ION BOIAN

Ion Boian, primul din stânga, la o întrunire în casa lui Petre Ponta în perioada de exil 1939-1940

Legionar bihorean. Component al grupului de 17 care a organizat la Berlin în anii 1939 – 1940 acţiunea revoluţionară de răsturnare de la putere a lui Carol al II-lea.

Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Horia Sima din perioada primului exil legionar din Germania. S-a numărat printre primii legionari care au declanşat revoluţia legionară la Braşov, în septembrie 1940.

În noiembrie 1940, în perioada statului naţional-legionar, este numit şef al Poliţiei legionare din capitală. După desfiinţarea acesteia, a fost şeful Serviciului de Ordine al Mişcării Legionare.

În ianuarie 1941 nu s-a refugiat în Germania aşa cum au făcut cei mai mulţi capi legionari, a fost arestat şi condamnat la închisoare sub regimul Antonescu. A evadat în 1943 şi a fugit în Banatul Sârbesc, unde a luat legătura cu Pavel Onciu.

A trecut înapoi frontiera pentru a încerca să ia parte la tratative de împăcare între Legiune şi Antonescu, fiind însă arestat din nou şi închis şi continuându-şi detenţia până în perioada comunistă.