I. PERIOADA CĂPITANULUI

 

Perioada Căpitanului începe înainte de întemeierea Legiunii, din toamna anului 1919, când Corneliu Codreanu a păşit pragul Universităţii din Iaşi şi a dat primele bătălii pentru apărarea neamului românesc. Originile mişcării legionare trebuie căutate în această parte a vieţii lui, 1919-1927, pe care o putem numi faza pre-legionară, deoarece descoperim în ea, într-o expresie generală, toate acele caracteristici care vor constitui mai târziu profilul acestei mişcări. La înfiinţarea Legiunii, numele Căpitanului era rostit cu admiraţie de tineret şi de masele ţărăneşti, care aşteptau de la el mântuirea, ca un nou Horia sau Tudor Vladimirescu. Eroul studenţimii devenise o figură legendară a poporului românesc.

Din faza pre-legionară datează toate aceste mari fapte din viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu care au zguduit sufletul ţării şi au răscolit tineretul, determinându-l să răspundă chemării lui când va înfiinţa Legiunea:

 

– Îndrumarea mişcării studenţeşti, izbucnite la 10 Decembrie 1922, spre ţeluri politice cu caracter naţional.

– Rolul important ce l-a avut la înfiinţarea Ligii Apărării Naţionale Creştine.

– Complotul studenţesc din 1923, cu strălucita achitare de la Curtea cu Juraţi din Bucureşti.

– Cărămidăria de la Ungheni, din Mai 1924, cea dintâi tabără de muncă voluntară din Europa.

– Ridicarea Căminului Cultural Creştin de la Iaşi.

– Conflictul cu prefectul de poliţie de la Iaşi, Manciu, schingiuitorul tineretului, care cade lovit de gloanţe în condiţii de legitimii apărare.

– Achitarea triumfală a lui Corneliu Codreanu în procesul Manciu, judecat la Turnu Severin, în Mai 1925.

 

Când Căpitanul pune temeliile Legiunii „Arhanghelul Mihail”, în 24 Iunie 1927, dovedise prin faptele lui anterioare că este gata de orice sacrificiu pentru a scoate neamul românesc din suferinţă şi mizerie. El nu se afirmase atunci pentru întâia oară în viaţa politică, ci era în continuitate de serviciu, luptând pentru aceleaşi idealuri pe care le urmărise încă din Universitate.

Din punct de vedere doctrinar, spre deosebire de Liga Apărării Naţionale Creştine, care se stabilise pe poziţii strict defensive, denunţând primejdiile care ameninţau neamul, Corneliu Codreanu lărgeşte orizontul mişcării naţionale, înzestrându-o cu principii care îi dau o fizionomie spirituală proprie. El este purtătorul de cuvânt al unei noi concepţii de viaţă, care se cristalizează în ideea omului nou. „Ţara aceasta, spunea Căpitanul, piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe. Aceasta este părerea noastră. Că deci, nu programe trebuie sa creăm, ci oameni, oameni noi. De aceea piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul, nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice”. Legiunea a fost concepută de Căpitan în primul rând ca o mare şcoală spirituală, şcoala omului nou, „în care daca va intra un om, la celălalt capăt trebuie să iasă un erou”.

Ce este eroul legionar? Căpitanul îl defineşte în modul următor: erou în sens războinic, pentru ca să poată prin luptă să-şi impună părerea; erou în sens social, incapabil după victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii, uriaşul creator prin muncă al ţării lui”.

Înarmat cu această doctrină dinamică, şi însufleţit de o imensă dragoste de ţară, tineretul porneşte la cucerirea maselor populare, sub conducerea energică a Căpitanului. Dar se izbeşte de la primele lui manifestări de „zidul de ură şi mişelie” al clasei conducătoare. Oricare ar fi partidul care e la putere, legionarii trebuie să suporte aceleaşi sălbăticii din partea autorităţilor, deşi îşi desfăşurau propaganda lor în cadrul celei mai perfecte legalităţi. Fiecare pas înainte trebuie plătit cu grele sacrificii. Opreliştile de tot felul, abuzurile, arestările ilegale, bătăile şi schingiuirile sunt la ordinea zilei.

Punctul culminant al prigoanei patronate de partide îl atinge guvernarea liberală, din toamna anului 1933. Şeful acestui partid, I. G. Duca, înscăunat la putere graţie bancherilor evrei din Paris, dizolvă mişcarea în 10 Decembrie 1933 şi procedează la arestări masive. Peste 11.000 de legionari sunt azvârliţi în închisoare, fără a fi vinovaţi cu nimic şi fără a se fi respectat normele legale. Dar nici Duca nu ajunge să se bucure de roadele fărădelegilor lui. Trei studenţi legionari, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace şi Ion Caranica, cunoscuţi mai târziu sub numele de „Nicadori”, nemaiputând suporta nedreptăţile, batjocurile şi suferinţele îndurate de legionari şi considerând pe Duca responsabil de aceste crime, prin angajamentele ce şi le-a luat faţă de bancherii evrei din Paris, îl împuşcă pe peronul gării Sinaia, în seara de 29 Decembrie 1933.

