“Scrisoarea deschisă” de mai jos a fost trimisă către autorităţi – Senat, Camera Deputaţilor, Guvern, Preşedinţie etc. – cu aproape 10 ani de zile în urmă. Scrisoarea se referă la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG) nr. 31/2001 care apoi s-a transformat în Legea nr. 107/2006. Cum de curând mi s-a facut încă o plângere la procuratură din partea unor evrei, cred că a 11-a începând cu 1992, am considerat că scrisoarea este încă de actualitate. Scrisoarea arată limitele DEMOCRAŢIEI TOTALITARE, pentru că o Democraţie “democratică” nu a existat niciodată în lume (a se vedea şi Democraţia Legionară). Menţionez, pentru cititorul neavizat, că Mişcarea Legionară nu este interzisă de lege (Legalitatea M L) (Evreii recunosc legalitatea M L) (Mişcarea Legionară în postcomunism). Subliniez totodată că nici o plângere penală împotriva mea sau a camarazilor mei nu s-a transformat într-un proces penal, la toate dându-se drept rezoluţie NUP(neânceperea urmăririi penale). Vom crea pe site, cât de curând, o rubrică specială intitulată “Mişcarea Legionară este legală” ce va cuprinde explicaţii amănunţite despre legile din România şi din lume privitoare la libertatea politică. – Şerban Suru
LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL
GARDA DE FIER
Str. Iacob Negruzzi nr. 1, sector 1, Bucureşti, România
tel. 223.01.96; 222.52.63; 0722.268.457; fax: 222.25.71 – Dl. Şerban Suru
“Într-un stat liber fiecare poate să gândească ce vrea şi să spună ce gândeşte.”
– Filosoful evreu Baruch Spinoza
SCRISOARE DESCHISĂ
Adresată Conducătorilor României de către Mişcarea Legionară,
Am luat cunoştinţă de Ordonanţa de Urgenţă nr. 31, publicată în monitorul oficial nr. 214/28.03.2002, ordonanţă care se referă la interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Menţionăm de la bun început că Mişcarea Legionară nu intră sub incidenţa acestei ordonanţe. Ideologia ei nu este nici fascistă, nici nazistă, nici xenofobă sau rasistă. Mişcarea Legionară actuală a funcţionat şi funcţionează în România de după decembrie ’89 în deplină legalitate, fără să încalce vreo lege a ţării. Nici un membru al ei nu a suferit vreo condamnare penală şi, cu atât mai puţin, nu a fost acuzat sau condamnat pentru acţiuni extremiste. Dar pe noi, legionarii, ne îngrijorează caracterul discriminatoriu, anticonstituţional al acestei ordonanţe.
De aceea atragem atenţia asupra gravelor ei defecte.
În urma studierii ordonanţei am ajuns la anumite concluzii pe care le vom structura în mai multe planuri în funcţie de natura lor şi anume: juridică, politică, morală şi religioasă.
În plan juridic
Ordonanţa respectivă încalcă grav Constituţia României cât şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului, tratate la care ţara noastră este parte. În continuare vom analiza ordonanţa pe articolele ei principale, importante, enunţând mai întâi articolul şi apoi evidenţiind greşelile şi viciile lui:
Art.1 – Pentru prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Comentarii: ordonanţa „de urgenţă” este necesară şi se justifică numai când apare cu adevărat o urgenţă în societate, urgenţă care nu a putut fi rezolvată cu ajutorul legislaţiei de până atunci. Nu ştim ca ţara noastră să fie confruntată în prezent cu manifestări de rasism şi xenofobie, manifestări făcute organizat şi de o asemenea amploare încât să pună în pericol societatea românească. Cu atât mai puţin, nu ştim să existe în România „infracţiuni contra păcii şi omenirii”!!! (Din punctul acesta de vedere al ordonanţei, se trage concluzia că situaţia la noi este alarmantă şi că există forţe care vor să producă război şi genocid. Panica pe care o poate crea o asemenea ştire este foarte mare. Iar în cazul când ştirea nu este adevărată, şi chiar nu este, cei care au produs-o, prin emiterea ordonanţei, ar trebui să fie judecaţi conform art. 168-1 şi 356 Cod Penal – prescurtat CP).
Să presupunem, prin absurd, că ar exista aşa ceva, adică manifestări „de ură naţională, rasială sau religioasă”, „infracţiuni contra păcii şi omenirii”, precum şi organizaţii cu un caracter „rasist sau xenofob”. Într-o asemenea situaţie, apariţia ordonanţei ar fi oricum inutilă, căci deja astfel de lucruri sunt condamnate prin CP) articolele 166, 317 şi 323, iar „Titlul XI” din acelaşi cod, se intitulează chiar „Infracţiuni contra păcii şi omenirii”. El cuprinde articolele 356–361. În prezent nimeni nu este urmărit sau judecat pentru încălcarea lor. Iar dacă totuşi au fost nesocotite şi nici o persoană nu a fost condamnată, înseamnă că incompetenţa celor împuterniciţi să urmărească şi să pedepsească aşa ceva este foarte mare. Soluţia ar fi nu apariţia unei ordonanţe de urgenţă ci demiterea incapabililor şi judecarea lor de tribunalul militar. Totuşi suntem siguri că nu este vorba de incompetenţă şi nici de existenţa unor asemenea fapte care să încalce CP. În realitate este vorba doar de o decizie pripită şi benevolă, cu un caracter pur politic, aşa cum se va vedea puţin mai încolo.
