VASILE BOLDEANU

Preot, comandant legionar. S-a născut la Focşani în 1902. Fiu de preot dintr-o familie de răzeşi vrânceni.

Este închis în anii 1933, pe timpul represiunii antilegionare declanşate de I.G.Duca. Închis la Vaslui în 1938, pe timpul dictaturii lui Carol al II-lea. Participant la operaţiunile de răsturnare a lui Carol al II-lea în 1940. În perioada guvernării legionare lucrează la Serviciul de Secretariat al Mişcării Legionare.

După ianuarie 1941 este arestat şi închis. Evadează şi ajunge în Germania, unde este prins de Gestapo în 1942 şi închis la Buchenwald. Eliberat în august 1944, ajunge la Viena, unde îşi oferă ajutorul refugiaţilor români din Austria.

După terminarea războiului, se stabileşte la Paris, unde devine paroh al Bisericii ortodoxe. Preotului Boldeanu i se datorează în mare parte faptul că biserica românească din Paris nu este acaparată de regimul comunist din ţară. Se stinge din viaţă în 1991.

ION BOIAN

Ion Boian, primul din stânga, la o întrunire în casa lui Petre Ponta în perioada de exil 1939-1940

Legionar bihorean. Component al grupului de 17 care a organizat la Berlin în anii 1939 – 1940 acţiunea revoluţionară de răsturnare de la putere a lui Carol al II-lea.

Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Horia Sima din perioada primului exil legionar din Germania. S-a numărat printre primii legionari care au declanşat revoluţia legionară la Braşov, în septembrie 1940.

În noiembrie 1940, în perioada statului naţional-legionar, este numit şef al Poliţiei legionare din capitală. După desfiinţarea acesteia, a fost şeful Serviciului de Ordine al Mişcării Legionare.

În ianuarie 1941 nu s-a refugiat în Germania aşa cum au făcut cei mai mulţi capi legionari, a fost arestat şi condamnat la închisoare sub regimul Antonescu. A evadat în 1943 şi a fugit în Banatul Sârbesc, unde a luat legătura cu Pavel Onciu.

A trecut înapoi frontiera pentru a încerca să ia parte la tratative de împăcare între Legiune şi Antonescu, fiind însă arestat din nou şi închis şi continuându-şi detenţia până în perioada comunistă.

VASILE BLĂNARU – FLAMURĂ

Poet, ziarist şi publicist, născut în Câmpulung – Suceava, în anul 1913. Înfiinţează în 1923 Frăţia de Cruce din Liceul Dragoş Vodă. Este eliminat din liceul şi îşi termină studiile în Basarabia, oraşul Lipcani.

Urmează Academia de Artă Dramatică şi Cinematografie din Iaşi şi, în paralel, Istoria.

Participă la primul congres legionar din anul 1929, la Iaşi şi la campaniile electorale din 1931 din Neamţ şi Tutova.

Colaborator al revistelor Pământul Strămoşesc şi Libertatea.

Asistent de regie la Teatrul Naţional din Bucureşti, sub direcţia lui Liviu Rebreanu, din 1937. Subdirector general al societăţii Filmul Românesc. Colaborator până în 1938 la Buna Vestire.

Reporter pe frontul de răsărit între 1943-1944, pentru Secţia de Propagandă a Marelui Stat Major. În această perioadă colaborează la Curentul, Universul, Timpul.

În 1949 este condamnat la 5 ani închisoare.

În 1958 este arestat din nou şi condamnat la moarte pentru insurecţie armată. A executat 12 ani de închisoare sub regimul comunist.

OPERA:

Talazuri (versuri), 1939

Blăstămele lui Iorga – adevărul în moartea savantului, 1955

Generalul Antonescu în cămaşă verde legionară, 2 volume, 1996 şi 1998

804 zile şi nopţi în lanţurile morţii, 1996

Mercenarii infernului, 1999

LUCIAN BLAGA

S-a născut în 1895 în comuna Lancrăm din judeţul Alba, al nouălea copil în familia unui preot. Urmează clasele primare la şcoala germană iar pe cele secundare la liceul Andrei Şaguna din Braşov. Urmează Facultatea de Teologie din Sibiu (1914 – 1917) şi Facultatea de Filosofie de la Viena.

