MITI DUMITRESCU

Avocat. Originar din Ploieşti. A condus echipa de legionari prahoveni care l-au împuşcat pe Armand Călinescu, asasinul lui Corneliu Codreanu şi călăul tineretului legionar la 21 septembrie 1939.

NICOLAE DUMITRESCU

A scris:

Cultura din România între ciocan şi nicovală. Sao Paulo, 1950.

LUCA DUMITRESCU

Scriitor. S-a născut la Bucureşti în anul 1910. Urmează Facultatea de Litere din Bucureşti. În anii 1928-1930 îi apar poezii în Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. Colaborator al revistelor Cristalul şi Sepia. Între 1937-1940 colaborează la Universul literar, Vremea şi Revista Fundaţiilor Regale. Obţine premii pentru poezie de la Societatea Scriitorilor.

Luptă în război pe ambele fronturi, motiv pentru care nu mai poate publica romanul Linii paralele, programat să apară în editura Universul literar.

Şi-a purtat cu demnitate crucea într-o lungă şi grea detenţie în temniţele comuniste.

Unicul său volum de versuri, Hronicul racului, apare în editura Cartea românească în 1988, după o lungă carantină în birourile Securităţii.

S-a stins din viaţă în anul 1990.

GEORGE DUMITRESCU

Poet. Colaborator la Gândirea, Tinerimea Română ş.a.

Cântece pentru madona mică (poezii), 1925;

Cenuşa sfântă (poezii), 1930;

Pietate (poezii), 1930;

Poezii, 1930;

April (poezii), 1932;

Zăpezi şi purpură (poezii), 1936;

Primăveri scuturate (poezii);

Privelişti (poezii).

EUGEN DRĂGUTESCU

Pictor, grafician, născut în anul 1914 la Iaşi. A studiat la Academia de Arte din Bucureşti; câştigător al Premiului Roma în anul 1939, pleacă în Italia unde se şi stabileşte definitiv odată cu invazia comunistă asupra României şi instaurarea dictaturii totalitare.

Stabilit la Roma, artistul lucrează intens, participând în timp la peste douăzeci de expoziţii internaţionale unde câştiga diverse premii de merit pentru lucrările sale.

A expus lucrări la Galleria Santo Stefano (Veneţia), S. Giovanni Rotondo etc.

Ilustraţii (plachetă numerotată). Tipografia Ateneu, Bucureşti, 1937, 23 x 25;

Catalogo delle opere. Roma, 1959, 88 pag;

The Pastoral Paradise de Octavian Buhociu (lucrare ilustrată). Editura Traian Golea, München, 1966.

VICTOR DRAGOMIRESCU

Inginer. S-a născut în anul 1912 în comuna Bilciureşti din jud. Dâmboviţa. Absolvent la Şcolii Politehnice din Bucureşti.

Comandant legionar, şef al Corpului Studenţesc Legionar, decorat cu Crucea Albă de Corneliu Codreanu.

Arestat în 1939, a fost ştrangulat de comisarul evreu Davidescu în duba poliţiei care îl transporta la crematoriu. Deşi dădea semne de viaţă înainte de a fi depus în căruciorul cuptorului, comisarul îl împinge înăuntru, arzându-l de viu.

CONSTANTIN – AUREL DRAGODAN

S-a născut la 5 Octombrie 1919 în Alexandria, judeţul Teleorman. Studiile liceale le-a făcut în Alexandria şi Turnu Măgurele, iar în momentul arestării era student al Facultăţii de Drept din Bucureşti.

A fost deţinut politic, condamnat în 1942 la 25 de ani muncă silnică pentru activitate interzisă în cadrul organizaţiei de tineret “Frăţia de Cruce”.

În timpul lungii sale detenţii de 22 de ani, Constantin-Aurel Dragodan a trecut prin numeroase închisori: Jilava, Văcăreşti, Aiud, Alba-Iulia, Piteşti, Târgu Ocna (unde a contribuit, prin atitudinea lui demnă şi prin proteste vehemente, la eşuarea “reeducării” iniţiate de P.C.R. chiar în acest penitenciar-sanatoriu), Caransebeş etc.