Din articolele menţionate ale Codului Penal reproducem câteva aliniate importante:
Art. 166. – Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.(…)
Art. 317. – Propaganda naţionalist şovină, aţâţarea urii de rasă sau naţionale, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută în art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Art. 323. – Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.(…)
*
Dar cum am spus, în prezent nimeni nu este urmărit sau judecat pentru încălcarea CP conform articolelor enunţate mai sus. Şi atunci la ce bun o asemenea ordonanţă care nu face altceva decât să provoace panică şi să se suprapună inutil peste prevederile Codului Penal? Ce aduce nou ordonanţa? Răspunsul este simplu: ea introduce sau reintroduce cuvintele „fascism”, „simbol”, „cult” şi „holocaust”. La două dintre ele, fascism şi simbol, ordonanţa încearcă definirea sau explicarea lor în articolul 2, pe care îl reproducem:
Art.2 – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă:
a) prin „organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob” se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile comerciale, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;
b) prin „simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe” se înţeleg drapelurile(corect drapelele, nn), emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a);
c) prin „persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii” se înţelege orice persoană condamnată definitiv de o instanţă judecătorească română sau străină pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii, precum şi orice persoană condamnată de o instanţă penală internaţională pentru crime de război sau crime contra umanităţii.
După cum se poate observa, noţiunea de fascism nu este nici definită şi nici explicată în ordonanţă. Ci pur şi simplu introdusă. Dar fascismul este o ideologie, deci un ansamblu de idei. Iar ideile, opiniile pot fi comentate şi interpretate la nesfârşit. Aceasta este şi motivaţia pentru care nimeni nu are căderea, într-un stat de drept, să judece în mod oficial, prin emiterea de sentinţe legale, juridice, dacă o ideologie este bună sau rea. Confuziile şi interpretările greşite ce pot apărea ar da naştere la numeroase abuzuri, care, încet, încet, ar merge spre instaurarea unei dictaturi. Unele dintre concepţiile fasciste[1], şi nu puţine, se regăsesc în doctrinele liberale, social democrate, democrat-creştine, comuniste sau naţional‑socialiste.
Şi atunci, Doamne, cât de repede s-ar putea condamna şi reduce la tăcere toate partidele adverse de către o guvernare aflată la ananghie electorală!
Neimplicarea politică a anumitor categorii de funcţionari de stat este foarte necesară pentru existenţa unei democraţii, lucru care se stipulează în mod expres şi în Constituţie la art. 37. Unde ar mai fi imparţialitatea şi caracterul apolitic al unui judecător, procuror, sau ofiţer de poliţie, dacă ar trebui să judece şi să condamne ideologii, să vadă care dintre ele sunt fasciste şi care nu, care doctrine sunt „bune” şi care sunt „rele”?
Un funcţionar public nu are căderea şi sarcina să fie politolog. El trebuie să ancheteze şi să condamne fapte, nu idei. Căci altfel, se reintroduce, ca într-un stat nedemocratic, delictul de opinie şi vor fi condamnaţi oameni pentru concepţiile lor politice. Vor apărea din nou deţinuţii politici şi de conştiinţă şi se vor reînfiinţa puşcăriile şi lagărele politice.
O ideologie poate fi condamnată în plan teoretic, intelectual, moral, religios. Este însă un act ce ţine de dictaturile politice să trimiţi la închisoare un om doar pentru că binevoieşte să gândească altfel decât autorităţile, pentru că ideologia în care crede nu este şi cea a guvernanţilor.
Ideile se combat cu alte idei nu cu pumnul în gură! Sau poate guvernanţii se simt neputincioşi în faţa justeţii unor opinii şi atunci le opresc prin forţa muşchiului şi nu a creierului?!
Iar dacă astăzi o persoană îşi trece gândurile „fasciste” pe hârtie, ce o să facă guvernul? O să facă ruguri în pieţele publice şi o să ardă cărţile? O să scoată un nomenclator al „Publicaţiilor interzise” aşa cum a făcut regimul comunist în 1948?
Să ne aducem aminte că în Constituţia României se specifică:
Articolul 29. Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioasenu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
Articolul 30. Libertatea de exprimare
(1)Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2)Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4)Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
În plus, tocmai datorită existenţei unor astfel de prevederi aflate în Constituţie şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, s-a scos din articolul 166 – Cod Penal, cuvântul „fascist”.
Vechea formă a art. 166 se enunţa astfel:
ART. 166.- Propaganda cu caracter fascist
Propaganda cu caracter fascist prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.(Codul Penal elaborat în 1968).
Pe când forma nouă a articolului(Codul Penal actual -1997) este:
Art. 166. – Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.(…)
Ca o dovadă că Mişcarea Legionară nu este o organizaţie fascistă, menţionăm că în 1994, când încă era în vigoare interzicerea propagandei fasciste, Mişcarea Legionară înfiinţa o bibliotecă şi un „cuib” legionar, iar în 1995 organiza prima tabără legionară de după cel de-al doilea război mondial. Şi nici un membru al ei nu a fost pus sub acuzaţia de încălcare a art. 166 CP (atât în forma veche cât şi în cea nouă).
În ziua de azi cuvântul „fascist” este folosit în majoritatea cazurilor cu un sens peiorativ, insultător la adresa unor persoane sau organizaţii. El este atât de greu de definit ca noţiune, încât te întrebi dacă nu cumva cei care îl introduc într-o prevedere legală nu o fac în mod special, ca să poată abuza de el pentru viitoare persecuţii politice la adresa opoziţiei.
