CORNELIU GEORGESCU

Avocat. S-a născut la Poiana Sibiului în anul 1902. Face parte din grupul „Văcăreştenilor“ acuzat de complot în 1924. Întemeietor şi colaborator al revistei „Pământul strămoşesc“.

Întemeietor al Legiunii Arhanghelul Mihail la 24 iunie 1927.

Comandant al Bunei Vestiri şi membru în Forul Legionar. În 1939 scapă ca prin minune de masacrul ordonat de Carol al II-lea împotriva legionarilor (a fost eliberat cu puţin timp înainte de împuşcarea lui Armand Călinescu).

Pe timpul guvernării legionare ocupă funcţia de Subsecretar de Stat la Economie, pentru Colonizări şi Populaţia Evacuată.

Colaborează la revista Axa, reînfiinţată de legionarii deţinuţi în lagărul de la Rostock, în 1942.

Ministru de Finanţe în guvernul în exil de la Viena.

A căzut victimă unui grup de bandiţi, după ce se refugiase în oraşul austriac Mittersill, în perioada tulbure din primăvara anului 1945.

Corneliu Georgescu, al treilea din dreapta, la 30 noiembrie 1941, Rostock.

La Berkenbrück

MARIA GĂZDARU

A scris:

Ţara de departe (vol. I-II). Editura “Cuget Romanesc”, Buenos Aires, 1963. 266 pag.

DUMITRU GĂZDARU

Profesor universitar, filolog. Născut la 18 ianuarie 1897, în comuna Griviţa, judeţul Ialomiţa.

Studii secundare la Galaţi şi Iaşi, superioare la Universitatea din Iaşi (1922), Marburg şi Roma. Membru al Şcolii Române din Roma (1929-1931); asistent la catedra de filologie română a Universităţii din Iaşi (1924-1930); conferenţiar (1930-1935); profesor (din 1935) de limbi şi literaturi romanice la aceeaşi Universitate.

A colaborat la diverse reviste de specialitate, cu studii şi articole: la “Arhiva” (revistă pe care a condus-o împreună cu Ilie Bărbulescu), “Diplomatarium Italicum” ş.a.

În 1938 a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Nae Ionescu, Mircea Eliade şi alţi fruntaşi legionari.

După rebeliunea declanşată de gen. Antonescu împotriva Mişcării Legionare (21-23 Ianuarie 1941), rămâne în occident, desfăşurându-şi activitatea la Roma şi mai apoi la Buenos Aires unde se stabileşte definitiv. Fondează revistele: “Romanica” (colaborator principal Eugen Lozovan) şi “Pământul Strămoşesc” (serie nouă, 1974) şi contribuie activ cu studii diverse la: “Acta Philologica” (Roma), “Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg), “Suflet Românesc”, “Cuget Românesc” etc.

Are publicate 118 titluri de lucrări cu tematică variată. În timpul şederii la Roma a redactat un Dicţionar italo-român şi Gramatica limbii italiene pentru români (premiată la Roma în 1943).

Cercetător asiduu al bibliotecilor străine, Prof. Dumitru Găzdaru a descoperit numeroase izvoare necunoscute despre români, limba şi literatura noastră, care au lărgit şi îmbogăţit substanţial informaţiile despre evul mediu românesc.

OPERA:

Contribuţii privitoare la originea, limba şi influenţa Mitropolitului Dosoftei. Iaşi, 1927.

Una relazione manoscritta italiana sulla Rivoluzione de Tudor Vladimirescu. În: Diplomatarium Italicum, III, 1934, pag. 240-273.

Modelul italian al Gramaticii lui Văcărescu. Iaşi, 1936.

Călători şi geografi italieni în sec. XVII. Referinţele lor despre Ţările Române. În: Arhiva, XLVI, 1939, pag. 177-205; XLVII, 1940, pag. 21-92 (in colaborare).

Romeni Occidentali stauziati in Italia nel medio ero. Instituto de Filologia Romanza, Roma, 1948.