Prigoana începe din nou cu o şi mai mare furie. Abia eliberaţi din închisori în Ajunul Crăciunului, legionarii sunt din nou ridicaţi de la casele lor şi azvârliţi în închisoare. Numărul celor închişi, pe bază de ordine guvernamentale, fără nici un amestec al justiţiei, se ridică de astă dată la 18.000. Căpitanul fiind liber, poliţia primeşte ordin să-l lichideze, dacă va fi prins. Dumnezeu îl ocroteşte şi nu poate fi găsit. În schimb, Sterie Ciumetti plăteşte cu viaţa refuzul lui de a descoperi autorităţilor gazdele unde s-ar fi putut să se ascundă. Corneliu Codreanu. Mai târziu, după ce furtuna s-a potolit, Căpitanul se predă de bunăvoie Tribunalului Militar al Capitalei, unde se judeca procesul atentatului contra lui Duca. Guvernul urmărea ca sa fie condamnaţi în acest proces nu numai Nicadorii, ci toţi fruntaşii Legiunii, în frunte cu Căpitanul şi în acest scop Siguranţa a înscenat existenţa unui complot pentru asasinarea lui Duca, la care ar fi participat toţi cei aflaţi pe banca acuzaţilor, în total 50 de persoane, între cari se aflau, în afară de Căpitan, Ion Moţa, Generalul Cantacuzino-Grănicerul, inginerul Clime şi tatăl Căpitanului, profesorul Ion Zelea Codreanu. Cu toate presiunile guvernului şi ale Regelui asupra generalilor cari formau completul de judecată, procesul se încheie în 5 Aprilie 1934 cu o nouă biruinţă a Gărzii de Fier. Toţi fruntaşii legionari sunt achitaţi, în afară de cei trei atentatori, cari sunt condamnaţi la muncă, silnică pe viaţă.

Între anii 1934-1937 mişcarea legionară se bucură de relativă libertate. Prigoana, fără a înceta o clipa, îşi pierde din virulenţa anterioară. Tragicul sfârşit al lui Duca a fost un avertisment pentru clasa conducătoare să nu mai încerce o probă de forţă cu Mişcarea Legionară. În schimb oculta de la palat n-a renunţat nici o clipă la planul de nimicire a mişcării legionare, dar caută să atingă acelaşi fel „cu alte mijloace”. Camarila reuşise să, ademenească pe un tânăr legionar, Mihail Stelescu, în care Căpitanul îşi pusese mari speranţe şi acesta îşi ia odioasa însărcinare să-l suprime cu pistolul sau prin otravă, promiţându-i în schimb un loc în guvern şi avantaje materiale. Nici acest plan nu reuşeşte. Stelescu este demascat şi recunoscut vinovat de un Consiliu de Onoare legionar, prezidat de Generalul Cantacuzino. Continuând însă a servi şi mai departe ca unealtă ocultei, Stelescu îşi primeşte în vara anului 1936 pedeapsa trădării lui, fiind împuşcat de un grup de 10 studenţi, cari au intrat în istorie sub numele de „Decemviri”.

În afară de acest trist episod şi în afară de hărţuielile zilnice cu autorităţile, între anii 1934-1937 mişcarea îşi reia cursul ei ascendent. E perioada de creştere şi înflorire a Legiunii. Organizaţia legionari se întinde în toată ţara şi mii şi mii de cuiburi acoperă suprafaţa ei. Poporul freamătă de bucurie, sperând într-o îndreptare a sorţii lui. Amintim câteva din faptele mai importante din această perioadă:

 

– Epopeea taberelor de muncă. În vara anului 1936, aproape nu exista judeţ care să nu-şi fi deschis propria lui tabără de muncă, iar şantierele se numărau cu miile.

– În 1935 se pun bazele comerţului legionar. În 1937 ajunsese la o mare prosperitate, cu zeci de întreprinderi care funcţionau.

– În 13 Ianuarie 1937 cad pe frontul din Spania, la Majadahonda, lângă Madrid, eroii legionari Ion Moţa şi Vasile Marin. Trupurile lor au fost aduse în ţară şi pe tot parcursul străbătut de cortegiul funebru, de la staţiunea de frontieră Grigore Ghica Vodă până la Bucureşti, sute de mii de oameni au ieşit în întâmpinarea lor, rugându-se în genunchi înaintea sicrielor în viscolul iernii, aducându-le prinosul lor de recunoştinţă. Poporul român a trăit atunci un moment de adâncă religiozitate, cum n-a mai cunoscut de multă vreme.

 

Alegerile din 20 Decembrie 1937 au fost un semnal de alarmă pentru oculta palatului, indicându-i ca mişcarea deţine suficientă popularitate pentru a cuceri puterea pe căi legale, prin luarea de majorităţi parlamentare. Acest deznodământ trebuia împiedecat cu orice preţ. Regele Carol însărcinează mai întâi pe Octavian Goga, şeful partidului naţional-creştin, cu formarea noului guvern. Acesta dizolvă corpurile legiuitoare, care nici nu se constituiseră încă şi anunţă, noi alegeri. Oculta îşi pusese speranţa că cele două, grupări naţionaliste se vor încăiera în alegeri, iar masa electorală, dezorientată, se va îndepărta de mişcare şi va vota cu guvernul. Manevra nu reuşeşte şi atunci Regele recurge la ultimă soluţie ce i-a mai rămas: instaurarea unui regim de dictatură sub propria lui răspundere. Octavian Goga este concediat şi se constituie un nou guvern, sub preşedinţia Patriarhului Miron, având la Interne pe Armand Călinescu şi la Armată pe Generalul Antonescu. Vechea Constituţie este abolită şi este proclamată de Rege o nouă Constituţie, aprobată cu 99% printr-un plebiscit care se ţine sub teroare şi cu votul pe faţă.

