OCTAVIAN BUHOCIU

Etnograf, folclorist, născut la 20 Octombrie 1919 în Crăieşti, jud. Covurlui. Studii superioare la Universitatea din Bucureşti; licenţiat în litere (1947) şi filosofie (1948) cu teza: “Filosofia Istoriei lui Titu Maiorescu”.

Reuşind să se refugieze în Franţa, continuă studiile la Sorbona (Paris), obţinându-şi Doctoratul în anul 1958 cu tezele: “Primăvara în folclorul românesc” şi “Filosofia Istoriei lui A. D. Xenopol”.

Fost secretar general al Centrului Românesc de Cercetări din Paris şi redactor al buletinului editat de această prestigioasa instituţie. A editat şi condus revista Semne (revista de gândire, artă şi literatură) apărută la Paris (1960-1963) şi a colaborat la numeroase reviste şi ziare, printre care: Drum, Carpaţii, Vestitorii, Căminul ş.a.

OPERA:

Xenopol y la teoria de la logica historica (studiu). În Revista de Dilosofia, Nr. 2, 1962, Costa Rica;

The pastoral paradise (cu 10 ilustraţii de Eugen Drăguţescu). Tipografia Traian Golea, München, 1966;

Sărbătorile verii şi ale toamnei în România (studiu). În revista Zeitschrift für Balkanologie, 1968, Germania;

Memento Mori (poem – cum îl definea regretatul Vasile Posteucă – ce cuprinde istoria lumii pentru evocarea Daciei).