ARON COTRUŞ
Aron Cotruş (dreapta) împreună cu Horia Sima, în Spania
Poet, diplomat. Născut la 2 Ianuarie 1891 în Hăşag, lângă Sibiu, din familie de preot. A studiat la Braşov şi Viena. A făcut parte din redacţia ziarelor naţionaliste Românul din Arad şi Gazeta Transilvaniei. Colaborator la numeroase reviste literare naţionaliste, între care Gândirea, Vremea ş.a.
În timpul primului război mondial fiind înrolat de armata austro-ungară, cade prizonier în Italia. După terminarea războiului, a fost mai multa vreme ziarist la Arad, conducând în acelaşi timp prestigioasa Bibliotecă Sămănătorul.
Ataşat de presă la Varşovia în 1939 şi la Lisabona în timpul celui de-al doilea război mondial.
Unul dintre marii poeţi legionari, Aron Cotruş s-a bucurat de o mare popularitate, atât în ţară cât şi în exilul în care s-a refugiat după invazia comunista abătută asupra României, odată cu actul de la 23 August 1944.
Fondator al revistei Carpaţii apărută la Madrid, Spania, alături de Traian Popescu şi alţi intelectuali legionari, Aron Cotruş a continuat lupta împotriva “hidrei roşii” (cum o numea el), răspândindu-şi scrisul în toate publicaţiile de atitudine anti-comunistă.
S-a refugiat în Spania la sfârşitul anilor ’50. A murit cu gândul la ţara pe care a iubit-o şi visat-o liberă în tot timpul zbuciumatei sale vieţi, în localitatea La Mirada (California), în anul 1962.
Aron Cotruş (primul din stânga) la Majadahonda
„din mulţimile oarbe unu’ s-alege…
gândul lui: rege…
vorba lui: lege…
vrerea-i: platoşe de neînfrânt…
pasul lui: cutremur de pământ…
veacul, sub trăsnete, în zbatere grea,
îi zice cum vrea,
îl botează cum vrea…
la masa de lucru adună:
azurul văzduhului lângă furtună
şi lângă-o inimă mai bună ca o pâine: –
cruzimi de tigru, auziri de câine…
noua lui limbă
faţa ţării o schimbă:
grâul creşte mai plin din glia săracă,
fetele se fac mai frumoase, să-i placă,
flăcăii, pentru el,
se-mbracă-n muşchi mai tari ca de-oţel…
pentru o rază din privirea-i, ruptă,
oricine-i gata, pentru el, să cadă-n luptă…
bătrânii sătui de viaţă, ar vrea să mai trăiască
să steie drepţi la vorba lui împărătească…
puşca, tunul, tancul, cu botul în tină
i se-nchină…
pacea-i mai pace, războiul mai crunt…
pentru el sunt toate-aşa cum sunt…
ochii lui cu mii de uitături de-odată
străfulgeră şi scoală în picioare ţara toată…“
(Fragment din poemul „Ţara“, dedicat Legiunii şi Căpitanului)
OPERA:
Poezii, Orăştie, 1911
Sărbătoarea morţii, Editura “Concordia”, Arad, 1915. Ediţia a II-a Bucureşti, 1922
Neguri albe, Alba-Iulia, 1920
România, Braşov, 1920. Ediţia a II-a Arad, 1922
Versuri, Biblioteca “Sămănătorul”, Arad, 1925
În robia lor, Arad, 1926
Mâine, Editura “Scrisul Românesc”, Craiova, 1928. A II-a ediţie sub auspiciile “Societăţii de Mâine”, Cluj, 1928
Holnap (Mâine), în ungureşte, apărută la Arad, 1929. Traducere efectuată de Pal Bado
Strigăt pentru depărtări, Editura “Ienci”, Timişoara, 1927
Printre oameni în mers, Sosnowiec, Polonia, 1933 (volum nepus în librării, devenit raritate bibliografică). Ediţia a II-a în traducere spaniolă de Gaetano Aparicio, Madrid, 1945