Toate aceste măsuri erau îndreptate împotriva mişcării legionare şi nu erau decât preludiul unei noi prigoane care se va dezlănţui contra ei, mult mai feroce decât cele precedente. De astă dată se urmăreşte distrugerea ei totală. Noua Constituţie, impusă prin forţă, servea ca instrument politic şi juridic pentru a se pregăti arestarea Căpitanului şi apoi asasinarea lui şi-a întregii elite legionare. Personajele principale ale ocultei de la Palat care dirijează din umbră acţiunea de nimicire a mişcării legionare erau Elena Lupescu, metresa Regelui, Armand Călinescu şi Profesorul Nicolae Iorga. Acesta din urmă se însărcinase, bazându-se pe marele lui prestigiu de apostol al neamului, să convingă opinia publică de pericolul legionar să justifice măsurile luate de regim contra mişcării ca o acţiune curajoasă de salvare a Statului. Zilnic apăreau în Neamul Romanesc, gazeta profesorului Iorga, articole pline de venin, semnate chiar de profesor, în care Căpitanul era atacat în modul cel mai infam.

Căpitanul este arestat în 17 Aprilie 1938 şi condamnat mai întâi la şase luni închisoare pentru o presupusă insultă adusă consilierului regal Nicolae Iorga. Dar imediat în continuare i se deschide un nou proces, adevăratul proces, în care este condamnat la 10 ani închisoare pentru aţâţare la război civil, trădare de patrie şi legături cu o putere străină, cu scopul de a răsturna ordinea în Stat. Toate aceste acuzaţii nedrepte sunt spulberate de Căpitan şi de apărare în cursul dezbaterilor, dar completul de judecată, prezidat de Colonelul Dumitru, nu ţine seamă de probele aduse şi se dezonorează, dând un verdict de condamnare, în conformitate cu ordinele primite de la Palat.

Căpitanul a fost ţinut în închisoare preventivă la Jilava, iar după ce sentinţa a rămas definitivă, a fost strămutat la Doftana, pentru ca mai târziu să fie dus la închisoarea din Râmnicu Sărat. Aici au fost concentraţi fruntaşii legionari din toată ţara, condamnaţi în alte procese, desigur cu intenţia de a-i avea pe toţi la un loc în momentul când se va hotărî soarta lor.

În noaptea de 29-30 Noiembrie 1938, Căpitanul, împreună cu Nicadorii şi Decemvirii, sunt ridicaţi de la închisoarea Râmnicu Sărat pentru a fi transportaţi la Bucureşti. În dreptul kilometrului 30 de pe şoseaua Bucureşti – Ploieşti, Căpitanul şi camarazii lui sunt ştrangulaţi de jandarmii care stăteau în spatele fiecăruia, cu frânghiile ce le aveau pregătite. Trupurile lor neînsufleţite au fost aduse la Jilava, unde au fost azvârlite într-o groapă comună. Mai târziu s-a turnat vitriol peste ele şi deasupra mormântului s-a pus o uriaşă placă de beton.

Alţi legionari cad victima sistemului criminal. Sunt ucişi în acelaşi mod barbar fără nici o judecată Profesorul Vasile Cristescu, Locotenentul Nicolae Dumitrescu, Dr. Iovu, Dr. Vucu, Nadoleanu, Tiberiu Popa, Ştefan Comjig, preotul-călugăr Isihie Antohie şi Nicoleta Nicolescu.

Dar toate au o limită. În 21 Septembrie 1939 cade călăul Armand Călinescu, executat de echipa „răzbunătorilor”, sub conducerea lui Miti Dumitrescu. Regele numeşte ca preşedinte de consiliu pe Generalul Argeşanu. Acesta, având la Interne pe Gabriel Marinescu, ordonă împuşcarea marii majorităţi a legionarilor din lagăre şi închisori. În afară de această hecatombă, mai sunt executaţi trei legionari din fiecare judeţ ceea ce face în total 252 de legionari ucişi în această noapte. Trupurile lor au fost apoi azvârlite pe străzi şi expuse, pentru a fi văzute de public, 24 de ore.

Perioada Căpitanului se încheie cu acest masacru înfiorător, căruia i-a căzut victima elita mişcării legionare. De aici înainte începe o nouă epocă din istoria Legiunii. Gloanţele cari au doborât pe Armand Călinescu loviseră mortal şi regimul, deoarece acesta concentra în mâna lui toate puterile Statului şi deţinea toate firele aparatului de teroare. Nu se mai găsea un alt om în România, în acel moment, capabil să-i ia locul. După, această, culme de demenţă sangvinară, începe şi dezagregarea regimului. Masacrele patronate de Regele Carol au adâncit prăpastia dintre el şi popor, înstrăinându-i şi ultimele simpatii. Cu toate groaznicele pierderi suferite, mişcarea îşi reface rândurile şi continuă lupta contra regimului

 

LEGIONARII ASASINAŢI ÎN NOAPTEA

DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939

Din Calendarul „Cuvântul” 1941

 

Noaptea de 21 spre 22 Septembrie 1939 sfinţeşte cu sângele ei cea mai mare jertfă eroică din istoria Românilor.

252 legionari, pentru credinţa lor în opera Căpitanului şi în destinul mântuitor al generaţiei de astăzi, au fost asasinaţi săvârşindu-se astfel o crimă împotriva întregului neam românesc. Legionarii cei mai destoinici, din toate unghiurile ţării, din sate şi oraşe, au adus cu slava morţii lor întemeierea României Legionare.

Spiritul lor trebuie să trăiască în făptuirile noastre.

Sângele lor şi durerea să o simţim necontenit. Numai astfel le vom da mărirea care li se cuvine. Căci ei sunt: Prezenţi, Prezenţi, Prezenţi, în viaţa de astăzi şi de-a pururi a României Legionare.

