SERGIU FLORESCU

Gazetar. Studii de litere şi drept. Director al publicaţiei România creştină din Chişinău. Colaborator la revista Garda de Fier.

Comandant legionar, şef al regiunii Basarabia.

Asasinat la 21-22 septembrie 1939 cu alţi doi camarazi legionari în jud. Lăpuşna, Basarabia în masacrul ordonat de Carol al II-lea, la 22 septembrie 1939.

NEAGOE FLONDOR

Avocat. Face parte din strălucita familie de cărturari bucovineni înnobilaţi de împăratul Austriei.

Studii de drept la Cernăuţi. Aderă la Mişcarea Legionară de la începuturile ei. Fruntaş al bucovinenilor legionari.

În 1934 este arestat şi încarcerat la Jilava împreună cu toţi fruntaşii legionari anchetaţi în procesul Gărzii de Fier.

MARIN FIRMILIAN

Mitropolit al Olteniei. S-a născut în comuna Plopeasa de Sus, jud. Buzău, în anul 1902. Urmează Facultatea de Istorie şi Geografie (1924-1929) şi Facultatea de Teologie (1938-1940). Profesor şi director al Seminarul Central din Bucureşti.

Membru al Mişcării Legionare din anii ’30.

Arhiepiscop la Olteniei în 1947. Mitropolit al Olteniei din anul 1949. Îndrumă revista Mitropolia Olteniei, restaurează monumente istorice. Face parte din delegaţia Bisericii Ortodoxe la Conferinţele panortodoxe din insula Rhodos în anii 1963 şi 1964.

S-a stins din viaţă în anul 1972.

OPERA (selecţii):

Ierarhii plaiurilor oltene în prima sută de ani de autocefalie

articole, recenzii, medalioane şi vieţi de sfinţi în Cuvântul bun, Glasul monahilor, Albina.

AUREL FEDIUC

Poet. Pseudonimul literar al lui Aurelian Tudor, născut la 9 Mai 1919 în Clocucica (Cernăuţi).

Studii: Liceul Aron Pumnul din Cernăuţi şi Facultatea de Drept.

A debutat în 1935 la revista Freamătul literar din Siret. Colaborări la: Iconar, Înnoirea, Pontice, Prepoem, Universul literar, Suceava şi altele.

A scos colecţiile Septentrion şi Mioriţa în Cernăuţi. A mai iscălit: Tudor Nicodem, Andrei Nicodemul, A. F., T. N. etc.

ION FĂTOIU

Prim redactor al ziarului Biruitorii apărut la Constanţa.

CONSTANTIN ENESCU

A scris Semnificaţia alegerilor din Decembrie 1937 în evoluţia politică a Neamului Românesc, Colecţia “Drum”, 1983.

RADU ENESCU

A scris:

Leagănul gândirii (introducere în atmosfera şi problemele filosofiei greceşti). Roma, 1971. Ediţia a II-a: Madrid, 1973;

Et j’enelopperai de tenebres la terre en plein jour. Editura La Pansée Universelle, Paris, 1981;

Huit Clos (două piese de teatru). Editura Librairie du Savoir, Paris, 1992.

MIRCEA ELIADE

„Cred în destinul neamului nostru; cred în revoluţia creştină a omului nou; cred în libertate, în personalitate şi dragoste, de aceea cred în biruinţa Mişcării Legionare, mândră şi puternică, într-un nou stil de viaţă, care va transforma în valori spirituale de circulaţie universală bogăţiile sufletului românesc“.

S-a născut la 28 Februarie 1907 în Bucureşti. Studii primare în oraşul natal; secundare, la liceul Spiru Haret; superioare la Universitatea Bucureşti, unde studiază filosofia şi Calcutta (India), între Decembrie 1928 şi Decembrie 1931, unde ia cursuri de la renumiţii filosofi Rabindranath Tagore şi Surendranata Dasgupta despre istoria religiilor şi a filozofiei indiene.

