris. Descendent din istorica familie a tribunului Axente, care a jucat un mare rol, sub conducerea lui Avram Iancu, în luptele cu ungurii din anii 1848-l849. Tatăl lui a venit din Ardeal şi s-a aşezat la Turnu Severin unde a profesat avocatura.

S-a născut în anul 1911.

Prefect al judeţului Mehedinţi pe timpul guvernării legionare; a renunţat la acest post pentru a veni în Bucureşti unde urma ca, prin formaţia sa intelectuală, să fie mai de folos reconstrucţiei ţării.

Comandant legionar.

Redactor şef al revistei Axa.

După lovitura lui Antonescu din ianuarie 1941 se refugiază în Germania unde este internat în lagăre împreună cu alţi legionari români.

Redactor şef al emisiunii româneşti de la Radio Donau pe timpul guvernului în exil de la Viena. După război, colaborează cu Pavel Costin Deleanu şi Horia Stamatu în Germania, apoi cu Aron Cotruş la programul în limba română al postului naţional de radio din Madrid.

A murit în exil, la Madrid, în anul 1953.