Să nu uităm că eliminarea cuvântului fascist din Codul Penal s-a făcut în urma votării „legii 140 din 5 noiembrie 1996, pentru modificarea si completarea Codului Penal”, iar domnul Adrian Năstase era la acea vreme preşedintele Camerei Deputaţilor şi, în această calitate, a semnat decizia de adoptare a respectivei legi. Oare când a avut dreptate şi când a respectat Constituţia României? Atunci sau acum? Au apărut fasciştii peste noapte sau are nevoie de ei, chiar dacă nu există, pentru opresiuni politice?
*
În art. 2) aliniatul b) al ordonanţei (vezi mai sus), se definesc simbolurile fasciste, rasiste sau xenofobe ca fiind „însemnele” prin care se promovează ideile respective. Cu alte cuvinte, guvernul a decretat noi tipuri de atentate teroriste: atentatul cu drapele, atentatul cu embleme, atentatul cu insigne, atentatul cu uniforme, atentatul cu sloganuri, atentatul cu saluturi şi, bineînţeles, atentatul cu statui. Lăsând gluma deoparte, trebuie să realizăm absurdul unei asemenea prevederi sau, dacă nu, criminalitatea ei. Noţiunea de simbol se defineşte ca fiind „un semn, un obiect, o imagine etc. care reprezintă indirect(în mod convenţional sau în virtutea unor corespondenţe analogice) un obiect, o fiinţă, o noţiune, o idee, o însuşire, un sentiment”(DEX). Faptul că un simbol este o reprezentare indirectă, poate da naştere la multe confuzii sau abuzuri în plan juridic.
Sunt simboluri de largă circulaţie pe care o serie întreagă de organizaţii le folosesc. Nu de puţine ori sensul unor simboluri diferă de la o organizaţie la alta.
Dacă o organizaţie care şi-a însuşit un simbol, încalcă apoi legea făcând un act rasist, asta nu înseamnă că altă organizaţie, care şi-a luat acelaşi simbol, dar nu încalcă legea, trebuie să fie condamnată şi ea, pe baza presupunerii că, având acelaşi simbol, sigur va produce şi aceleaşi acte. Ca să nu mai pomenim de faptul că, într-o asemenea situaţie, se încalcă grav principiul prezumţiei de nevinovăţie.
Să zicem că o organizaţie nou creată, cu intenţii cât se poate de paşnice iniţial, îşi ia drept emblemă trandafirul. Apoi începe să incite la acte de rasism. Şi totodată spune că trandafirul, simbolul organizaţiei, prin frumuseţea şi unicitatea lui, reprezintă puritatea unei anumite rase. Că trandafirul nu se corceşte cu alte plante, căci atunci nu ar mai fi trandafir. Că este regele florilor şi aşa trebuie să fie şi rasa respectivă, pură precum un trandafir, ca să rămână rasă superioară, conducătoare. Ce o să facem într-o asemenea situaţie? Păi conform ordonanţei va trebui ca PSD şi PD să-şi schimbe repede firma, iar conducătorii lor să fie băgaţi în puşcărie, să fie interzisă cultivarea trandafirilor în ţară, arse grădinile de roze şi distruse cărţile, revistele, calendarele şi ilustratele care conţin imagini de trandafiri!
Ce aţi zice dacă tot aşa, o organizaţie începe să devină încet, încet, rasistă şi îşi alege ca simbol tricolorul, explicând că roşul este sângele vărsat în lupta pentru supremaţia rasei, galbenul‑puritatea rasei, ca aurul pur, iar albastrul – viitorul liber, neumbrit de nimic al rasei, ca şi cerul fără nori?! Cred că atunci ordonanţa va avea suprema ei încununare: desfiinţarea drapelului României şi interzicerea folosirii celor trei culori în orice împrejurare, plus interdicţia de a ieşi din casă pe vreme frumoasă, ca nu cumva să priveşti spre cer la viitorul luminos al rasei!
Aceeaşi cruce albă este folosită în cel mai profund sens creştin de către oamenii obişnuiţi dar şi în cel mai rasist sens de către Ku Klux Klan. Să dărâmăm toate crucile albe? Un om poate fi condamnat pentru acţiunea pe care o face, folosindu-se de un obiect sau de un alt mijloc, dar nu pentru simpla utilizare paşnică a obiectului sau doar pentru deţinerea lui. Cu acelaşi cuţit poţi să tai şi pâinea dar şi un om. Acelaşi simbol al capului de mort este folosit şi ca să atenţioneze pericole dar şi ca să îngrozească.
De altfel art. 324 din Codul Penal specifică foarte limpede că se condamnă numai fapta penală, săvârşită prin orice mijloace dar nu şi deţinerea acestor mijloace:
ART. 324.- Instigarea publică şi apologia infracţiunilor
Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.(…)
În concluzie, este în contradicţie cu prevederile constituţionale (art. 30, vezi mai sus) să poată fi condamnat cineva pentru simplă deţinere sau utilizare de simboluri ci numai dacă fapta pe care a făcut-o prin intermediul acestor simboluri are caracter penal, iar atunci se condamnă fapta nu simbolul.