În 1920 îşi ia doctoratul la Viena cu teza Cultură şi cunoştinţă.

Din 1926 este ataşat, secretar şi consilier de presă al Ministerului de Externe la Berna, Viena, Varşovia. A fost ministru plenipotenţiar la Lisabona.

În 1937 este ales membru al Academiei Române cu discursul de recepţie Elogiul satului românesc. Din 1938 este profesor la Universitatea din Cluj până în 1948, când este exclus de la catedră şi din Academie.

Face parte din 1937, împreună cu fratele său din asociaţia Prietenii legionarilor, iar în 1940 era încadrat în Mişcarea Legionară la Sibiu. Drama sa istorică Avram Iancu (1934) a fost dedicată lui Corneliu Codreanu.

A fost propus de academia suedeză pentru premiul Nobel, dar candidatura sa a fost blocată de autorităţile comuniste din România.

Hărţuit de Securitate, trăieşte retras până în 1961 când se stinge din viaţă la clinica din Cluj.

OPERA FILOSOFICĂ:

Trilogia culturii

Trilogia cunoaşterii

Trilogia valorilor

Gândirea românească în Transilvania

Aforisme

OPERA LITERARĂ

Poemele luminii

Paşii profetului

La curţile dorului

Lauda somnului

PIESE DE TEATRU

Zamolxe

Meşterul Manole

Avram Iancu

Faust (traducere)

AUGUSTIN BIDIAN

Avocat, doctor în drept. Fost ministru în iunie 1940, în scurta perioadă a destinderii relaţiilor între Palat şi Mişcarea Legionară.

Deţinut politic pe o perioadă îndelungată.

S-a stins din viaţă în 1977.

ERNEST BERNEA

Sociolog, profesor universitar, scriitor. S-a născut în anul 1905, la Brăila. A studiat Sociologia, Etnografia şi Istoria Religiilor la Bucureşti. Elev al lui Nae Ionescu, apoi bursier la Paris, cursant la Freiburg al lui Martin Heidegger.

Aderă la Mişcarea Legionară din anii ’30 şi este închis în mai multe rânduri, până în 1964.

Cercetător ştiinţific, conferenţiar la catedra lui Simion Mehedinţi, eseist şi poet, etnolog şi sociolog reputat.

Publică în revistele Gândirea, Viaţa Românească, Revista de Filologie, Universul literar, Rânduiala.

Se stinge din viaţă în 1990.

OPERA: (sumar)

 Riturile. În: Arhiva Pentru Ştiinţă şi Reformă Socială, Nr. 10, Bucureşti, 1932.

Contribuţii la problema calendarului în satul Cornova (studiu). În: Arhiva Pentru Ştiinţă şi Reformă Socială, Nr. 10, Bucureşti, 1932.

Crist şi condiţia umană (antropologie creştină), Bucureşti.

Stil legionar. Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1937.

Muzeul românesc de etnografie. Bucureşti, 1937.

Filosofia la Universitate. Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1937.

Cartea Căpitanilor. Tipografia Bucovina, Bucureşti.

Ctitorii (eseuri). Bucureşti.

Preludii (eseuri). Bucureşti.

Timpul la ţăranul român – contribuţie la problema timpului în religie şi magie. Bucureşti.

Gând şi cântec legionar. Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1939.

Îndemn la simplitate. Mărturisiri pentru un Om Nou. Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, Bucureşti, 1939. Ediţia a II-a: Colecţia Crucea Albă, Veneţia, 1951.

Moldovă tristă (poeme în proză) 1939-1940. Colecţia Rânduiala, tipografia Bucovina – Torouţiu, Bucureşti, 1940.

Colina lacrimilor (poezii). Bucureşti.

Civilizaţia română sătească (ipoteze şi precizări).