Pe timpul studiilor în India

Şi-a făcut debutul literar cu povestirea fantastică Cum am descoperit piatra filosofului, publicată la vârsta de 14 ani în Ziarul Ştiinţelor Populare din Bucureşti, lucrare premiată de comitetul de conducere al ziarului. La vârsta de 16 ani, începe să publice nuvele şi eseuri literare la diferite reviste, iar de la 17 ani începe să scrie articole în care tratează istoria religiilor şi cultura Orientului în cadrul revistei Vlăstarul (revista liceului Spiru Haret). Student la filosofie, îşi începe colaborarea la Revista Universitară în ianuarie 1926 (Anul I, Nr. 1), în paginile căreia desfăşoară o acidă polemică împotriva lui Nicolae Iorga, polemică bazată pe argumente irefutabile privind anumite lucrări ale istoricului, continuată în paginile ziarului Cuvântul (director Nae Ionescu ) de-a lungul următorilor ani.

Preocupat masiv de cultura italiană între 1927/1928, pleacă pentru scurt timp în Italia în studiu de cercetare, publicând la finele studiilor universitare o teză amplă privind Filosofia Renaşterii.

După revenirea sa la Bucureşti de la studiile efectuate în India, Mircea Eliade se pregăteşte pentru susţinerea doctoratului în filosofie cu o lucrare orientalistică referitoare la practicile şi gândirea Yoga (1933), publicată mai apoi sub titlul: Yoga. Essai sur les origines de la mistique indienne, Paris-Bucuresti, 1936. Începând cu anul 1933, profesor asociat de filosofie la Universitatea din Bucureşti, ţine numeroase cursuri de filosofie şi de istoria religiilor, bucurându-se de o numeroasă audienţă din partea studenţimii naţionaliste.

Laureat cu premiul I al Societăţii Scriitorilor din România în anul 1937, în urma publicării unei ediţii critice în două volume despre Bogdan Petriceicu Haşdeu cu titlul: B. P. Haşdeu – Scrieri literare, morale şi politice apărută în cadrul Fundaţiei pentru Literatură şi Artă, Mircea Eliade este preocupat în egală măsură şi de politică, fiind candidat pe listele Partidului Totul Pentru Ţară (expresia politică a Mişcării Legionare) în alegerile din decembrie 1937 şi după victoria din alegeri, deputat legionar în Parlamentul României.

După instaurarea dictaturii carliste la începutul anului 1938 şi represiunea îndreptată împotriva Mişcării Legionare, Mircea Eliade este arestat alături de ceilalţi conducători ai Legiunii şi întemniţat în lagărul de la Miercurea Ciuc .

Referitor la Mişcarea Legionară, Mircea Eliade se referă la mesianismul acesteia: „Mişcarea Legiunii are dreptul să se revendice ca singura mistică creştină, revoluţie spirituală ,ascetică şi bărbătească, cum încă n-a cunoscut istoria României… Promovarea bărbăţiei şi a spiritului ofensiv – valori europene aristocratice – a adus de la sine o altă prefacere a spiritului tinerei generaţii româneşti“ .

Mircea Eliade a desfăşurat o intensă şi variată activitate publicistică (1), colaborând la numeroase ziare şi reviste naţionaliste, între care: Calendarul, Vremea, Cuvântul, Credinţa, Buna Vestire, Sfarmă Piatră, Gândirea, Tinerimea Româna, Criterion ş.a., susţinând în acelaşi timp numeroase conferinţe la Radio România: Secretul Indiei, Eseul european şi eseul românesc, Mesaj cultural de 6.000 de ani, Arta şi tehnica criticii etc.

Ataşat cultural al ambasadei României la Londra (1940-1941) şi apoi al legaţiei române din Lisabona (1941-1945), după instalarea forţată a comunismului la conducerea României se stabileşte în Franţa, la Paris, unde rămâne până în anul 1957, timp în care predă istoria religiilor mai întâi la Şcoala Practică de Înalte Studii (1945-1948), iar după aceea la Sorbona (1945-1957).