*
Aliniatul c) din art. 2 al ordonanţei, lămureşte ce înseamnă în accepţiunea guvernanţilor „persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Dar, aşa cum am arătat mai sus, în Codul Penal există Titlul nr. XI, ce poartă exact denumirea „infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Din articolele nr. 356-361 cuprinse în Titlul indicat, rezultă limpede ce trebuie să facă o persoană pentru a fi acuzată de asemenea fărădelegi. Dar ordonanţa de urgenţă mai adaugă, ca aparţinând aceleiaşi categorii şi pe acele persoane care sunt condamnate de instanţe străine sau internaţionale. Aberaţia unei astfel de adăugiri este atât de mare încât ne întrebăm: ce o să facă guvernanţii noştri cu sentinţele date de Irak împotriva lui George Bush, sau sentinţele Iugoslaviei împotriva conducătorilor americani, emise în timpul războiului din Kosovo? O să ţină cont de ele? Şi conform articolului 5 din ordonanţă, o să condamne pe toţi cei care fac cultul unor asemenea persoane sau întreţin bune relaţii cu ele? O să le aresteze după ce le invită în România?
*
În articolele 3-13 ale ordonanţei, se înşiră pedepsele care se dau pentru constituirea, susţinerea sau aderarea sub orice formă la organizaţiile de tip fascist, rasist sau xenofob, pentru răspândirea ideologiilor ce aparţin acestor tipuri de organizaţii, a simbolurilor lor cât şi pentru promovarea cultului persoanelor vinovate de infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Trebuie să atragem atenţia încă o dată că, în Constituţia României( art. 30, al. 7)cât şi în Codul Penal actual (art. 166, 317, 324, 356-361), se interzic orice acte de rasism, xenofobie, ură naţională, rasială sau de clasă, îndemnul la război etc., dar nu se utilizează de loc cuvântul „fascist” şi nici nu se condamnă simboluri în sine.
Motivaţia pentru care parlamentarii din vechile legislaturi nu au introdus cuvintele fascism şi simbol în Constituţie sau în Codul Penal ci, din contră, le-au scos, am expus-o mai sus.
Atenţie,a avea concepţii rasiste, xenofobe etc. şi a le exprima liber, ca simple concepţii, nu este tot una cu a face acte de rasism, xenofobie etc. sau de a incita la asemenea acte.
Constituţia României şi Tratatele Internaţionale privitoare la Drepturile Omului permit deplina libertate de gândire a oricui şi de exprimare paşnică, într-un limbaj civilizat, a gândurilor şi ideilor sale, indiferent cât de prosteşti, idioate sau extremiste ar fi ele.
Curtea Europeană a afirmat în mod constant că trebuie protejate “nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă ori considerate inofensive, dar şi acelea care ofensează, şochează sau deranjează” pentru că “acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis fără de care nu există societate democratică”.(vezi Rezoluţia 1123 (1997), Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei)
De aceea în marea majoritate a statelor cu tradiţie veche în democraţie, există o multitudine de organizaţii, asociaţii şi partide de orientări naziste, xenofobe, rasiale etc. Să luăm numai două exemple:
– S.U.A. are cele mai numeroase organizaţii cu caracter rasial care funcţionează în deplină legalitate, inclusiv celebrul Ku Klux Klan. Aici sunt şi cele mai multe grupări naziste de pe mapamond. De asemenea, tot în S.U.A., există şi cele mai puternice organizaţii extremiste şi şovine ale negrilor sau ale evreilor. Ele editează anual mii de publicaţii, fac mitinguri, conferinţe, scot casete audio şi video în care îşi exprimă gândurile şi concepţiile lor aiurite. Confecţionează şi comercializează, uneori chiar cu succes, sute de mii de embleme, steaguri, tricouri, insigne, uniforme, portrete ale lui Hitler, Mussolini, Lenin, Stalin etc.
– Danemarca are cel mai puternic partid nazist din Europa înregistrat în mod legal. Membrii lui sunt adepţii ideologiei lui Hitler. Partidul deţine inclusiv un post de radio.
Nici un membru al vreunei astfel de organizaţii pomenite mai sus nu este arestat pentru gândurile sale extremiste, pentru exprimarea lor, sau apartenenţa sa la o asemenea „adunătură”. Dar, dacă un astfel de membru ar incita la acte de rasism sau ar face acte de rasism, atunci ar fi condamnat.
Mai explicit: oricine are dreptul să considere că o anumită lege, să zicem legea X, nu este bună, că ea constituie o piedică sau o nedreptate pentru populaţie şi că trebuie schimbată sau înlăturată. Să presupunem că noua lege propusă: Y, ar fi una cu un caracter extremist.
Modalităţile prin care îşi atinge un asemenea scop, adică legea X să nu mai constituie o piedică pentru persoana respectivă şi, în schimb, să fie introdusă legea Y, sunt de două feluri:
Modalitatea 1: – îşi face cunoscută opinia în public, eventual convinge şi alţi oameni de justeţea opiniei sale. Apoi propune schimbarea legii X pe cale paşnică, legală, adică prin petiţie către parlament, prin strângere de semnături, sau prin convingerea unui partid parlamentar să propună înlocuirea legii. Ori chiar prin crearea uni partid care va milita civilizat, pentru noua lege Y şi va candida cu acelaşi scop.
De fapt aşa ceva faceţi dumneavoastră, parlamentarii, tot timpul cu precizarea că până acum nu aţi iniţiat legi extremiste, cu o singură excepţie – ordonanţa în discuţie.
Modalitatea 2: – îndeamnă publicul la încălcarea legii X sau la schimbarea prin violenţă a legii, sau pur şi simplu încalcă legea X.
