VALERIU GAFENCU

S-a născut în comuna basarabeană Sângerei, jud. Bălţi, în anul 1921. În 1940, familia se refugiază în Moldova românească. Studii la Facultatea de Drept din Iaşi. În 1941 este arestat pentru activitatea de conducător al unei Frăţii de Cruce. Este condamnat la 25 de ani muncă silnică.

În 1945 refuză să le semneze comuniştilor cererea de eliberare condiţionată şi rămâne în închisoare. Duce o viaţă de adâncă cucernicie. A fost supranumit „sfântul închisorilor“ (vezi mărturiile pastorului Richard Wurmbrand – evreu convertit la protestantism). Grav bolnav de TBC şi inimă, refuză medicamentele pentru a putea salva cu ele alţi suferinzi.

Se stinge din viaţă cu seninătate la 18 februarie 1952 în spitalul penitenciarului de la Tg. Ocna.

OCTAVIAN GÂDEI

A scris:

Frăţia de cruce şi frăţia de moşie. Tipografia “Corlăteanu”, Huşi, 1938. 72 pag.

GHEORGHE FURDUI

Doctor în teologie. S-a născut în anul 1910. Licenţiat a Facultăţi de Teologie din Bucureşti şi doctor în teologie din anul 1934.

Inaugurează la Fundaţia Carol un ciclu de conferinţe privind patriotismul şi Biserica. Preşedinte al Centrului Studenţesc Bucureşti în 1934. Preşedinte al Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini (UNSCR) în 1935.

O mare inteligenţă şi talent oratoric. În prigoana din decembrie 1933 – aprilie 1934 este singurul care cunoaşte unde se ascundea Corneliu Codreanu.

Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară în decembrie 1937. După instaurarea dictaturii regale, în 1938, este arestat şi închis la Râmnicu Sărat. Este asasinat în marele masacru de la 22 septembrie 1939, căruia i-a căzut pradă cea mai mare parte a elitei legionare.

DUMITRU (TACHE) FUNDA

Inginer. S-a născut la Hrupista, în Macedonia grecească în anul 1916. În anul 1930 se stabileşte cu familia în Cadrilater. Student la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Aderă din studenţie la Mişcare Legionară, în care desfăşoară o activitate remarcabilă.

Dup congresul studenţesc de la Tg. Mureş din 1936 este închis timp de o lună. Primeşte de la Corneliu Codreanu distincţia Crucea Albă în urma unui marş în Cadrilater în anul 1937. În timpul masacrului ordonat de Carol al II-lea la 21/22 septembrie 1939, se afla în Spitalul Militar Braşov. Scapă de moarte dintr-o eroare a autorităţilor; era trecut pe listele aromânilor din lagărul de la Vaslui, în care se aflase cu puţin timp înainte (toţi aromânii arestaţi au fost asasinaţi).

Se află printre legionarii care declanşează la Constanţa în 3-6 septembrie 1940 acţiunea de răsturnare a regimului lui Carol al II-lea. După evenimentele din ianuarie 1941 este arestat şi, la scurt timp, eliberat în urma intervenţiei unui comisar.

Absolvă Politehnica şi devine ofiţer de rezervă în 1942. Este arestat în 1943 pentru solidarizare cu românii din Ardealul ocupat şi este trimis pe front pentru „reabilitare“. Luptă în Crimeea.

În mai 1948 este arestat de regimul comunist şi trece prin mai multe închisori până în anul 1953, când i se stabileşte domiciliul forţat în Bărăgan. În 1958 este din nou anchetat şi condamnat la 20 de ani muncă silnică. În 1964 este eliberat.

A avut colaborări la Buna Vestire, Armatolii, România Liberă, Puncte Cardinale, Cuvântul Românesc (Statele Unite), Dreptatea.

A publicat După 60 de ani mistificarea adevărului continuă (1998) şi Foştii deţinuţi politici – o şansă ratată (1999).

Se stinge din viaţă în anul 1999.

ION FRUNZETTI

Scriitor, critic de artă. S-a născut în 1918 la Bacău.

