MIRCEA DIMITRIU

S-a născut la 13 martie 1913 la Panciu, în fostul judeţ Putna.

Iniţiator al Centrului Studenţesc Timişoara şi şef al studenţimii legionare timişorene în perioada Căpitanului.

Comandant ajutor din 1935. Urmează Politehnica din Timişoara între 1932-1938, după care cursurile Politehnicii Charlottenburg din Berlin, reuşind să scape astfel de represiunea carlistă.

Şef al garnizoanei legionare din Berlin pe timpul guvernării legionare, 1940 – 1941.

După alungarea regimului legionar de la putere de către Antonescu, şi-a continuat şederea la Berlin unde a menţinut contacte cu cercurile germane simpatizante ale Mişcării Legionare şi a sprijinit cauza legionară pe lângă cercurile oficiale ale Reichului.

Pe tot parcursul şederii sale la Berlin, Mircea Dimitriu a beneficiat de statutul de om liber, fără a fi închis în lagăre, ceea ce i-a permis să contracareze informaţiile calomnioase ale lui Antonescu referitoare la legionari.

În octombrie 1945 trece Alpii împreună cu Grigore Manoilescu şi se refugiază în Italia, într-un lagăr din Napoli.

Se stabileşte în Germania, unde activează ca secretar general al Mişcării Legionare în exil.

Mircea Dimitriu (stânga) împreună cu colonelul Alexandru din Armata Naţională organizată de guvernul român de la Viena

În vara lui 1951, Împreună cu Horia Sima, prin locurile străbătute în 1945 la plecarea din Als-Aussee