Sosit in Statele Unite la invitaţia mai multor profesori şi cercetători ai istoriei religiilor în anul 1956, ţine cursuri până în anul 1957 când acceptă postul de profesor titular şi de coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor la Universitatea din Chicago, dată de la care se stabileşte definitiv în această ţară. Ca o recunoaştere a savantului pentru marile sale merite aduse la studiul şi cercetarea istoriei religiilor, catedra mai sus amintită a fost numită Catedra “Mircea Eliade” începând cu anul 1985.

Autor a peste 1.500 de cărţi, eseuri şi articole de specialitate, Mircea Eliade s-a bucurat de o atenţie imensă în lumea cercetărilor, fiindu-i dedicate peste 500 de lucrări omagiale privind activitatea şi personalitatea sa creatoare.

În Exil, a fondat şi condus revista Luceafărul (Anul I, Nr. 1, Nov. 1948, Paris), colaborând activ şi la alte reviste şi ziare româneşti: Fiinţa Românească, Cuvântul în Exil, Revista Scriitorilor Români, Buletinul Bibliotecii Române (Freiburg), Caete de dor ş.a.

Co-editor al revistei History of Religions apărută la Chicago în anul 1957, Mircea Eliade şi-a adus contribuţia în paginile multor reviste de specialitate străine, publicând numeroase studii de importanţă majoră pentru cunoaşterea istoriei şi filosofiei religiilor.

Doctor Honoris Causa al multor universităţi din Franţa, Statele Unite, Anglia, Belgia, Argentina; Membru al Academiei belgiene, decorat cu Legiunea de Onoare în anul 1978.

Cea mai mare autoritate ştiinţifică în materie, lucrările sale au apărut traduse în numeroase limbi ale lumii în multe ediţii consecutive (în Japonia de pildă, numai în cuprinsul a trei ani [1974-1977] au fost publicate 13 volume din opera autorului, adăugându-li-se şi un volum supliment intitulat Studiile lui Eliade).

S-a stins din viaţă in Chicago, la 22 Aprilie 1986, cu gândul la ţara pe care nu a mai revăzut-o după plecarea sa în străinătate în anul 1940.

1)__________

În 1938, criticul literar Octav Suluţiu scria astfel despre adâncile preocupări ale lui Eliade: “Ce om remarcabil! De o forţă vitală, extraordinară…, de câte ori îl întâlnesc sunt incitat spre lucru, scriind şi studiind. Este un om care radiază energie şi excită în jurul său. Poate oricând să se dedice lui însuşi; este el însuşi. Mari proiecte are!…”

ANASTASIE EFTIMIE

Ziarist. A colaborat intens la “Buna Vestire”.

VLADIMIR DUMITRESCU

Profesor universitar, arheolog. S-a născut la Bucureşti în anul 1902. Studii de filologie, geografie şi istorie la Universitatea din Bucureşti, continuate la Şcoala de la Roma (1926-1932). Doctorat cu o teză asupra epocii fierului pe teritoriul Italiei.

Este succesorul lui Vasile Pârvan la catedra de arheologie a Universităţii Bucureşti. A elaborat 15 volume şi peste 140 de studii de specialitate, publicate mai ales în străinătate. Director al Muzeului de Antichităţi între 1935-1945. Editează Anuarul Dacia, continuând lucrarea lui Vasile Pârvan. Pune bazele actualei biblioteci a Institutului de Arheologie. Este ales membru al Institutului de Preistorie şi Arheologie italian şi german şi este solicitat pentru colaborare în SUA.

Scrie: Arta preistorică în România (apare în italiană, franceză, engleză, spaniolă şi rusă), Harta arheologică a României, Legende celebre în faţa ştiinţei.

În 1940 a fost secretar în Ministerul Învăţământului. Între anii 1952-1955 a fost în arest administrativ pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară. În 1980 şi-a scris memoriile despre detenţie cu titlul Închisorile mele, apărute după 1989.

S-a stins din viaţă în anul 1991.