Ar fi o crimă să consideri că, dacă un om doar gândeşte şi vorbeşte contra unei legi X şi propune schimbarea ei, este tot una cu încălcarea legii X. Ar însemna să fie arestat tot parlamentul căci chiar aceasta este una din atribuţiile lui: să propună modificarea legilor. În schimb, ordonanţa în cauză, exact aşa ceva face: pune semnul egal între modalitatea 1 şi modalitatea 2!
*
Acum ne referim la art. 5 din ordonanţă pe care îl cităm:
Art.5 – Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
Se poate observa că se consideră infracţiune: lăudarea unor persoane condamnate pentru acte penale grave. Practic, prima parte din acest articol o găsim şi în Codul Penal la art. 324 aliniatul 5, unde are un caracter mult mai extins decât cel prevăzut în ordonanţă. Enunţăm aliniatul 5 din art. 324 CP:
„Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează lăudarea în public a celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de aceştia”.
Înţelesul acestui articol din CP este limpede: constituie infracţiune lăudarea unei persoane în calitatea ei de infractor. Dacă lauzi în schimb o persoană pentru faptele ei bune, chiar dacă a făcut şi fapte rele, atunci nu încalci legea. Ar fi şi absurd ca unei persoane să i se interzică dreptul de a-i fi recunoscute şi apreciate faptele bune pe motivul că a făcut şi fapte rele. Dar ordonanţa de urgenţă exact această absurditate o pune în practică. Ea interzice ridicarea unei statui lui Antonescu ca recunoştinţă pentru lupta sa de eliberare a Basarabiei şi de izgonire a sovieticilor. Ştiţi că undeva i s-a ridicat monument mareşalului pentru deportarea evreilor ? Atunci acela să fie dat jos, dar nu altul!
*
La articolul 6 din ordonanţă se spune:
(Art. 6) – Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de al 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
Suntem nevoiţi să recunoaştem că idioţenia unui asemenea articol este şocantă. Ce ar fi rău dacă s‑ar descoperii, cu probe indubitabile, că holocaustul nu a existat? Ar trebui să ne bucurăm că nu au fost milioane de victime şi deci, implicit, că nu au fost mii de călăi. În acest caz omenirea nu s-ar dovedi mai bună decât o credeam?
Să ne supere atât de tare adevărul care dovedeşte că o crimă nu a existat, încât să-i condamnăm pe cei care îl caută? Asta da monstruozitate!
Şi cum suntem în apropiere de Învierea Domnului, ce lucru minunat ar fi dacă s-ar afla că nu au murit milioane de oameni ci din contră, au trăit. Asta da minune! Asta da înviere!
În plus, prin articolul respectiv, se încalcă grav dreptul la libertatea de opinie şi la libertatea de exprimare, garantate prin Constituţie( art. 29 şi 30). Oricine, într-un stat de drept, poate să conteste în mod civilizat, paşnic, absolut orice:
– putem să contestăm pe toţi politicienii şi la viitoarele alegeri să nu-i mai votăm.
– putem să contestăm pe Primul-ministru şi să spunem că nu mai este bun să conducă Guvernul.
– putem să-l contestăm pe Preşedintele ţării şi să spunem că nu mai este demn de funcţia pe care o deţine.
– putem să contestăm legea fundamentală a ţării, Constituţia, şi să propunem schimbarea ei.
– putem să contestăm şi să negăm toate legile matematicii şi fizicii pe baza cărora funcţionează Universul, chiar dacă nu aducem nici o dovadă în susţinerea negării noastre.
– putem să ne contestăm părinţii, moşii şi strămoşii şi să ne renegăm copii şi nepoţii.
– putem să-l contestăm pe însuşi bunul Dumnezeu şi să spunem că nu există, că este o fantasmagorie, o prostie, că nu este Adevărul Absolut. Dar în schimb, conform ordonanţei:
Nu poate fi contestat holocaustul!!!
Sau spus altfel, holocaustul a ajuns să fie dogmă capitală, adevăr imuabil,
mai presus de legile Universului, de Biblie şi de Dumnezeu!!! Chiar aşa domnule Prim-ministru?
Şi mai afirmaţi că sunteţi creştin?!
Dar problema ordonanţei din punct de vedere religios o vom trata în alt capitol. Acum discutăm numai aspectele ei legale.
În plus, în articolul 6 se mai face şi o mare prostie juridică: nu se defineşte holocaustul. Despre care holocaust este vorba: cel din Cambogia, din anii 70 ai sec. XX, făcut de comunişti când au omorât peste 2 milioane de locuitori, cel din URSS când numai în perioada lui Lenin au fost ucişi 20 de milioane de oameni, iar apoi în vremea lui Stalin încă 40 de milioane sau poate cel al furnicilor omorâte cu miliardele, atunci când au fost distruse muşuroaiele lor în timpul construirii autostrăzii Bucureşti ‑ Piteşti? Dar suntem siguri că, în realitate, se referă la holocaustul din Canaan, săvârşit de către evreii din antichitate, când aceştia au omorât nu numai popoarele care locuiau acolo, dar şi vitele, câinii, pisicile, toate animalele, tot ce era în viaţă!
Repetăm, criminalitatea art. 6 din ordonanţă este practic un holocaust la adresa libertăţii de conştiinţă şi de exprimare a cetăţeanului cum de altfel este întreaga ordonanţă!
În plan politic
Se ştie sigur că această ordonanţă a fost scoasă cu scopul de a grăbi intrarea României în NATO. În acest sens a se vedea planul de aderare, ce conţine 7 puncte, prezentat de domnul Năstase. Ori tocmai aici este problema: Guvernul nu a făcut nici o dovadă oficială că o asemenea ordonanţă este cerută de NATO. Ar fi absurd ca un pact militar să solicite aşa ceva când, în cadrul lui, majoritatea ţărilor care îl compun, în frunte cu SUA, nu au nici un echivalent al acestei ordonanţe.