Atitudinea unor Voevozi Români în chestiunea Unirii Bisericilor. În: Suflet Românesc, II, 1950.

Episcopatul Românesc din America în Lumina Canoanelor şi a Istoriei. Editura CUGET ROMÂNESC, Buenos Aires, 1950, 73 pag.

Cuget Românesc. Editura CUGET ROMÂNESC, Buenos Aires, 1952.

Publicaţii rare sau necunoscute despre limba şi poporul românesc. În: Cuget Românesc, V, (1955/ 1956), Buenos Aires.

Episcopatul Românesc din America în Lumina Canoanelor şi a Istoriei. Buenos Aires, 1957, 66 pag.

Privilegio del acusativo o sincretisimo de os casos en espagnol (1965). Studiu publicat în Actes del XI Congreso Internaţional de Linquistica y Filologia Romanica, Madrid, 1969, pag. 1769-1784.

Datos nuevos para viejas etimologias balcanicas. În: Acta Philologica, tomus V, 1966, pag. 81-94, Roma.

Controversions y Documentos Linquisticas. Universidad Nacional de la Plata, 1967, 244 pag.

Un aventurier dalmatin prin Ţările Româneşti în secolul al XVIII-lea. În: Buletinul Bibliotecii Române, V, 1968, pag. 47-76, Freiburg.

Originalidad y sinceridad en la poesia de amor trovadoresca. Instituto de Filologia, La Plata, 1968.

Eusayos de Filologia y Linquistica Romanicas, La Plata, 1969.

O ipoteză filologică şi date inedite despre Episcopia Catolică a Argeşului. În: Buletinul Bibliotecii Romane (serie nouă), Vol. II (IV), 1969/1970.

Omagiu Prof. Dumitru Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare (istorico-filologice). Editura INSTITUTUL ROMÂN DE CERCETĂRI, Freiburg, 1974, 272 pag.

Limba şi Naţia. În: Pământul Strămoşesc, II, Nr. 2, 1975, pag. 5-22; Nr. 3, 1976, pag. 18-39.

ION GAVRILĂ (OGORANU)

Inginer, scriitor, figură de legendă a rezistenţei anticomuniste din Munţii Făgăraş. S-a născut în anul 1922 în satul făgărăşan Gura Văii. În anul 1941, ca elev de liceu, ridică pe munte o cruce din lemn împreună cu alţi membri ai Frăţiei de Cruce. Pentru această crimă, regimul Antonescu îi condamnă la ani de închisoare.

Eliberat după 1944, îşi termină liceul şi urmează Facultatea de Agronomie din Timişoara. În 1948 scapă miraculos de arestări şi se ascunde în Făgăraş şi Braşov. Conduce timp de 8 ani acţiunile armate anticomuniste din munţi. Iese din ascunzătoare după aproape 30 de ani şi se predă autorităţilor din Cluj.

Este anchetat timp de 6 luni şi se încearcă eliminarea sa prin iradiere. Revine la o viaţă normală numai după 1989, când obţine acte de identitate.

Scrie două volume de amintiri, dovedind un talent autentic de povestitor: Brazii se frâng dar nu se îndoiesc (1993 şi 1995).

ION GĂVĂNESCUL

Ion Găvănescul. Unul dintre cei mai străluciţi pedagogi ai generaţiei studenţeşti a anilor ’20.

Născut în anul 1859. Fost profesor de pedagogie la Facultatea de Litere din Iaşi; Director al Seminarului Pedagogic.

Licenţiat în Litere şi Filosofie la Bucureşti în anul 1883. Doctor în filosofie la Berlin în 1887. Profesor titular la catedra de Psihologie şi Estetică a Universităţii din Iaşi. A creat metode noi în pedagogie. A înfiinţat şi condus Seminarul Pedagogic de pe lângă Universitatea din Iaşi.

