GHEORGHE NICOLAU-BÂRLAD

Doctor inginer, profesor universitar. S-a născut în anul 1907 în comuna Giurgiuana-Tecuci. Înfiinţează societatea Matematica bârldeană pe care o conduce între 1926-1927 şi care editează Revista matematică.

Studii la Politehnica din Bucureşti, specialităţile inginer silvic şi topograf-cadastral. Între 1930-1932 face mai multe stagii la Academia Agro-Silvică din Brno (Cehoslovacia), iar între anii 1936-1940 se specializează în fotogrametrie la Politehnica din Dresda. Face parte dintr-o elită europeană de specialişti care pune bazele teoretice şi practice ale geodeziei moderne.

Conferenţiază la instituţii tehnice de învăţământ superior din Berlin şi Paris; lucrează pentru institutele geodezice militare francez şi italian; efectuează studii pentru societăţi din Germania, Elveţia, Franţa, Italia.

După război este cadru didactic la Facultăţile de Construcţii, Arhitectură, Agronomie, Silvicultură, Politehnică şi la Facultatea de Geodezie a Academiei Tehnice Militare. Publică numeroase lucrări din domeniile: fotogrametrie, geodezie, cadastru, matematică aplicată etc. Lista de autor menţionează peste 95 de titluri şi mai mult de 8.000 de pagini de text.

O lucrare de foarte mare importanţă, Bazele geometriei fotogrametrice (2 volume) a fost predată spre publicare Editurii Academiei Române între anii 1956-1958, dar nu a văzut lumina tiparului fiind considerată inacceptabilă. Profesorul Gheorghe Nicolau-Bârlad a fost tolerat de regimul comunist la indicaţia ataşaţilor militari ruşi, fiind unul dintre cei mai mari specialişti în domeniu.

Profesorul a fost permanent în legătură cu Mişcarea Naţională de Rezistenţă anticomunistă şi dorea ca lucrările sale să arunce o lumină favorabilă asupra poporului român.

A fost solicitat în 1959 să prezinte o lucrare de specialitate la Londra, lucru care a determinat arestarea şi lichidarea sa. Este condamnat la 15 ani de muncă silnică şi moare la 3 aprilie 1964 pe masa de operaţie în închisoarea de la Aiud.