Cum să pretindă SUA ceva ce nici ele nu au acasă: interzicerea unor ideologii, adică delictul de opinie, condamnarea negării holocaustului, adică alt delict de opinie, sau interzicerea unor simboluri -când în America ai voie să arzi în public chiar şi steagul SUA? Totodată aici se află cel mai important institut pentru revizuirea istoriei unde se dovedeşte cu documente inexistenţa holocaustului(a se vedea pe internet site-ul www.codoh.com).
Specificăm că, în majoritatea ţărilor din Europa, negarea holocaustului este permisă. Se publică foarte multe cărţi, reviste pe această temă şi se poartă vii dezbateri.
Trebuie să amintim că atât SUA cât şi Danemarca sau Turcia permit existenţa oricăror ideologii sau doctrine. Partidul nazist din Danemarca are chiar un post de radio, care mai primeşte şi subvenţii de la guvern! Când (în anul 2001) ministrul culturii din Danemarca, Elisabet Gerner Nielsen, a fost întrebată de ce se dau bani de la guvern pentru postul de radio, răspunsul a fost: „Este bine ca naziştii să aibă propriul post de radio. Atunci, oricine află repede ce sunt şi ce vor şi se disociază de ei”. Şi Danemarca este în continuare membră a NATO! Iar celebra întrebare „A fi sau a nu fi?”…cu mintea liberă de orice interdicţii oficiale, şi-a găsit răspunsul pozitiv la danezi. Ce-ar zice Guvernul nostru dacă, în urma aplicării ordonanţei, s-ar trezii cu români care să ceară azil politic în SUA sau în Danemarca, căci altfel ajung la puşcărie politică pentru negarea holocaustului sau pentru idei „fasciste”? Şi ce se va întâmpla când, tot în ţările amintite, se vor ridica statui ale lui Antonescu de către comunitatea românească de acolo? O să rupeţi relaţiile de ambasadă cu ţările respective? Le declaraţi embargo?
Dar ce este foarte amuzant constă în faptul că, prin ordonanţă, se dau lecţii de democraţie SUA! Ce‑mai, să mergem să-i bombardăm, căci ei găzduiesc pe nazişti, în loc să-i stârpească aşa cum a făcut partidul comunist la noi şi…uite ce bine o ducem! Şi să nu uităm că Portugalia este membră fondatoare NATO, adică din 1949, de pe vremea lui Salazar, considerat fascist! În schimb, ştiţi vreo ţară cu regim comunist, membră a NATO?
De asemenea, se ştie că ordonanţa a fost cerută de loja masonică pur evreiască B’nai Brith (în ea se primesc numai evrei), pe baza promisiunii că ne vor face lobby pentru intrarea în NATO. Dar ne îndoim că s-ar putea aşa ceva, adică România să adere la NATO pe baza pilelor şi relaţiilor masonilor evrei! Căci atunci un astfel de pact militar nu mai este o garanţie de stabilitate pentru ţara noastră, ci un club de corupţi politici. Caz în care este mai bine dacă nu intrăm în el. Primirea României în NATO trebuie să fie o cerinţă din partea ţărilor membre şi nu un joc de culise dictat de la Ierusalim sau N.Y.!
Care sunt potenţialii duşmani ai României şi ce orientare ideologică au ei ca să ne grăbim atât de repede cu aderarea la NATO? Conform ordonanţei ar rezulta că duşmanii aceştia sunt ţările fasciste. Iar ordonanţa preîntâmpină crearea unor capete de pod în România de către astfel de ţări! De unde sunt ele? De la răsărit, din moment ce NATO se extinde spre est!
Deci, timp de cincizeci de ani, NATO s-a luptat cu fascismul întrupat sub forma Tratatului militar de la Varşovia! Păi chiar aşa! Doar şi România timp de juma’ de secol a suferit de pe urma ideologiei fasciste adusă pe culmi nebănuite de secretarul său general Nicolae Ceauşescu!
Moarte fasciştilor din ultimele ţări naziste: China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba!
Şi cum fascismul avea un duşman aprig, comunismul, să strigăm cu toţii cu faţa către NATO: Trăiască comunismul, viitorul luminos al omenirii!
Cu asemenea criterii, însuşite de guvernanţi şi formulate implicit prin ordonanţă, este un paradox că nu suntem deja în NATO?!
În plus, dacă ţara este învinuită pe nedrept, de forţe externe, că ar fi făcut un holocaust împotriva evreilor, cine are datoria să o apere? Cine este avocatul care, asemănător cu situaţiile din societatea civilă, trebuie să apere pe acuzata, numită „România” indiferent dacă este vinovată sau nu? Acest avocat este chiar conducerea ţării! Parlamentarii şi guvernanţii noştri sunt cei aleşi şi totodată plătiţi să apere România, nu să o învinovăţească! Să nu uităm că în disputele dintre state nu există „avocat din oficiu”.
În plan moral
Ordonanţa este o insultă la adresa societăţii, la adresa capacităţii ei de discernere, la adresa omului de rând. Cu alte cuvinte alesul societăţii spune către cel „de jos”:
– Eu, parlamentar, pot să citesc orice carte scrisă de vreun ideolog, indiferent că este Hitler sau Mussolini, căci eu, guvernantul, nu mă las prostit de cărţile lor. Dar pe tine, omul de jos, da, asemenea cărţi te duc de nas! Citeşte-i însă pe Marx, Lenin, Stalin, Mao!