A fost unul dintre puţinii profesori ai Universităţii din Iaşi care s-au opus propagării ideilor comuniste în mediul universitar al anilor ’20. Susţinător fervent al cauzei româneşti în instituţiile de învăţământ invadate de străini.

Preşedinte al Asociaţiei Profesorilor Universitari din România.

Deputat din partea Ligii Apărării Naţional Creştine în 1926.

Intră în Mişcarea Legionară în 1928.

Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară în decembrie 1937.

Membru al Senatului Legionar. Moare în închisoare.

OPERA:

Versuch einer zusammenfassenden Darstellung der pädagogischen Ansichten John Locke’s…. Berlin, 1887;

Elemente de psihologie. Iaşi, 1890 (în numeroase ediţii);

Articole în Arhiva, Iaşi, I, 1889-1890; II, 1890-1891; X, 1899; XIV, 1913.

Există acţiuni desinteresate?. Iaşi, 1891;

Istoria omenirii. Evul antic. Bucureşti, 1894; Evul mediu, Bucureşti, 1895; Evul modern, Bucureşti 1896 (reeditată: 1897, 1899, 1900, 1901, 1902).

The altruistic impulse in man and animals, 1895;

Declinaţiile substantivelor în limba română. Bucureşti, 1895;

Carte de Cetire. Bucureşti, 1895. Ediţia II-a: Bucureşti, 1897 (în colaborare cu Lupu-Antonescu);

Meditaţiile lui Grigore Alexandrescu. Bucureşti, 1896;

Gramatica Română pentru clasa I-a şi a II-a de licee. Bucureşti, 1896. Ediţia a II-a: Bucureşti, 1897 (în colaborare cu Lupu-Antonescu);

Olimpicele tineretului şcolar. În Revista Tinerimii Române, (XIV) 1896 (1) 2-3;

O carte de vizită (comedie într-un act). Iaşi, 1898;

Ideile pedagogice ale lui John Locke. Iaşi, 1899;

Curs de pedagogie. Iaşi, 1899;

Seminarul pedagogic universitar din Iaşi. Iaşi, 1900;

Istoria pedagogiei. Iaşi, 1902; Idem Bucureşti 1903; Idem 1907; Idem 1919;

Fiinţa şi menirea universităţilor. Iaşi, 1904;

Caracterizarea partidelor prin ele însele. Iaşi, 1905;

Pentru întărirea sufletească a ţării (discursuri). Bucureşti, 1905;

Regele Carol I ca pedagog. Bucureşti, 1906;

Friederich Paulsen. Bucureşti, 1906;

Noua eterie grecească din România. Bucureşti, 1906;

Principiile educaţiei moderne şi funcţiunea seminarelor pedagogice. Bucureşti, 1907;

Noţiuni de pedagogie. Bucureşti, 1909. Ediţia a II-a: Bucureşti, 1920; Ediţia a III-a: Bucureşti, 1923;

Gura lumii (piesă în 4 acte). Iaşi, 1909 (reprezentată în 1910);

Cum scade prestigiul autorităţii publice. Bucureşti, 1909;

Organizarea vieţii studenţeşti. Iaşi, 1911;

Ursita (alegorie intr-un act). Iaşi, 1911;

Să fim gata (conferinţă amplă). Bucureşti, 1913;

Din durerile şi luptele Românilor din Transilvania. Mişcarea de la 1848. Iaşi, 1914;

O enigmă psihologică. Cazul ciudat al… d-lui C. Rădulescu-Motru. Iaşi, 1914 (Seminarele pedagogice);

Solidaritatea naţională (conferinţă). Bucureşti, 1916;

L’Armée roumaine dans la guérre mondiale (conferinţă). Paris, 1919;

Didactica. Bucureşti, 1920;

Noţiuni de psihologie şi pedagogie (pentru şcolile de ofiţeri). Iaşi, 1921;

Etica. Iaşi, 1922;

La o răspântie a istoriei naţionale. Iaşi, 1923;