OPERA:

Aladin (versuri, 1935-1937), volum rămas în manuscris;

Risipă amară. Colecţia Universul literar, Bucureşti, 1943;

Greul pământului. Colecţia Universul literar, Bucureşti, 1943;

Iluminările lui Arthur Rimbaud (precedate de poeme din primele versuri). Editura Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1945;

Ciclul oraşului (volum rămas în manuscris);

Poeme din Stephane Mallarmé (traduceri).

STUDII:

Ştefan I. Valduba (monografia sculptorului). Editura Academiei Romane, Bucureşti, 1940;

G. Dem Mirea (monografia pictorului, în colaborare). Editura Academiei Romane, Bucureşti, 1940;

Desenul lui Leonardo ca expresie a experienţei sale spirituale. Editura Institutului de Istoria Artei, Bucureşti, 1942;

Dimitrie Paciurea (monografia sculptorului, în manuscris);

Pictura românească modernă. Editura Fundaţiilor Regale Mihai I, Bucureşti, 1945.

Pictori bănăţeni din secolul al XIX-lea

ESEURI:

Formă şi semn (pagini de critica morfologică şi semantică). Editura Publicom, Bucureşti, 1945;

Arthur Rimbaud, l’homme aux verrues (reconstituire);

O viaţă aşa (roman dramatic, manuscris);

Marele regisor (teatru, în trei acte, manuscris);

Alexandru Busuioceanu – Scrieri despre artă (evocare). Editura Meridiane, Bucureşti, 1980.

IOSIF FROLLO

Profesor universitar. Senator din partea Partidului Totul Pentru Ţară în decembrie 1937.

Ca martor în procesul lui Corneliu Codreanu din anul 1938, răspunde la întrebarea dacă Partidul Totul Pentru Ţară este de extremă dreaptă: „Mişcarea Legionară nu este de extremă dreaptă, nici de extremă stângă, este de extremă cinste, care luptă împotriva extremei noastre necinste.“

NICOLAE FRÂNCU

Arhitect. Studii la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. În 1940 este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor Arhitecţi.

Obţine premiul Adăpost alpin.

În 1941-1943 face parte din batalioanele de pedepsiţi de regimul antonescian şi este trimis pe front, în prima linie, cu misiuni de sacrificiu.

Condamnat în lipsă la 10 ani închisoare în 1949, se prezintă benevol în instanţă în anul 1951. Este rejudecat şi condamnat la 15 ani închisoare. Trimis la muncă forţată în minele de la Baia Sprie, moare asfixiat de gazele unei explozii în anul 1953.

MIHAI FOTIN ENESCU

Diplomat. S-a născut la Bucureşti în anul 1897. Studii de drept la Bucureşti. Diplomat în Ministerul de Externe, ataşat comercial în Spania. Consul general la Viena. Stabilit la Roma în 1942.

Cosemnatar al memoriului înaintat autorităţilor americane în 1945, care a scos Mişcarea Legionară de sub acuzaţia de colaboraţionism.

În anii ’70 a editat în exil, împreună cu Horia Stamatu, publicaţia Fapta. S-a stins din viaţă în anul 1987.

NICOLAE FLORESCU

S-a născut lângă Iaşi în anul 1910. Doctor în fizică la Iaşi în 1939. Luptă pe frontul de răsărit până în 1943. Studii în Germania. După terminarea războiului emigrează în Australia unde desfăşoară o intensă activitate ştiinţifică.

Şef al laboratorului de fizica vidului la Universitatea din New South Wales.

Participă la primul congres internaţional de ştiinţa şi tehnologia vidului din 1958 la Namur (Belgia), unde reprezintă atât Australia cât şi România (a fost singurul delegat român).

Scrie 28 de lucrări, susţine numeroase comunicări, conferinţe şi prelegeri, obţine un patent australian pentru o invenţie. Moare la Sydney în urma unui atac de cord în anul 1964, în timp ce lucra la un tratat de fizica vidului, operă unică în domeniu. A lăsat prin testament întreaga sa bibliotecă Institutului Român de la Freiburg. Ultima sa dorinţă a fost ca rămăşiţele pământeşti să-i fie aduse în ţară.

CONSTANTIN DACUS FLORESCU

Scriitor, jurist, artist plastic, fost comandor de aviaţie. A făcut detenţie politică. Autor al mai multor lucrări istorice şi memorialistice.

Ca artist plastic a realizat sculptură în lemn şi piatră.