ION DUMITRESCU – BORŞA

Preot. Născut la 14 Septembrie 1899 în Bălceşti, Argeş. Comandant legionar. Urmează Facultatea de Teologie din Bucureşti. Preot în Maramureş, unde este arestat, judecat pentru susţinerea revendicărilor ţăranilor din Borşa şi eliberat.

Intră în Mişcarea Legionară în 1930. Secretar general al Partidului Totul Pentru Ţară în anul 1935. A luat parte la expediţia din Spania împreună cu echipa condusă de Gen. Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, al cărei ultim supravieţuitor a fost.

În timpul represiunii antilegionare din 1938 se refugiază în Polonia, apoi în Germania. Face parte dintr-un comandament legionar constituit la Berlin pe timpul primului exil legionar.

Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară în decembrie 1937. Colaborator al revistelor Duminica creştină, Pământul strămoşesc, Buna Vestire, Rânduiala. A scris cartea Cea mai mare jertfă legionară, în care evocă lupta pentru creştinătate din Spania anilor 1936-1937 şi jertfa lui Ion Moţa şi Vasile Marin.

În perioada de pregătire a revoluţiei legionare (1939-1940) şi pe timpul guvernării legionare refuză să sprijine iniţiativele lui Horia Sima şi se angajează în acţiuni de subminare a autorităţii Comandantului. Este eliminat din Mişcare de Forul Superior Legionar.

După venirea comunismului la putere este întemniţat şi supus la diverse chinuri, pentru a se desolidariza de Mişcarea Legionară şi este obligat să o atace în diverse feluri în cadrul cluburilor de “reeducare” instituite din ordinul Ministerului de Interne la Aiud.

Cea mai mare jertfă legionară. Editura “Totul Pentru Ţară”, Sibiu, 1937. 276 pag. Ediţia a II-a, Editura “Mişcării Legionare”, Bucureşti, 1940.