 

Penitenciarul Râmnicu Sărat

 

Cantacuzino Alexandru, avocat, Bucureşti; Totu Nicolae, avocat, Bucureşti; Clime Gheorghe, inginer; Tell C. Alexandru, avocat, Bucureşti; Furdui Gheorghe, profesor, Bucureşti; Bănică Dobre, ad-tor ziar, Bucureşti; Polihroniade Mihail, avocat, Bucureşti; Craja Paul, medic, Bucureşti; Simulescu Sima, profesor, Bucureşti; Apostolescu Gheorghe, comerciant, Bucureşti; Istrate Gheorghe, abs. acad. com., Bucureşti; Banea Ioan, medic, Cluj; Serafim Aurel, inginer, Bucureşti.

 

La Spitalul Militar Braşov

 

Cotigă Traian, avocat, Bucureşti, Penit. Sp. R. Sărat; Ionică Eugen, inginer, Bucureşti, Penit. Sp. R. Sărat; Şiancu Emil, ofiţer rez. Cluj, Penit. Sp. R. Sărat; Proca Gheorghe, monteur Domniţa Maria (Bacău), cu domiciliul obligator la M. Ciuc; Pihu Grigore, funcţionar Bucureşti, Dom. obl. Vaslui; Suşman Iuliu, funcţionar, Bucureşti, Dom. obl. Vaslui; Herghelegiu Ion, avocat, Bacău, Dom. obl. M. Ciuc.

 

În Lagărul de la Vaslui

 

Spânu Iordache, student, Bucureşti; Clime Traian, student, Bucureşti; Gârcineanu Victor, avocat, Bucureşti; Teodor Tudose, avocat, Iaşi; Polisperhon Supila, student, Bucureşti; Boboc Constantin, student, Bucureşti; Goga Mircea, student, Bucureşti; Popescu Spiru, student, Frăsan-Durostor; Comănescu Nicolae, student, Ploieşti; Calapăr Mihsi, abs. teol., Negreşti-Neamţ; Belgea Ioan, bibliot., Bucureşti; Popescu Vasile, f. profesie, Bucureşti; Antoniu Ioan, avocat, Bucureşti; Stahu Teodor, avocat, Fălticeni-Baia; Cârdu Valeriu, ziarist, Oraviţa Caraş; Moţoc Mircea, student, Bucureşti; Răcman Gogu, student, Hodivoaia-Vlaşca; Teohari Mircea, student, Bucureşti; Bujgoli Spiru, lic. lit., Frăsani-Durostor; Moraru Alexandru, student, Dej-Someş; Rioşeanu Petre, dir. Nitrogen Bucureşti; Constantiniu Dorin, contr. S. T. B., Bucureşti; Dobre Radu, rnanip. S. T. B., Bucureşti; Danielescu Josim, student, Ploieşti; Nicolicescu Gheorghe, elev, ing., Bucureşti; Borzea Virgil, student, Braşov; Carataşu Chiriac, student; Bucureşti; Busuioc Ioan, student, Bucureşti; Maricari Nicolae, locot. ref., Bucureşti; Tucan Boris, viticultor, Hârtop-Tighina.

 

Bucureşti

 

Dumitrescu Dumitru, avocat, Ploieşti; Popescu Cezar, student medicină, originar Ploieşti; Popescu Traian, student Drept, originar Ploieşti; Moldoveanu Ion, student Politehnică, originar Ploieşti; Ionescu R. Ion, student Drept, originar Ploieşti; Vasiliu Ion, desenator, originar Ploieşti; Ovidiu Isaia, fotograf, Bucureşti M. Brătianu 34; Stănciulescu Marin, lăcatuş, Bucureşti, Bd. Brătianu 24; Paraschivescu Gheorghe, student Politehnică, Bucureşti Bd. Brătianu 24; Dragomirescu Victor, abs. Politehnică, din închisoarea Văcăreşti.

 

În Lagărul de la Miercurea Ciucului

 

Stegărescu Constantin, contabil, Bucureşti Ilfov; Borzea Titus, student, Braşov; Rădulescu Virgil, gazetar, Bucureşti; Enescu Ioan, student, Bucureşti; Micu Augustin Liviu, inginer, Timişoara; Macoveschi Ioan, desenator, Bucureşti; Pavlescu Alexandru, avocat, Bucureşti; Biriş Ovidiu, avocat, Bucureşti; Susai Vasile, lic. Drept, Bucureşti; Felecan Vasile, ajust. mecanic, Bucureşti; Prodea Nicolae, lăcătuş, Bucureşti; Grama Iosif, student, Bucureşti; Miter Ioan, student, Caransebeş; Popescu B. Anton, funcţionar, Băile Herculane; Noaghiea Gh. Virgil, student, Caransebeş; Tiponuţ Gheorghe, elev liceu, Oradea; Nuţiu Aurel, student, Bucureşti; Teodorescu Gheorghe, sculptor, Ploieşti; Todan Coriolan, student, Fibiş-T. Torontal; Ducaru Dumitru, subing., Râşnov-Braşov; Ungureanu Corneliu, lic. litere, Craiova; Corbeanu Vasile, student, Bragadiru-Ilfov; Coman Constantin, student, Bragadiru-Ilfov; Popa Tiberiu, stud., Bragadiru-Ilfov; Popescu Marin, stud., Cumpăna-Constanţa; Vilmuş Adam, bucătar, Iaşi; Dorca Afilon, abs. Teolog., Velişoara-Severin; Cioflec Marius, student, Timişoara; Benec Constantin, funcţionar CFR, Ohaba-Mătnic Severin; Gheorghe Constantin, student, Stupini-Braşov; Strugaru Nicolae, avocat, Iaşi; Constantinescu Dimitrie, abs. med., Iaşi; Dobrin Liviu, abs., med., Arpaşul de Jos-Făgăraş; Zus Radu, student, Cernăuţi; Buhai Vasile, student, Bucureşti; Iordache N. Nicoară, asistent univ., Bucureşti; Raicu Const., licenţiat, Iaşi; Stamate Eugen, student, Iaşi; Zanche Petre, funcţionar, Iaşi; Gârcineanu Florin, lt. ref., Bucureşti; Vasiliu Gheorghe, lt. ref., Iaşi; Filipov Vasile, comerciant, Bucureşti.