Imperativul momentului istoric;

La învăţătură (amintiri din vremea studiilor). În revista Cuget Clar (fascicole), 1937-38;

Ed. Ioan Monrai: Un istoric ardelean. Tipografia Concordia, Arad, 1938 (cu patru reproduceri în text). 96 pag.;

SCRIERI DESPRE AUTOR (Sumar)

N. QUINTESCU, Raport despre Curs de pedagogie. În: Analele Academiei, Tomul XXII, 1899-1900, pag. 462;

T. RAICA, Studiu critic despre Curs pedagogic. În: Tribuna, Sibiu, 15 Noiembrie 1900 şi următoarele;

EMIL GAR, Recenzie despre Gura lumii. În: Arhiva, Iaşi, XII, 1901, pag. 62;

ION KALINDERU, Raport despre Psihologie. În: Analele Academiei, Tomul XXIV, 1901-1902, pag. 478;

ION BOGDAN, Raport despre Istoria pedagogiei. În: Analele Academiei, Seria II, Tomul XXVI, 1903-1904, pag. 416;

ION BĂRBULESCU, Recenzie despre caracterizarea partidelor. În: Arhiva, XVII, 1906, pag. 137;

Recenzie despre volumul La o răspântie a istoriei naţionale. În: Convorbiri literare, Nr. 9-10, Septembrie-Octombrie 1923, pag. 690.

IOSIF GĂVĂGINĂ

Iosif Găvăgină, al patrulea din dreapta, pe timpul primului exil în Germania, 1939-1940

Membru al grupului de 17 de la Berlin care a organizat răsturnarea lui Carol al II-lea în septembrie 1940.

Activ în grupul de la Chichinda Mare (Banatul Sârbesc), organizat de Armata Naţională după 23 august 1944, sub conducerea lui Pavel Onciu.

ILIE GÂRNEAŢĂ

Avocat. S-a născut la Iaşi în anul 1898. Voluntar în primul război mondial, urmează şcoala de ofiţeri de rezervă din Botoşani. Studii de drept la Iaşi.

Preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Creştini din Iaşi în 1922, numit de Corneliu Codreanu. Acuzat în lotul Văcăreştenilor pentru complot în procesul din 1924. Colaborator al revistei Pământul strămoşesc începând cu primele numere.

Fondator al Legiunii Arhanghelul Mihail în 1927. Comandant al Bunei Vestiri, cel mai înalt grad în Legiune. La 11 ianuarie 1931, împreună cu Nelu Ionescu şi Stelian Teodorescu editează ziarul Cuvântul Iaşului, cu rolul de combatere a propagandei presei evreieşti.

Membru al Forului Legionar din 1940.

La 26 septembrie 1940 a întemeiat Ajutorul Legionar, organizaţie care a funcţionat cu amploare crescândă pe tot parcursul guvernării legionare, oferind un sprijin material consistent multor familii sărace din ţară. Reţeaua de cantine şi restaurante populare create de Ajutorul Legionar a fost o adevărată binecuvântare pentru populaţia cu venituri modeste.

Deţinut în lagărele germane în perioada 1941-1944, împreună cu elita Mişcării Legionare. În august şi noiembrie 1954 participă la adunarea fruntaşilor legionari din exil, prin care se hotărăşte refacerea Mişcării Legionare.

S-a stins din viaţă la 28 mai 1971 la Erding, Bavaria, în vârstă de 73 de ani.

Pământul Strămoşesc. Editura “Cuget Românesc”, Buenos Aires, 1952 (în colaborare cu D. Găzdaru).

VICTOR PUIU GÂRCINEANU

Avocat, doctor în drept, scriitor. Studii la Facultatea de Drept şi de Litere. Comandant Legionar.