Maramureşul – ţară românească.

Firide literare. Colecţia Luceafărul, Bucureşti, 1944.

Mărturisiri pentru un Om Nou. Colecţia Dacia, Rio de Janeiro, Brazilia, 1970. Traducere în limba portugheză de Faust Brădescu sub titlul Testemunhos para un homem novo, cu o introducere de profesorul universitar Gerardo Dantas Barretto.

DORU BELIMACE

S-a născut în anul 1910, în comuna Mulovişte din Macedonia, aproape de Bitolia. Este nepotul poetului Costa Belimace, autorul faimoasei poezii Părinteasca dimândare. Familia sa se stabileşte în Bucureşti după primul război mondial.

Absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti. În paralel urmează Facultatea de Drept, pe care nu apucă să o mai absolve.

După campania electorală din 1933 soldată cu mai multe victime de partea legionarilor, se alătură celorlalţi doi camarazi (Nicadorii) care îl împuşcă pe I.G.Duca.

În închisoare scrie Revoluţia fascistă, o monografie a comunei natale şi alte lucrări despre a căror soartă nu se mai cunoaşte nimic.

Este ucis prin ştrangulare la 29-30 noiembrie 1938.

ION BELGEA

Licenţiat în litere şi filosofie. S-a născut în anul 1909. Studii la Universitatea din Bucureşti. Bibliotecar la Academia Română. Membru, în 1927, al primului cuib legionar din Bucureşti. S-a distins ca unul dintre cei mai buni organizatori în perioada timpurie a Legiunii Arhanghelul Mihail. Colaborator şi promotor al revistei Pământul Strămoşesc de la apariţia ei.

Primeşte gradul de Comandant legionar în prima serie, chiar la înfiinţarea acestuia (10 decembrie 1932).

A condus Comandamentul de prigoană în 1938-1939.

Asasinat în lagărul de la Vaslui în noaptea de 21-22 septembrie 1939 în masacrul ordonat de Carol al II-lea împotriva legionarilor.

ALEXANDRU BASSARAB

Autoportret

Pictor, născut la Bacău, la 11 august 1907. Studiază la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti în paralel cu Facultatea de Drept. Se desăvârşeşte ca artist în şcoala de pictură a lui Constantin Vlădescu. Se specializează în gravuri.

Comandant legionar. Şef al familiei legionare Ideea Românească.

În toamna anului 1937, conduce împreună cu Mircea Eliade şi Mihail Polihroniade campania electorală din judeţul Ialomiţa. Deputat de Ialomiţa pe listele partidului Totul pentru Ţară după alegerile din 1937 anulate de Carol al II-lea.

Iniţiază crearea unui cenaclu de artă populară care adună arhitecţii, pictorii şi filosofii din Mişcarea Legionară. Cenaclul se numeşte Luchian şi debutează prin aşezarea unei plăci comemorative pe casa în care a trăit şi a murit marele pictor român.

După ianuarie 1941, pictorul Bassarab este arestat şi apoi trimis în prima linie pe front, într-o unitate de sacrificiu. Este ucis la 8 iulie 1941 de un soldat bolşevic, după ce fusese luat prizonier.

MIRCEA BĂRBULESCU

Legionar bucureştean, născut în 1919. Studii de Drept la Bucureşti (1936-1940) şi, în paralel, Facultatea de Litere şi Filosofie şi Academia Comercială.

Şef legionar al grupului Facultăţii de Drept în 1937.

Între 1940-1942 urmează şcoala de ofiţeri de aviaţie din Bucureşti pe care o absolvă ca şef de promoţie pentru ofiţerii de rezervă. Pilot pe front.

Avocat în Baroul de Ilfov. Se înscrie ca apărător voluntar în procesul lui Mircea Vulcănescu din 1947.

În 1948 pleacă şi Austria şi Germania. Jurist, publicist, redactor şi comentator al emisiunilor în limba română de la Deutsche Welle.

Se stinge din viaţă în 1996.