 

În restul ţării

 

Jud. Durostor: Nicolae Nastu, Costică Manganiţa şi Dionisie Memu.

Jud. Timiş Torontal: Udrea Teodor, Dragomir Gheorghe şi Cocora Alexandru.

Jud. Caliacra; Petre Caranica, Chiţu M. Popescu şi Dumitru Covache.

Jud. Gorj: Constantin Şerban, Căpitanul Gh. Munteanu şi preotul Motomancea Grigore.

Jud. Constanţa: preotul Chivu Ion, Chiriazi Constantin, preotul Mocanu Staicu şi preotul Secăreanu Ion.

Jud. Putna: Vasile State, Nicolae Voinea şi Petre Marin.

Jud. Vâlcea: preot Aurel Nicolaescu, Dumitru Diaconescu şi Nicolae Vasilescu de pe teritoriul urban.

Jud. Lăpuşna: Diaconescu Vasile, Florescu Sergiu şi Palamarciuc Ioan.

Jud. Bacău: Condopol Mircea, Mandache Alexandru şi Antonovici Constantin.

Jud. Mehedinţi: Gheorghiu Victor, Matici Marin şi Geacu Petre.

Jud. Argeş: Ioan Pielmuşi, Olteanu Vasile şi Traian Amzăr.

Jud. Cluj: Cuibus Petre şi Erimia Nicolae.

Jud. Prahova: Alexandru Cojocaru şi Filip Dumitru.

Jud. Dolj: Nicolae Horculescu, Ilie Poenaru şi Ioan I. Ştefanache.

Jud. Bihor: Cosma Lazăr şi Jude Dumitru.

Jud. Roman: Creangă Vasile.

Jud. Vaslui: Gheorghe N. Volocaru.

Jud. Brăila: Bobota Teodor şi Ioan Udrea.

Jud. Cahul: Borzac Lazăr, Băleanu Ioan şi Cerbu Iancu (asasinaţi ulterior).

Jud. Neamţ: Nicolae Malinici, Vasili Avădanei şi Vasile Puiu.

Jud. Olt: Găman Florea, Dumitru Mânzu şi Gheorghe Preda.

Jud. Fălciu: Ioan Codreanu, Nicolae Emil şl Croitoru Vasile.

Jud. Teleorman: Abagiu Dumitru şi Aristotel Cristea.

Jud. Ialomiţa: Manolescu Grigore, Constantin Constantinescu şi Traian Badea.

Jud. Dâmboviţa: Niţescu Petre, Lungu Ioan şi Gălmeanu Ioan.

Jud. Dorohoi: Gheorghe Surugiu, Gheorghe Barbu şi Ioan Honceru.

Jud. Turda: Cucerzan Constantin, Nichita Augustin şi Tonceanu Gheorghe.

Jud. Bălţi: Condratiuc Alexe, Ursache Victor şi Ioan Gherman.

Jud. Braşov: Faur Ioan, Bordeianu I. Lehaciu, Papacioc Radu şi Nicolici Nicolae.

Jud. Mureş: Rusu Iacob, Paletaş Francisc şi Pădurean Nicolae.

Jud. Hotin: Vasile Dobuleac, Teodor Dubovinschi şi Iacob Soroceanu.

Jud. Cernăuţi: Pisarciuc Silvestru, Regwald Francisc şi Molotiuc Ioan.

Jud. Severin: Ghinda Gheorghe, Galescu Pavel şi Damaschin Sârbu.

Jud. Sălaj: avocatul Burcaş Augustin.

Jud. Ciuc: Duma Iosif, Caranica Ioan şi Mircea A. Ilie.

Jud. Tighina: Heidenrech Wladimir, Căldare Constantin şi Coragancev Ioan.

Jud. Năsăud: Tonea Simion, Cornel Girigan şi Tolan Alexandru.

Jud. Cetatea Albă: Ioan Vlădău, Paucă Dumitru şi Damian Curoglu.

Jud. Tecuci: Căsăneanu Gheorghe, Spirache Teodorescu şi Baciu Vasile.

Jud. Muscel: Nerasan (av. Câmpulung) şi Ioan Stancu.

Jud. Covurlui: Costăchel Popa, Asasinat ulterior; Tudor Croitoru şi Gheorghe Potolea.

Jud. Soroca: Leviţchi Ştefan, Şciucă Boris şi Criclivai Azare.

Jud. Arad: av. Maduta Ioan, Bulboacă Ioan şi Julan Ilie.

Jud. Maramureş: Butnaru Ioan, Chirculiţă Dumitru şi Belidcan Mircea.

Jud. Iaşi; Elena Bagdad, Nicolae Dănilă şi pr. Leonid Miron.

Jud. Hunedoara: Popa Petre, Cornea Gheorghe şi Sârbu Nicolae.

Jud. Orhei: Zalupcescu Grigore, Mocanu Andrei şi Răileanu Naum.

Jud. Romanaţi: Niculescu Gheorghe şi Oprovici Horia. (Teritoriul urban).

