BĂNICĂ DOBRE

„…Crucificarea este a neamului… Este a luptelor, a biruinţelor, a tuturor celor cu sabie sau fără, în slujba adevărului…”

Economist şi publicist. S-a născut la 24 Iunie 1908 în Toxof (Constanţa). A urmat Academia Comercială din Cluj. Impiegat în serviciul învăţământ din Directoratul Ministerial Cluj (1929), Secretar contabil al Şcolii Superioare de Comerţ din Cluj (1930), Agent de control în Ministerul de Finanţe din Oradea (1935-36), administrator la ziarul Buna Vestire (începând cu anul 1937).

Intră în publicistică în anul 1928 la Cluj. A colaborat frecvent la revistele: Luptătorul şi Înfrăţirea Româneasca, ca şi la alte publicaţii legionare.

Se afirmă ca organizator al tineretului legionar din Cluj încă din anii 1932-1933.

Pleacă pe frontul anticomunist din Spania cu echipa condusă de generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul. După întoarcere, publică lucrarea Crucificaţii, conţinând mărturii ale atrocităţilor bandelor bolşevice contra Bisericii Catolice.

Este arestat în 1938 şi închis în lagărul de la Miercurea Ciuc. În noaptea de 21/22 septembrie 1939 este asasinat în lagărul de la Râmnicu Sărat de către regimul carlist.

Este reabilitat la 21 noiembrie 1940 de către Comisia pentru revizuirea proceselor politice.

Comandantul legionar Bănică Dobre

VALERIU DINU

Gazetar legionar. Colaborator la revista “Lumea Nouă”.

A scris:

Pădurea Românească (studiu).

I. G. DIMITRIU

Scriitor, poet, gazetar. Unul din fondatorii revistei Înşir’te Mărgărite alături de Faust Brădescu, Nicu Iancu-Păltinişanu şi alţii, I. G. Dimitriu a colaborat la numeroase reviste şi ziare legionare apărute în Exil: Carpaţii, Vestitorul, Dacia, Căminul, Cetatea Luminii, Vers, Drum ş.a., unde a publicat numeroase articole, schite şi nuvele.

Cultura morală şi religioasă la Comenius (studiu). În revista Tinerimea Română 1924 (9-10) pag. 203-216;

Pierre Curie (monografie). În Tinerimea Română 1924 (7-8);

Din folklorul dobrogean: Ilincuţa Sandului (baladă). În revista Tinerimea Română 1929 (6-7);

Colind din popor, ibidem;

Pentru Neamul acesta (teatru). Lucrare scrisă în lagărul Buchenwald unde se afla deţinut împreună cu mulţi alţi legionari, 1943.

MIRCEA DIMITRIU

S-a născut la 13 martie 1913 la Panciu, în fostul judeţ Putna.

Iniţiator al Centrului Studenţesc Timişoara şi şef al studenţimii legionare timişorene în perioada Căpitanului.

Comandant ajutor din 1935. Urmează Politehnica din Timişoara între 1932-1938, după care cursurile Politehnicii Charlottenburg din Berlin, reuşind să scape astfel de represiunea carlistă.

Şef al garnizoanei legionare din Berlin pe timpul guvernării legionare, 1940 – 1941.

După alungarea regimului legionar de la putere de către Antonescu, şi-a continuat şederea la Berlin unde a menţinut contacte cu cercurile germane simpatizante ale Mişcării Legionare şi a sprijinit cauza legionară pe lângă cercurile oficiale ale Reichului.

Pe tot parcursul şederii sale la Berlin, Mircea Dimitriu a beneficiat de statutul de om liber, fără a fi închis în lagăre, ceea ce i-a permis să contracareze informaţiile calomnioase ale lui Antonescu referitoare la legionari.

În octombrie 1945 trece Alpii împreună cu Grigore Manoilescu şi se refugiază în Italia, într-un lagăr din Napoli.

Se stabileşte în Germania, unde activează ca secretar general al Mişcării Legionare în exil.

Mircea Dimitriu (stânga) împreună cu colonelul Alexandru din Armata Naţională organizată de guvernul român de la Viena

În vara lui 1951, Împreună cu Horia Sima, prin locurile străbătute în 1945 la plecarea din Als-Aussee

ION DIACONESCU

Ziarist, născut la 19 Iunie 1897 la Caracal. A urmat Comerţul Superior la Craiova. Fost redactor, secretar de redacţie şi colaborator la: Cuvântul, Libertatea, Calendarul, Buna Vestire, Drum Nou, Epoca, Sânziana, Porunca Vremii, Frontul Romanesc, Reacţiunea ş.a.

Debut în 1915 la Craiova; închis în timpul prigoanei 1938-1940 în lagărul de la Tismana împreună cu alţi legionari. A mai iscălit: Ion Bold.

A scris:

Un nou sistem monetar. Bucureşti, 1933.