– Tu, cel care m-ai votat, nu ştii să discerni ce este bun şi ce este rău pentru mintea ta! Eşti un bou dragul meu alegător! Şi dacă vrei cumva să-ţi întinzi mâna spre altă carte decât cea aprobată oficial, îţi rup degetele în puşcărie!
– Şi nu te mai uita la mine cu ochii ăia blegi de vită încălţată, bunul meu votant! Ce, nu vezi că datorită ideologiei fasciste s-a scumpit căldura, electrica, benzina?! Că statuile lui Antonescu ţi-au halit mâncarea de pe masă de ţi-au rămas copiii flămânzi?!
– Şi bă, cu SAFI, FNI doar te-ai fript, însă cu holocaustul nu-i de glumit, cu ăsta te arzi!
Dacă publicarea cărţilor despre anumite ideologii sau subiecte gen negarea holocaustului devine interzisă, cum cineva va putea şti dacă opiniile sale sau ale vecinului sunt sau nu rele? Ex.: se opreşte publicarea cărţii Mein Kampf. Atunci, dacă unei persoane îi vin in minte gânduri şi idei ca ale lui Hitler, cum altcineva îşi va putea da seama că acestea sunt dăunătoare dacă nu are termen de comparaţie?
La fel şi pentru oficialităţile care vor trebui să observe cazuri de nazism? Sau în această situaţie se va face discriminare? Şi numai anumiţi cetăţeni, recte autorităţile, vor putea să studieze ideologiile rele în original şi numai ele vor putea sesiza caracterul lor nociv. Iar restul de cetăţeni vor fi cei care nu au capacitatea de a distinge, vor fi cu alte cuvinte proşti şi handicapaţi mintali. Însă guvernanţii le vor spune celor mici ce pot să priceapă şi ce nu. Adică numai conducătorii ţării „e deştepţi” şi când citesc Mein Kampf nu se lasă aiuriţi de Hitler, iar restul poporului „e proşti” şi nu are această capacitate!
Aşa gândiţi domnilor? Păi multe cărţi şi doctrine vor fi secrete de stat! Ca pe vremea lui Ceaşcă!
Dacă ieri poporul a votat cu voi, conducătorii, înseamnă că a fost matur şi a ştiut ce vrea. Iar dacă mâine votează cu alţii, pe care voi îi faceţi sau îi veţi face fascişti, atunci poporul e inconştient şi nu poate deosebii între candidaţii buni şi cei răi. Şi astfel voi, conducătorii vechi şi bineînţeles cei buni, trebuie să obligaţi poporul să voteze cu cine trebuie, adică tot cu voi! Căci doar aşa este democraţie! Aşa să fie?
Păi să desfiinţăm în acest caz articolul 4 din Constituţie care spune:
Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Căci după cum se vede, conform ordonanţei, la noi „unii cetăţeni e mai egali decât alţii”!
În plan religios
Ordonanţa este o insultă şi un atac direct la adresa creştinismului. Jumătate din lume este construită, fundamentată, pe baze pur creştine, în special Europa şi America! Şi cu toate acestea oricine poate să creadă în orice. Această libertate a dat-o bunul Dumnezeu pentru toţi.
Dumnezeu ne-a oferit libertatea deplină de a crede sau nu în EL!
Liberul arbitru este o condiţie esenţială pentru creştinism.
Isus Hristos nu te obligă să crezi în Înviere! Dacă vrei îl negi pe Dumnezeu, deşi El este adevărul absolut! Poţi să-l conteşti pe Dumnezeu cu toate mijloacele mass-media, cu toată înverşunarea inimii şi din tot sufletul! Se fac cercetări ştiinţifice, filozofice, în încercarea de a demonstra inexistenţa lui Dumnezeu Mântuitorul! Ba chiar guvernul, conştient sau nu, dă bani pentru aşa ceva!
Poţi să crezi în Satan, cel mai mare duşman al oamenilor şi al lui Dumnezeu, să-i faci statui, să scrii cărţi în care să-l lauzi, să-i ridici monumente şi altare. Nici o lege nu interzice aşa ceva! Ba din contră, te apără! Dar să-i ridici o statuie lui Antonescu, nu!
Atenţie, poţi să-l adulezi pe Lucifer şi să-i răspândeşti cultul însă, conform ordonanţei, nu ai voie să crezi în ceva mai puţin grav, o ideologie „fascistă”. Deşi fasciştii au creat Statul Vatican!
Într-o doctrină de tip comunist, care-l combate explicit pe Dumnezeu, da, ţi se permite să crezi!
Nu degeaba spunea Lenin: „Revoluţia s-a instaurat prin teroare! Ca să menţinem cuceririle revoluţiei trebuie să permanentizăm teroarea!” Cam aşa ceva face şi ordonanţa!
Paştele creştin este sărbătoare religioasă naţională în foarte multe ţări! Şi cu toate acestea, să fie negată înălţarea Domnului Isus este îngăduit de lege deşi, repetăm, este sărbătoare naţională! Dar să fie negat holocaustul, guvernul nu admite! Evreii religioşi combat învierea Mântuitorului şi Talmudul este plin de insulte la adresa Lui! Poţi să nu crezi în Hristos, dar eşti forţat să crezi în holocaust!