Jud. Suceava: Reuţ Ioan Neculae.

Jud. Buzău; Voinea M. Constantin.

Jud. Trei Scaune: Ing. Lascăr Gheorghe, Vrânceanu Gheorghe (asasinat ulterior).

Jud. Botoşani: Vasile Iftimuţă, Mihai Grigoriu şi Gheorghe Mancoş.

Jud. Satu-Mare: Bozinteanu Victor şi Spiridon Jitaru.

Jud. Câmpulung (Bucovina): Irimiciue Valerian, Ţăranu Traian şi Cozan Luchian.

Jud. Târnava Mică: Bârza Gheorghe, Prus Ioan şi Codrea Nicolae.

 

Din aceste relatări oficiale, reiese că au fost asasinaţi numai în noaptea de 21-22 Septembrie 1939,

la Bucureşti 10 legionari;

spitalul Militar Braşov 7 legionari;

Lagărul de la Miercurea Ciucului 44 legionari;

Penitenciarul Râmnicu Sărat 13 legionari;

Lagărul de la Vaslui 31 legionari şi

în restul ţării 147 legionari.

Deci un total de 252 legionari numai într-o singură noapte.

Ceilalţi eroi şi martiri asasinaţi în timpul prigoanei din 1998 – 40 sau omorâţi pentru credinţa lor Legionară în anii anteriori, au fost pomeniţi în Cronologia legionară.

Unora însă, nici până astăzi nu li s-a putut preciza data şi împrejurările în care au fost asasinaţi.

 

 

1. Arhanghelul Mihail, ocrotitorul ceresc al Legiunii, care poartă numele lui. „Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea”

    

   

2. Căpitanul

    

   

3. Văcăreştenii în imagine

    

   

4. Complotul studenţesc de la 1923. Studenţii din proces

    

   

5. Ion Moţa în costum naţional

    

   

6. Studenţii în cursul procesului. Denumiţi Văcăreşteni după închisoarea Văcăreşti

    

   

7. Harta taberelor legionare de muncă din România

    

   

8. Pământul Strămoşesc, revista Legiunii

    

   

9. Prima tabără de muncă a fost organizată de Căpitan în anul 1924 la Ungheni. Aici s-au lucrat cărămizile pentru căminul ce s-a ridicat în 1925 la Râpa Galbenă la Iaşi

    

   

10. Faţada Căminului cultural creştin din Iaşi

     

    

11. Căpitanul şi soţia lui, Elena Ilinoiu, la căsătorie. Nunta a avut loc la Focşani, într-o pădurice numită Crâng, situată la 7 km de această localitate, la data de 13 iunie 1925. 100.000 de persoane au participat la ceremonie

     

    

12. Corneliu Codreanu la studii în Franţa în 1925-1927. Cu soţia lui în camera lor din Pinet d’Uriage (Grenoble)

     

    

13. Casa din Pinet d’Uriage unde au locuit (centru)

     

    

14. Iarna în Pinet d’Uriage cu familia Belmain

     

    

15. Întemeietorii Legiunii

     

    

16. Moţa, primul şef al Frăţiilor de Cruce

     

    

17. Căpitanul cu un grup de legionari, anii 1932-1933. La dreapta lui, Mihail Stelescu

     

    

18. Ion Moţa şi Sterie Ciumetti în închisoarea Jilava, Crăciun 1933

     

    

19. Vasile Marin şi Sterie Ciumetti la Jilava

     

    

20. Nicadorii cu lanţuri la picioare în aceeaşi închisoare

     

    

21. Procesul mişcării legionare din martie 1934

     

    

22. Nicoleta Nicolescu în fruntea cetăţuilor de fete, dă onorul

     

    

23. Senatorul fascist Coselschi vizitează Casa Verde, octombrie 1934

     

    

24. Studente din cetăţuile de fete

     

    

25. Moţa lucrând la Casa Verde

     

    

26. Tabăra de pe Rarău, iulie 1934

     

    

27. Prin corn, Căpitanul vesteşte încetarea lucrului. E ora mesei

     

    

28. În genunchi, Căpitanul ia parte la sfinţirea casei Rarău

     

    

29. Casa de pe Rarău aşa cum arată astăzi

     

    

30. Căpitanul însoţit de d. Papanace urcă pieptul Rarăului

     

    

31. Moţa şi Căpitanul salutând sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale lui Hristache Solomon

     

    

32. Tabăra Carmen Sylva, 1935. Căpitanul la postul de comandă

     

    

33. Generalul Cantacuzino inspectează lucrările

     

    

34. …din zori şi până-nserează, cu toţii noi cu drag muncim…

     

    

35. Căpitanul fixează programul de lucru al taberei

     

    

36. Cu ocheanul scrutând marea la Carmen Sylva

     

    

37. Căpitanul, supraveghind desfăşurarea lucrărilor

     

    

38. Învăţând să tragă cu arcul de la profesorul Dobre

     

    

39. Generalul Cantacuzino munceşte în tabără

     

    

40. Căpitanul cu vizitatorii taberei

     

    

41. Echipa de serviciu pregăteşte mămăliga în ceaune uriaşe

     

    

42. Nisip şi pietre din mare

     

    

43. Un grup de vizitatori în tabără

     

    

44. O stâncă e scoasă din mare

     

    

45. Tabăra Hotarele-Ilfov, condusă de Vasile Marin

     

    

46. Cărămizi la uscat

     

    

47. Căpitanul în tabăra Hotarele

     

    

48. Cărămidăria Giuleşti de lângă Bucureşti. Căpitanul la lucru

     