ION NICOLAU – DELTA

A intrat în rândurile Mişcării Legionare în anul 1935. Pentru convingerile sale este întemniţat de regimul carlist între anii 1939-40. Eliberat în anul 1940, ia parte la revoluţia legionară din 3-6 septembrie, când are loc detronarea regelui Carol al II-lea, iar după izbucnirea războiului din răsărit, ia parte la campania de luptă împotriva bolşevismului şi recucerirea Basarabiei şi Bucovinei.

După invazia bolşevică din România şi instalarea regimului comunist, alături de alte zeci de mii de legionari, Ion Nicolau este arestat şi deţinut în mai multe închisori, mai ales la vestita temniţă din Aiud. Eliberat în 1964, Ion Nicolau se dedică picturii, iar în anul 1980 reuşeşte să părăsească România şi să-şi reunească familia în Toronto, Canada.

De profesie inginer mecanic (absolvent al Şcolii Politehnice din cadrul Universităţii Timişoara), Ion Nicolau s-a dedicat picturii dintr-o necesitate interioară, evadând din spectrul terorii pe care a simţit-o permanent în timpul regimului comunist şi a reuşit să prezinte mai multe expoziţii care s-au bucurat de succes.

S-a stins din viaţă în anul 1987…

A scris: Nightmare în broad daylight (Coşmar în miezul zilei, ediţie bilingvă, sub patronajul Congresului Naţional Româno-American, 1985) şi Harta României, Toronto, 1983, pe care o descrie în prefaţă:

“Lucrarea de faţă… este un rezumat concentrat… a imaginii ţării şi a unor episoade despre oameni şi întâmplări din tulburătorul şi zbuciumatul ei trecut…, în speranţa că cei ce o privesc şi o citesc, vor fi îndemnaţi să mediteze asupra rostului ce l-a hărăzit Dumnezeu neamului românesc şi nouă celor ce ne considerăm că îi aparţinem, în orice colţ de lume ne-am afla…”

PAVEL COSTIN DELEANU

Scriitor. S-a născut la Bucureşti în anul 1906. Studii de drept la Universitatea in Bucureşti. Colaborator la revista Axa. Fondator al cenaclului Luchian, împreună cu sculptorul Anastase, pictorul Bassarab şi scriitorul Horia Stamatu.

A colaborat masiv la revistele şi ziarele de marcă legionare: Cuvântul, Axa, Buna Vestire.

În casa lui au avut loc dezbateri cu caracter cultural la care au participat printre alţii Mircea Vulcănescu, Arşavir Acterian, Horia Stamatu, Eugen Ionescu, Ştefan Ion George, Emil Botta, Mihai Vâlsan.

De la 2 Decembrie 1940, Directorul revistei Axa (seria II-a), având ca prim-redactor pe Axente Crişan.

În exil, după 1941, va contribui la susţinerea Centrului Român de Cercetări de la Paris.

S-a stins din viaţă în anul 1991.

CORNELIU ZELEA CODREANU

13 Septembrie 1899 – 30 Noiembrie 1938

Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care şi-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toţi haiducii, care în faţa jugului străin nu s-au supus, ci şi-au pus flinta în spate şi s-au ridicat pe potecile munţilor, ducând cu ei onoarea şi scânteia libertăţii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin „majorităţile” laşe şi cuminţi.

Cel mai mare dintre şapte fii ai profesorului Ion Zelea Codreanu (în trei rânduri deputat, provenind dintr-o străveche familie de pădurari). Străbunicul din partea mamei se numea Adolf Brauner, era bavarez de origine şi a ajuns în Bucovina ca funcţionar vamal pe timpul stăpânirii austriece. Acolo s-a căsătorit cu Elisabeta Cornea, străbunica lui Corneliu Codreanu.

A absolvit Liceul Militar Mânăstirea Dealului şi Facultatea de Drept din Iaşi.

În primul război mondial îşi urmează tatăl pe front.

În 1919 aderă la Garda Conştiinţei Naţionale, organizaţie anticomunistă condusă de muncitorul ieşean Constantin Pancu.

Dejoacă cu mult curaj, în 1920, două acţiuni comuniste la Regia din Iaşi şi la Atelierele CFR Nicolina. Se opune cu succes deschiderii anului universitar fără serviciu religios. Este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept.

La 10 Mai 1922, înfiinţează Asociaţia Studenţilor Creştini. În toamna lui 1922 pleacă să studieze la Berlin şi Jena, dar se întoarce în iarnă pentru a participa la marile mişcări studenţeşti din Decembrie 1922. Punctul principal al revendicărilor studenţeşti îl reprezintă numerus clausus, adică limitarea numărului de locuri alocate evreilor în universităţi la procentul pe care evreii îl aveau în populaţia românească.

Împreună cu profesorul A. C. Cuza, fondează, în 1923, Liga Apărării Naţional Creştine.

Organizează în acelaşi an, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Leonida Bardac şi Tudose Popescu un complot împotriva bancherilor evrei şi a capilor corupţiei din lumea politică. Complotul este trădat de clujeanul Vernichescu.