Miliarde de oameni cred în Dumnezeu! Câte miliarde cred în holocaust? Sau poate asta se urmăreşte…
Ordonanţa stabileşte practic că holocaustul este dogmă capitală, adevăr imuabil, mai presus de Dumnezeu şi de tot ce este sfânt în ţara asta! Totul poate fi contrazis la noi, limbă, cultură, istorie, religie, numai holocaustul nu!
Holocaustul a devenit religie de stat, religie oficială!
Privitor la holocaust, cu forţa ni se va aplica dictonul: „Crede şi nu cerceta!”
Cu sila vom învăţa cu toţii, mici şi mari, despre holocaust! Că eşti elev de şcoală generală sau student la Colegiul Naţional de Apărare, va trebui să toceşti fără să judeci, „lecţiile” de holocaust.
Nu ai dreptul să te îndoieşti, nu ai decât obligaţia să-ţi pui cenuşă în cap! Va trebui să plângi la ordin!
Dacă veţi băga în puşcărie pe un creştin care tăgăduieşte holocaustul, sau care are opinii „fasciste”, dar în schimb pe un ateu sau pe un comunist îl veţi lăsa în libertate, ce-o să-i spuneţi Mântuitorului atunci când veţi sta în faţa lui, la Judecata de Apoi? Că vezi Doamne, nu Tu eşti Adevărul, Calea şi Viaţa, ci holocaustul?! Că duşmanii Tăi, Doamne, nu sunt cei care în numele unei ideologii ţi-au omorât şi băgat în puşcării mii de preoţi şi ţi-au dărâmat sute de biserici! Sau cei care afirmă că religia este opiumul popoarelor! Şi nici cei care neagă Învierea sau nu cred în Tine! Ci vrăşmaşii Tăi sunt cei care neagă holocaustul şi nu cred în el! D-aia i-am trimis în închisoare Doamne! – Aşa veţi spune?
Dacă veţi legifera ordonanţa asta, veţi legifera îngrădirea liberului arbitru al credinţelor şi ideilor, liber arbitru dăruit de bunul Dumnezeu la toţi. Şi cum ordonanţa stabileşte ca adevăr absolut holocaustul şi-l aşează astfel peste Mântuitor…ne întrebăm: cui slujiţi voi dragi conducători ai României? Slujiţi ţării sau intereselor oligarhiei evreieşti? Slujiţi lui Dumnezeu sau lui Mamona – holocaustul?!
În sala mare a Parlamentului se află deasupra prezidiului o cruce. Iar 95% din parlamentarii şi conducătorii României şi-au depus legământul cu mâna pe Biblia Creştină! Dar prin ordonanţă, holocaustul a devenit adevăr de necontestat în comparaţie cu Biblia. Atunci este mai bine şi mai cinstit ca de acum încolo dragi parlamentari, să vă Juraţi pe holocaust! Şi cum Învierea poate fi negată legal dar holocaustul ba, de Paşte este indicat să vă salutaţi nu cu „Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!” ci cu „Holocaustul a existat! – Adevărat a existat!” N-ar strica să daţi şi o lege în acest sens!
Aşa să vă ajute Dumnezeu! Iertaţi-ne, am greşit! Vroiam să spunem „Aşa să vă ajute holocaustul!”
Menţionăm încă o dată că noi, legionarii, nu intrăm sub incidenţa acestei ordonanţe. Nici nu încercăm, prin combaterea ei, să susţinem ideile fasciste. De asemenea nu suntem nici măcar simpatizanţi ai generalului Antonescu, care are pe conştiinţă peste cinci mii de tineri legionari trimişi în mod special pe front în misiuni fără întoarcere.
Dar cum ordonanţa este anticonstituţională şi reintroduce delictul de opinie, cenzura, închisoarea politică, ideologia şi istoria oficială, religia oficială, ne simţim datori să atragem atenţia celor în drept, parlamentarilor, celor cu dragoste de libertate şi de Dumnezeu, să nu aprobe ordonanţa!
Dacă ordonanţa s-ar fi referit la interzicerea ideologiilor comuniste, a simbolurilor comuniste şi a cultului liderilor comunişti, Mişcarea Legionară tot s-ar fi opus ei, deşi legionarii consideră comunismul ca unul dintre marile pericole care au bântuit şi încă mai bântuie lumea. Şi asta, pentru că libertatea de gândire, dată de bunul Dumnezeu tuturor oamenilor, nu are nimeni dreptul să o îngrădească! Indiferent dacă eşti comunist, fascist, nazist, conservator, liberal, social democrat sau legionar!
Aşteptăm cu încredere răspunsul dumneavoastră.
Vă urăm Sărbători Fericite şi fie ca Învierea Domnului să renască în noi toţi, dragostea de Adevăr !
Aprilie 2002
Cu respect,
Şeful Mişcării Legionare,
ŞerbanSuru
[1] In ţara noastră, până în prezent, nu au fost publicate decât două cărţi traduse în româneşte, cărţi în care întemeietorul fascismului, Benitto Mussolini, îşi explică o parte din doctrină. Una dintre ele a apărut în perioada interbelică, iar alta după revoluţie. Tirajul lor a fost de sub 1000 de exemplare. Oare câţi politicieni actuali, câţi procurori şi judecători le‑au citit, ca să poată discerne şi să compare fascismul cu alte ideologii? Ca să nu mai vorbim de faptul că, într-o asemenea situaţie, un judecător sau un procuror ar trebui să fie expert în multe ideologii şi doctrine politice ca să poată face distincţie între ele şi să nu le confunde cu cele fasciste.