    

49. Vedere a cărămidăriei

     

    

50. Tabăra Hotarele. Vasile Marin în faţa postului de comandă

     

    

51. Tabăra Arnota unde se construia un drum spre Mânăstirea Arnota

     

    

52. Tabăra Drăgăşani. Căpitanul în mijlocul ţăranilor care munceau în această tabără

     

    

53. Pietrele Doamnei de pe Rarău, era locul de preferinţă al Căpitanului pentru meditaţie

     

    

54. Osemintele soldaţilor căzuţi pe Muntele Susai. Slujba religioasă

     

    

55. Căpitanul pe şantierul de lucru la sediului din Gutenberg

     

    

56. Tabăra de pe Susai

     

    

57. În tabăra clubului polisportiv Colţea de pe Susai, unde s-a construit o casă de adăpost

     

    

58. Casa Verde – Bucureşti la încheierea lucrărilor

     

    

59. Vasile Marin la Mânăstirea Peştera

     

    

60. Părinţii lui Vasile Marin

     

    

61. Ion Moţa şi Vasile Marin, nedespărţiţi în luptă şi în moarte

     

    

62. Pe-al vostru sânge jurăm, / Crezul sfânt să-l împlinim, / Ţării noastre să îi dăm, / Totul, ori murim!

     

    

63. Echipa legionară care a luptat în Spania

     

    

64. Generalul Moscardo, apărătorul Alcazarului

     

    

65. Generalul Cantacuzino a condus echipa legionară în Spania şi a oferit Generalului Moscardo propria lui sabie ca omagiu al Legiunii pentru vitejia sa

     

    

66. Echipa legionară soseşte la Lisabona

     

    

67. Sicriele lui Moţa şi Marin sunt purtate spre Catedrala din Cernăuţi. Corporaţiile studenţeşti germane însoţesc cortegiul

     

    

68. Coborârea sicrielor în gara Cernăuţi

     

    

69. Trenul eroilor legionari într-o gară din Moldova

     

    

70. Bănică Dobre, Alex. Cantacuzino, Preot Dumitrescu Borşa, Ing. Gh. Clime, Nilulae Totu

     

     

71. Căpitanul şi Vasile Iasinschi, şeful organizaţiei din Bucovina, în drum spre gara Cernăuţi

     

    

72. Arcaşii din Dolhasca dau onorul eroilor legionari

     

    

73. Trenul cu camarazii morţi, în gara Roman

     

    

74. Trenul intră în gara Bacău, 9 februarie 1937

     

    

75. Căpitanul cu Prat y Soutzo la ceremonia din Capitală

     

    

76. Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu şi ambasadorul Spaniei, Marchizul Prat y Nantouillet, aşteptând trenul mortuar în Gara de Nord

     

    

77. Căpitanul şi Generalul Zizi Cantacuzino – Grănicerul

     

    

78. Gara de Nord – Bucureşti. Formare cortegiului cu sicriele eroilor. Icoane sfinte, prapuri şi un număr mare de preoţi

     

    

79. Organizaţiile studenţeşti cu steagurile lor salută trecerea eroilor

     

    

80. Pe treptele Bisericii Sf. Ilie Gorgani din Bucureşti, după slujba religioasă. Căpitanul, Generalul Cantacuzino şi Prat y Soutzo, reprezentantul Spaniei naţionaliste

     

    

81. Cortegiul funebru se pune în mişcare

     

    

82. Mausoleul Moţa – Marin de la Casa Verde

     

    

83. Sicriele aşezate pe un car îmbrăcat în cetină de brad, este tras de legionari

     

    

84. Căpitanul cu supravieţuitorii echipei din Spania la înmormântarea eroilor

     

    

85. Mausoleul de la Casa Verde unde au fost înmormântaţi Moţa şi Marin

     

    

86. Moţi din Ardeal cântă de jale la înmormântarea eroilor

     

    

87. Legionarii fac de gardă la mormântul Moţa – Marin de la Casa Verde, înainte de a se fi ridicat mausoleul

     

     

88. Vasile Marin

     

    

89. Mulţimea în drum spre Casa Verde

     

    

90. Înmormântarea Generalului Cantacuzino, 11.11.1937

     

    

91. Căpitanul la funeraliile Generalului

     

    

92. Căpitanul în fruntea coloanei legionare în drum spre Cimitirul Belu

     

    

93. Căpitanul. Fotografie din revista franceză Le Mois, nr. 88, apr.-mai 1938

     

    

94. Legionari şi legionare în excursie în Munţii Făgăraşului

     

    

95. Casa Verde astăzi

     

    

96. Căpitanul şi inginerul Clime, şef al partidului Totul pentru Ţară

     

    

97. Ion Banea în campania electorală din 1937. Alături, Corneliu Georgescu şi Bănică Dobre

     

    

98. Inaugurarea unei cooperative. În centru, colonelul Zăvoianu

     

    

99. Corneliu Codreanu şi Generalul Antonescu la schi la Predeal

     

    

100. Sub regimul scelerat Carol – Călinescu. Începe prigoana cea mare. Căpitanul pe banca acuzaţilor în procesul din mai 1938

      

     

101. Întrebat la proces în ce calitate s-a ocupat de educaţia tineretului român. Căpitanul a răspuns: „în calitate de român”

      

     

102. Patru avocaţi din procesul Căpitanului: Vasile Mailat, Mircea Vlasto, Radu Ghenea şi Horia Cosmovici

      

     

103. O fotografie a Căpitanului din 1938. Presimţindu-şi sfârşitul în prigoana care se apropia, salută pe legionarii care, trecând peste mormintele celor căzuţi, vor continua lupta şi vor vedea ziua biruinţei legionare