Colaborator al publicaţiilor Calendarul, Vestitorii, Rânduiala, Cuvântul, Buna Vestire. Intelectual de marcă al Mişcării Legionare, asasinat în lagărul de la Vaslui în pogromul din 21-22 Septembrie 1939, împreună cu alţi 32 de legionari. Fratele său, ofiţerul Florin Gârcineanu, este asasinat tot atunci în lagărul de la Miercurea Ciuc.

A scris:

La schitul lui Tărâţă;

Din lumea legionară. Bucureşti, 1937. Ediţia a II-a: Serviciul de Propagandă Legionară, Editura Mişcării Legionare, Bucureşti, 1940. Ediţia a III-a în Exil: Colecţia Omul Nou, Salzburg, 1951;

Viziunea legionară a realităţii (în manuscris). Bucureşti, 1938…

Victor Puiu Gârcineanu (dreapta)

CONSTANTIN I. GANE

Scriitor. S-a născut la 27 Martie 1885 la Botoşani. Studiile primare şi secundare în oraşul natal; superioare, în Germania, la Universitatea din Rostock, de unde obţine titlul de Doctor în Drept (1910). Premiul Gheorghe Asachi al Academiei Române (1933).

Scriitor de seamă, publicist. A prezentat în chip romanţat în lucrările sale, numeroase momente importante din istoria neamului românesc, întemeiate însă pe cunoaşterea perfectă a bazei documentare. Şi-a adus o contribuţie masivă la conturarea imaginii vieţii cotidiene în Principatele Române şi în domeniul genealogiei.

Portretist iscusit. A condus revista Sânziana, Bucureşti. Condamnat de regimul comunist la mulţi ani de închisoare, a înfruntat cu mare curaj teroarea şi sălbăticiile la care a fost supus de cerberii comunişti, fără a ceda din convingerile sale legionare. Asasinat din ordinul regimului comunist în închisoarea Aiud la 12 Aprilie 1962, la vârsta de 77 de ani.

OPERA:

Amintirile unui fost holeric (premiate de Academia Română). Două ediţii;

Prin viroage şi coclauri (amintiri din războiul 1916-18);

Pe aripa vremii

Întâmplarea cea mare

Trecute vieţi de doamne şi domnite (Vol I-II-III, premiate de Academia Română) şi apărute în numeroase ediţii. Astfel: Vol. I, Bucureşti, 1933. 572 pagini + ilustraţii + arbori genealogici; Vol. II (epoca fanariotă 1714- 1821). 379 pagini + ilustraţii; Vol. III (de la restabilirea domniilor pământeşti până la Unirea Principatelor 1822-1859). 319 pagini + ilustraţii. Tipografia “Universul”, Bucureşti, 1939 (opera capitală a scriitorului);

Farmece. Viaţa lui Despot Vodă, Bucureşti, 1933. 184 pag. + ilustraţii;

Acum o sută de ani. Volumul I tratează “Cronica lunară a anului 1834”. Bucureşti, 1935. 126 pagini + ilustraţii; Vol. II, 603 pagini. Ediţia a II-a, Tipografia “Universul”, Bucureşti, 1937;

Petre P. Carp şi locul său în istoria politică a ţării. Volumul I, 432 pagini, Bucureşti, 1936; Volumul II, 603 pagini. Ediţia a II-a, Tipografia “Universul”, Bucureşti, 1937;

Domniţa Alexandrina Ghica şi contele D’Autriques, Tipografia “Universul”, Bucureşti, 1937. 144 pagini;

Dincolo de zbuciumul veacului, Editura “CUGETAREA”, Bucureşti. 272 pag. Ediţia a II-a sub titlul: “Portrete de femei”;

Neamurile Mavrodineşti din Ţara Românească şi din Moldova şi Monografia familia Ion Mavrodin vel hatman, Bucureşti, 1942.186 pagini + ilustraţii;

Amărâte şi vesele vieţi de jupânese şi cucoane, Bucureşti, 1942. 514 pagini;

Rădăcini (romanul Macişenilor). Editura “VATRA”, Bucureşti, 1945. 375 pagini.