Îl împuşcă, în legitimă apărare, pe prefectul de poliţie Manciu din Iaşi, în 1924. Este achitat un an mai târziu la Turnu Severin.

Întemeiază la 24 Iunie 1927, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, Legiunea Arhanghelul Mihail.

În 1930 organizează două ample marşuri în Basarabia, cu scopul de a potoli agitaţiile comuniste. Se constituie organizaţia de tineret Garda de Fier.

Este ales deputat de Neamţ în 1931.

Iniţiază în 1935 Comerţul Legionar.

Întemeiază partidul Totul pentru Ţară, ca expresie politică a Mişcării Legionare.

Este arestat în noaptea de 16-17 aprilie 1938 pentru ultragierea lui Nicolae Iorga şi este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai i se intentează încă un proces şi este condamnat la zece ani muncă silnică.

În noaptea de 29-30 Noiembrie 1938 este asasinat de jandarmi împreună cu Nicadorii şi Decemvirii, în timp de erau transportaţi către Jilava.

OPERA:

Problema jidănească în lumina ştiinţei (conferinţe, lucrări şi referate susţinute în cadrul Societăţii Studenţilor în Drept la Universitatea din Iaşi). Iaşi, 1921 (în manuscris).

Călăuza bunului Român (în colaborare cu Ion Z. Codreanu şi A. C. Cuza). Regulamentul de funcţionare şi organizare a Ligii Apărării Naţional-Creştine (L.A.N.C.). Martie 1923, Iaşi.

Scrisori studenţeşti din închisoare (scrise în închisoarea Văcăreşti). Editate la Iaşi, Martie 1925.

Autour de la Question des Bourses accordees par l’Etat francais aux Etudiants Roumains. Grenoble, 192(6)?

Pământul Strămoşesc. Anul I, Nr. 1, August 1927, Iaşi.

Generaţia Nouă. Conferinţă susţinută la Centrul Studenţesc din Bucureşti, 20 Ianuarie 1929 (nepublicată).

Manifest. Iaşi, 1930.

Manifest. Bucureşti, 1930.

Cuvântare la mesaj. Câmpulung Muscel, 1932.

O ruină. Manifest redactat pentru alegerile generale din Iulie 1932, Bucureşti.

Cărticica Şefului de Cuib (ediţia originală apărută în 4 numere sub forma de revistă cu numele de Fascicola Legionarului între 9-21 Mai 1933). Bucureşti, 1933.

Cărticica Şefului de Cuib. Tipografia C. S. m. c., Bucureşti, 1933. 128 pag.

Declaraţie la Mesaj în Parlament. Bucureşti, Noiembrie 1935.

Pentru Legionari, Vol. I. Editura Totul pentru Ţară, Sibiu, 1936. Tipografia Vestemean (tipărită sub îngrijirea profesorului Nicolae Petraşcu), reeditată după 1989 la Gordian, Timişoara, 1994

Memoriu (adresat regelui Carol al II-lea, oamenilor politici şi ţării), la 5 Noiembrie 1936.

Circulările Căpitanului. Bucureşti, 1937.

Amintiri de la Jilava. Editura Mişcării Legionare, Bucureşti, 1940.

Circulări, Scrisori, Sfaturi, Gânduri (ediţie îngrijită de Vasile Iasinschi). Madrid, 1951, 93 pag.

DIMITRIE CUCLIN

Compozitor, profesor la Conservator. S-a născut la Galaţi în anul 1885. Studii la Conservatorul din Bucureşti. În 1918 este profesor la Conservatorul din Bucureşti. Predă la Conservatoarele din New York şi Brooklin între 1922-1930. Regele Ferdinand îi trimite, la recomandarea lui George Enescu, distincţia Coroana României cu gradul de comandor.

Profesor de estetică muzicală la Conservatorul din Bucureşti şi laureat al Premiului Naţional de Muzică în 1939.

Scrie patru opere, 20 de lucrări simfonice, 5 cvartete, 8 sonate, o rapsodie, sonatine, suite pentru violoncel şi pian şi multe altele.

Detenţie politică la Canal în timpul regimului comunist.

OPERA TIPĂRITĂ:

Destinée mistique, 1919

Doine şi sonete, 1932

Tratat de estetică muzicală, 1933

Tratat de forme muzicale, 1942

Chestiunea Filarmonicii şi a Operei Române

VLADIMIR CRISTI

Ministru al cultelor în Guvernul Naţional Român de la Viena condus de Horia Sima. Nu a făcut parte din Mişcarea Legionară.

S-a retras la Bad Gastein împreună cu ceilalţi membri ai corpului diplomatic al ţărilor est-europene care au colaborat cu Germania. Deţinut pentru scurt timp în lagărul de la Glasenbach (lângă Salzburg) în septembrie 1945.

A dispărut fără urmă în iarna 1945 – 1946 în timp ce trecea Alpii către Italia, împreună cu Ion Ionică, cu o călăuză croată. Se presupune că a fost victima unui jaf, în condiţiile banditismului apărut după război.