      

     

104. Puterile răului se dezlănţuie contra Legiunii

      

     

105. Vasile Iovin şi lt. Maricari lucrând cruciuliţe de os sub privirea atentă a lui Puiu Gârcineanu

      

     

106. Iordache Nicoară desenând o Madonă pe lemn de cireş. Alături, Puiu Gârcineanu

      

     

107. Vasile Iovin, Victor Belici şi Fănică Anastasescu în atelierul de os

      

     

108. Iordache Nicoară în dormitor (legionarii în lagărele de concentrare)

      

     

109. Crucea de pe mormântul de la Jilava cu numele celor asasinaţi în noaptea de 29/30 noiembrie 1938

      

     

110. Decemvirii, grupul de studenţi şi muncitori care l-au pedepsit pe trădătorul Stelescu

      

     

111. „Va veni o vreme când toate neamurile pământului vor învia, cu toţi morţii şi cu toţi regii şi împăraţii lor. Având fiecare neam locul său înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, învierea din morţi, este ţelul cel mai înalt şic el mai sublim către care se poate înălţa un neam” (Corneliu Zelea Codreanu)

      

     

112. Miti Dumitrescu, răzbunătorul Căpitanului. Fapta lui va rămâne ca unul dintre cele mai sublima acte de sacrificiu din istoria noastră

      

     

113. Maşina în care circula Armand Călinescu pe locul unde a fost fulgerat de echipa Miti Dumitrescu

      

     

114. Scene de groază în toată ţara. Trupurile legionarilor ucişi sunt expuse pe străzi şi în pieţe

      

     

115. „Răzbunătorii” ucişi şi azvârliţi pe caldarâm

      

     

116. Podul Sf. Elefterie, unde s-a organizat macabrul ceremonial, demn de vremuri neroniane

      

     

117. Miti Dumitrescu (1919-1939). Suntem fii de români din Prahova şi am îndeplinit o necesitate dureroasă. Am pedepsit pe acela cu a cărui învoire a fost omorât cel mai mare român, Corneliu Z. Codreanu. În mijlocul călăilor, Căpitanul era ca un zeu. S-a apărat aşa de frumos, cu o expunere atât de logică, încât n-aş fi crezut să existe pe lume un judecător care să-l condamne. Priviţi cu încredere viitorul. Nu uitaţi că neamul românesc are o misiune sădită în el, de Dumnezeu şi că există o line de onoare a neamului. Echipa M.D.

      

     

118. Înmormântarea studentului Gh. Gligor, ucişi de evrei comunişti la Cernăuţi, în 5 august 1936

      

     

119. Studentul basarabean Gheorghe Gligor

      

     

120. Moare Prof. Nae Ionescu, în 15 martie 1940

      

     

121. Profesorul Nae Ionescu

      

     

122. O scrisoare adresată de Decemviri Părintelui Ignat

      

     

123. Inginerul Gheorghe Clime, ucis în masacrul din 22 septembrie 1939

      

     

124. Profesorul Vasile Christescu, ucis la 26 ianuarie 1939

      

     

125. Alexandru Cantacuzino în uniformă de soldat spaniol din Tercio. Ucis în 22 septembrie 1939

      

     

126. Corneliu Georgescu, întemeietor al Mişcării Legionare, Comandant al Bunei Vestiri

      

     

127. „Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru El!” (Ion I. Moţa)

      

     

128. „Dragi camarazi, un legionar din Tercio vă îmbrăţişează. Mereu tare aştept ora decisivă. Mereu legionar strig: Trăiască Legiunea! Trăiască Căpitanul!” (Vasile Marin)

      

     

129. „…Crucificarea este a neamului… Este a luptelor, a biruinţelor, a tuturor celor cu sabie sau fără, în slujba adevărului” (Bănică Dobre)

      

     

130. Nicolae Totu, soldat în Tercio. Portret de pictorul Zlotescu

      

     

131. Prof. Ion Găvănescul, doctrinar al naţionalismului şi îndrumător al noii generaţii

      

     

132. „…Generaţia noastră este sortită să lupte, să transforme, să aducă o viaţă nouă” (Ion Banea)

      

     

133. Pictorul legionar Basarab. Autoportret. Mort pe front în Rusia

      

     

134. Lucia Grecu şi Olimpia Zeană

      

     

135. Victor Puiu Gârcineanu. Ing. Ion I. Zelea Codreanu, Al. Pavelescu şi Valeriu Cârdu

      

     

136. Vasile Christescu, ing. Eugen ionică, Paul Craja şi Aurel Serafim

      

     

137. Miti Dumitrescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu şi Al. Cristian Tell

      

     

138. Nicadorii (1934)

      

     

139. Bănică Dobre, Căpitan Emil Şiancu, Gheorghe Furdui şi Al. Cantacuzino

      

     

140. Ion Antoniu, Iordache Nicoară, Sterie Ciumetti şi Ion Belgea

      

     

141. Lt. Maricari Nicolae, Grigore Pihu, lt. Nicu Dumitrescu şi Fleschin Petre

      

     

142. Constantinescu Dorin, Micu Augustin, Şupila Polispheron şi Calapăr Mihail

      

     

143. Absolvenţii liceului din Storojineţ, 1940, cu profesorul legionar Al. Pavelescu, mort în închisorile comuniste

      

     

144. Petruş Stănescu, student la Politehnica din Timişoara. Asasinat în perioada carlistă

      

     

145. Petruş Stănescu, cu un grup de prieteni în parcul din Timişoara