OVIDIU GĂINĂ

(STAN M. POPESCU)

Profesor universitar, publicist, politolog. S-a născut în comuna Solca din jud. Câmpulung, Bucovina. Elev al renumiţilor profesori Traian Brăileanu şi Philip Lersch la Universitatea din Cernăuţi unde a studiat filosofia, Stan M. Popescu şi-a continuat studiile de filosofie în Germania şi cele de specializare în psihologie la Universitatea din Viena, Austria.

Fost Şef al “Gărzilor Încazarmate” legionare, unitate de elită. Retras în exil împreună cu mulţi alţi legionari după lovitura antonesciană din ianuarie 1941, este închis alături de ceilalţi camarazi ai săi în lagărul de la Rostock şi apoi cel de la Buchenwald.

După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Stan M. Popescu se refugiază în Argentina unde activează ca Profesor de Psihologie Socială la Universitatea del Salvador din Buenos Aires (Facultatea de Psihologie şi Psihopedagogie), la Universitatea Catolică Argentina (Facultatea de Ştiinţe Economice şi Sociale – catedra de Sociologie) şi la Universitatea Nacional de la Plata (catedra de Psihologie). A făcut parte şi ulterior a condus Ministerul Educaţiei din Argentina (Assesor), reprezentând Argentina la numeroase congrese internaţionale de psihologie, fiind considerat o autoritate supremă în domeniu. A conferenţiat (1960-1970) la Universităţile din Bonn, München, Münster şi Bochum din Germania; la Instituto Nacional de Psicologia Aplicada din Madrid, Spania.

A scris şi a publicat variate lucrări cu caracter ştiinţific în revistele de specialitate argentiniene şi străine. A fondat şi dirijat prima revistă de Psihologie Aplicată (“Psicologia Aplicada”) în Argentina (1959-1973). A înfiinţat, condus şi editat revista Scrisori Legionare (Anul I, Nr. 1, 1980, Buenos Aires, Argentina). Participant activ la lupta exilului dusă împotriva ocupaţiei comuniste, Stan M. Popescu a colaborat intens la revistele şi ziarele legionare apărute în exil, denunţând atrocităţile comise împotriva poporului român de sălbatica stăpânire atee. Prin poziţia sa însemnată şi recunoscută unanim, a dezvăluit opiniei publice mondiale toate represiunile comuniste abătute asupra ţării.

Colaborări (articole, studii şi versuri) la: Carpaţii, Înşir’te Mărgărite, Cetatea Luminii, Drum, Curierul, Totalité ş.a.

Ovidiu Găină (al doilea din stânga), în 1941, la Rostock

OPERA:

El Hombre de Dios (De Pascal a Saint Exupery). În traducere: Foamea de Dumnezeu (de la Pascal la Saint-Exupery). Buenos Aires, 1955;

Introduccion a la Filosofia de la Historia. În traducere: Introducere în Filosofia Istoriei. Editura Laserre, Buenos Aires, 1964;

Auge y Ocaso de la Aristocracia. În româneşte: Ascensiunea şi declinul aristocraţieii. Editura Salas, Madrid, 1974;

Autopsia de la Democracia. În româneşte: Autopsia Democraţiei (un studiu al anti-religiei). Editura Euthynia, Buenos Aires, 1984;

Obsesia schimbului sau revoluţia permanentă. Buenos Aires, 1988;

Cultură şi Libertate. Buenos Aires, 1990;

Psihologia de la Politica (Psihologia Politicii). Buenos Aires, 1991;

Când se îngână noaptea cu ziua (nuvelă). În Carpaţii, Anul IV, Nr. 21, 10 Septembrie 1957, Madrid, Spania;

Codreanu und seine Eiserne Garde (studiu). În Der Weg, Anul IV, (8), Buenos Aires, 1950;

L’ascese legionnaire (Asceza Legionară) – studiu. În Totalité, Nr. 18/ 19, 1984, Franţa.