Din cauza atitudinii lui anticomuniste şi a poeziilor pe care le-a “gândit” (deoarece deţinuţii nu aveau voie să scrie şi să citească) şi care au circulat prin închisori, “bătute la perete” prin alfabetul Morse, a fost condamnat în 1959, în timp ce-şi executa prima pedeapsă, la alţi 25 de ani muncă silnică (până atunci fusese ţinut ilegal, ca toţi ceilalţi deţinuţi legionari, deoarece la 23 August 1944 toate pedepsele politice fuseseră amnistiate).

După eliberare (1964) şi-a luat licenţa în filologie şi a funcţionat, ca profesor de limbile franceză şi engleză, în oraşul Videle, judeţul Teleorman.

(Mihai Rădulescu – Notă biografică la volumul

Itinerare în lanţuri de Constantin-Aurel Dragodan.

Editura “Ramida”, Bucureşti, 1992, ediţia a II-a).

RADU DRAGNEA

Eseist, poet, critic, mistic tradiţionalist. Născut în anul 1893; decedat 1955. Colaborator la revista Gândirea ş.a.

A scris:

Mihail Kogălniceanu, Cluj, 1921; ediţia a II-a Bucureşti, 1926.

NICOLAE DONA

General. Face parte în 1934 din Consiliul de Război care a judecat Mişcarea Legionară. Impresionat de personalitatea lui Corneliu Codreanu, devine un activ simpatizant la Mişcării Legionare.

Scriitor. Colaborează la Buna Vestire. A făcut parte din Senatul Legionar.

MIRCEA DOMITRIU

Preot. S-a născut la 4 Noiembrie 1915 din părinţi răzeşi basarabeni din “Ţara de Sus”. Studii de inginerie la Iaşi, Bucureşti şi Timişoara. Participă activ la războiul împotriva URSS cu funcţia de comandant de pluton (1941-1942). Silit să se refugieze în Germania, este internat alături de ceilalţi camarazi ai săi legionari în lagărul de la Buchenwald. Eliberat în August 1944, se încadrează în “Armata Naţională” a Guvernului Naţional Român în Exil constituit la Viena, ca şef de unitate de transmisiuni, luând parte la luptele duse împotriva trupelor comuniste sovietice pe Oder.

Din 1948 se stabileşte la Paris, lucrând ca inginer constructor în birourile “Methodes mecaniques” ale uzinei “SIMCA”, unde obţine numeroase brevete pentru invenţii de maşini, conferindu-i-se din partea statului francez diploma: “cel mai merituos inginer constructor în industria de automobile, pentru perioada 1960-1973”.

Pentru participarea sa la organizarea “sindicatului independent” de la “Uzinele SIMCA”, Mircea Domitriu primeşte medalia de bronz, din mâna Generalului De Gaulle. Participă la expoziţia internaţionala filatelică de la Versailles, obţinând premiul întâi cu medalie pentru colecţia: Istoria României în imagini (cuprinzând 18 planşe cu harta României de la Dacia Traiană şi până în zilele noastre). Tot la Versailles primeşte premiul doi pentru prezentarea filmului Viaţa la ţară, secerişul (16 mm. – 45 de minute).

Urmează Institutul Academic SAINT SERGE din Paris la cursurile de teologie superioară ortodoxă, făcând parte din anul 1962 din clerul Bisericii Ortodoxe Române din Paris, fiind mai întâi hirotonisit diacon, apoi arhidiacon şi în cele din urma sfinţit ca PREOT MISIONAR în cadrul Episcopiei de la Paris de către IPSS Arhiereul Teofil Ionescu, trecând definitiv de la numele de Boris Stajeniuc la cel de Mircea Edgar Domitriu (Almanah pe anul Domnului 1986), pag. 129.

A scris:

Carte de rugăciuni. Apărută sub egida ASOCIAŢIEI ORTODOXE ROMÂNE DIN NORD-VESTUL GERMANIEI, Köln, 1982. 256 pag.