ION BARBU

ION BARBU

 

 

Poet, matematician şi eseist (pe numele său adevărat Dan Barbilian), s-a născut la 15 Martie 1895 în Câmpulung Muscel. O parte din clasele primare le face în oraşul natal, continuate la Dămieneşti (jud. Roman) şi Stâlpeni (jud. Muscel). Din 1906, studii liceale la Piteşti, Câmpulung şi Bucureşti.

Tudor Vianu notează în 1913 că: „Nu mai întâlnisem niciodată un exemplar uman atât de original şi de interesant“.

Terminând studiile liceale, după bacalaureat, în 1914, se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti de unde îşi ia licenţa în matematici. G. Ţiţeica îl propune pentru o bursă la Göttingen (Germania). Din Octombrie 1926, asistent la catedra de geometrie analitică a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Din 1929 Doctor în Matematici şi membru al Societăţii Române de Ştiinţe, secţia Matematică, iar din 1937 secretar general al acesteia; profesor de matematici superioare la Universitatea din Bucureşti.

După publicarea volumul Joc secund în 1930 părăseşte poezia pentru a se dedica matematicii.

A debutat la revista Literatorul condusă de Alexandru Macedonski în septembrie 1918, cu poezia Elan, apreciată cu multă căldură de critica românească. Unul dintre colaboratorii centrali ai revistei GÂNDIREA condusă de Nichifor Crainic, Ion Barbu a publicat numeroase versuri şi note literare în prestigioasele reviste ale vremii, precum: Vremea, Gând Românesc, Universul Literar, Cugetul Românesc, dar şi la revistele de specialitate în matematică: Buletinul Matematic al Societăţii Române, Matematica etc.

A fost un legionar militant şi a aşternut pe hârtie gânduri admirabile despre Corneliu Codreanu (Un chip al Căpitanului). Afirma: „Ca matematician, consider că ştiinţa este aliata ordinei legionare“, iar ca poet, într-o poezie dedicată lui Radu Gyr:

„Picioare de capră Satana

apasă-n platan spre-a mă pierde

Grea însă ca zaua şi stana

va trage cămaşa mea verde“.

Nu s-a dezis niciodată de opţiunile sale legionare. S-a stins din viaţă la 11 August 1961.

 

OPERA:

(sumar)

 

Nastratin Hogea la Isarlak (poezii). Bucureşti, 1922 (publicate în original în revista Viaţa românească), Buc., 1922).

 

După melci (poem). În revista Viaţa românească, Bucureşti, 1921.

 

Joc secund (versuri). Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1930.

 

Uvedenrode (poem).

 

Grupuri cu operatori. Bucureşti, 1960.

 

Ion Barbu – Poezii (volum apărut clandestin, dactilografiat şi difuzat pe sub mână în ţara în anul 1964, cuprinzând 34 de poeme).

 

Ochean (poezii). Bucureşti, 1964.

 

Studii matematice:

 

La periodicité des opérations commutatives. În Buletinul Matematic al Societăţii Române, 1927, pag. 81-93.

 

Reprezentarea canonică a adunării hipereliptice. În Buletinul Matematic al Societăţii Române, 1928, pag. 31-87.

 

Ein Rekursionstheorem über die Vielecke. În Matematica, Vol. II, 1929, pag. 124-133.

 

Apolare und überpolare Simplexe. În Matematica, Vol. XI, 1935, pag. 176-197.