Horia, Ediţia I-a Varşovia, Polonia, 1935. Ediţia a II-a Brad, 1936 (în numai doi ani apar 18 ediţii ale volumului. Numai la Bucureşti, în cursul anului 1938, apar ediţiile III, IV, V, VI). În traducere maghiară de A. Kibedi, Cluj, 1938
Versek (volum de versuri în lb. maghiară). Cluj, 1935 (multe din versurile poetului au fost publicate şi în revista săsească “Klingor”, în traducerea lui Alfred Margul-Sperber. La fel, Zoltan Franyo a tradus multe din versurile poetului în limba germană, publicându-le în revistele literare destinate comunităţii germane din România)
Culegere de versuri, Traducere în poloneza de Wladimir Lewic. Lwow, 1936
Ţara, Editura “Rânduiala”, Bucureşti, 1937. Ediţia a II-a Lisabona, 1940
Minerii, Tipografia “Universul”, Bucureşti, 1937
Peste prăpastii de potrivnicie, Editura “Tiparul Universitar”, Bucureşti, 1938. Ediţia a II-a în traducere spaniolă de Gaetano Aparicio, Madrid, 1941
Maria Doamna (poem). Tipografia “Luceafărul”, Bucureşti, 1938 (ediţie de lux)
Aron Cotruş: Maria Doamna, Recenzii publicate în revistele literare din ţară la timpul respectiv, strânse în buchet şi publicate ca semn de omagiu poetului, Bucureşti, 1939
Rapsodie Valahă, Madrid, 1940. ediţia a II-a Bucureşti, Editura “Luceafărul”, 1941. Ediţia a III-a Madrid, Editura “Carpaţii”, 1954. Apare şi în traducere spaniolă, Madrid, 1941 (traducere realizata de Gaetano Aparicio)
Rapsodie Dacă, Editura “Fundaţiile Regale”, Bucureşti, 1942
Poema de Montserrat (în revista “Escorial”), Spania, 1949; Aron Cotruş este recunoscut drept un mare poet. Ediţia a II-a Madrid, 1951
Poemas, Edicion “Cultura-Hispanica”, Madrid, 1951
Drumuri prin furtună, Madrid, 1951
Canto a ramon Llull, Mallorca, Spania, 1952
Rapsodia Iberică, Editura “Carpaţii”, Madrid, 1954
Între Volga şi Mississipi, Editura “Carpaţii”, Madrid, 1956
Aron Cotruş – Opere complete, Editura “Dacia”, Madrid, 1978 (ediţie îngrijită de Nicolae Roşca)
Lui Aron Cotruş şi Neamului (omagiu cu prilejul comemorării a douăzeci de ani de la moartea poetului 1 Nov. 1961 – 1 Nov. 1981, cu reproducerea poemelor “Ţara” şi “Corabia Verde”). Ediţie colectivă. Semnează:
Faust Brădescu – Aron Cotruş simbol al iubirii de neam;
Ovidiu Vuia – Aron Cotruş, marele rapsod şi Ion Dodu Bălan: resurecţia unui poet Aron Cotruş;
V. Copilu-Cheatră – Cum l-am cunoscut pe Aron Cotruş;
Vintilă Horia – Aron Cotruş în amintire;
N. S. Govora – Socialistul” Aron Cotruş;
Traian Popescu – Maestrul Aron Cotruş – Omul;
Nicolae Novac – Câteva consideraţii despre Aron Cotruş şi opera sa;
Poeme închinate lui Aron Cotruş:
Seară de seară de Alexandru Gregorian;
Portretul unui Daco-Roman de Ovidiu Vuia;
Suflete străbune şi Ruini de Ion Ţolescu.
Editura “Carpaţii”, Madrid, 13 Ianuarie 1982
NOTĂ: După dispariţia poetului în anul 1962, regimul comunist din ţară a tipărit câteva din volumele sale de versuri, aplicând cenzura de rigoare şi denaturând în acest fel mesajul original pe care poetul s-a străduit să-l scoată în relief. Cum ediţiile respective prin intercalarea de texte contrare opiniei poetului lezează în mod grav personalitatea sa, considerăm că ele nu pot fi citate, ca un semnal de alarmă pentru cei care doresc să-i cunoască opera originală.