Următorul mesaj a fost trimis către autorităţi în anul 1999.
De atunci şi până acum asasinarea morală a României a devenit o realitate.
LEGIUNEA
ARHANGHELUL MIHAIL
GARDA DE FIER
Str. Iacob Negruzzi Nr. 1, sector 1, Bucureşti, România
tel.223.01.96; 223.37.80; fax 222.25.71;mobil 092.268.457; – Dl. Şerban Suru
Prin următorul comunicat încercăm să tragem un semnal de alarmă către toţi cei ce iubesc adevărul şi luptă pentru el.
PERICOL DE ASASINARE MORALĂ A ROMÂNIEI!
Imediat după dec. 1989 liderii comunităţii evreieşti din ţară au afirmat în public, prin intermediul mijloacelor mas-media că, în timpul celui de-al doilea război mondial, din cele 6.000.000de victime evreieşti, 400.000 au fost din România fiind omorâte de către românii fascişti (130.000 în Transilvania de nord, aflată sub ocupaţie maghiară şi 270.000 în Basarabia şi Transnistria). Acest lucru este susţinut în continuare şi de o serie importantă de instituţii ale comunităţii evreieşti din lume, inclusiv muzeul Yad Vashem din Israel. Mai mult: la Templul Coral din Bucureşti, de pe strada „Sfânta Vineri”, este ridicat un monument pe care este specificată cifra amintită mai sus; pe o serie de plăci de marmură expuse pe zidul interior, din dreapta, al curţii templului se află următoarele înscrisuri care se referă la aşa zisele victime evreieşti:
– „Dorohoi ~ iulie 1941 ~ cca. 70 victime”
– „Bucureşti / 21-23 ianuarie 1941 / cca. 130 victime”
– „Iaşi / 29 iunie – 4 iulie 1941 / cca. 12000 victime”
– „Basarabia / iulie – august 1941 / cca. 180.000 victime”
– „Transnistria / 1941 / cca. 80.000 victime”
– „Transilvania de Nord sub ocupaţie maghiară /1944 /cca. 130.000 victime”
Ţinem să precizăm că în România nu a existat regim fascist aşa cum insinuează cele scrise pe monument. Suntem nevoiţi să facem câteva calcule ca să vedem câte pretinse victime au fost în medie pe zi în diferite locuri:
– la Iaşi 2000 !!! de victime pe zi timp de 6 zile !!!
– în Basarabia 3000 !!! de victime pe zi timp de 60 de zile !!!
– în Transnistria (septembrie – decembrie 1941) 700 !!! de victime pe zi timp de 120 de zile !!!
Nu există nici un document din care să rezulte asemenea cifre aberante. Şi nu s-a descoperit nici o groapă comună în care să fi fost aruncate cadavrele victimelor, căci spre deosebire de germani la noi nu au existat cuptoare de ardere care să prefacă în cenuşă morţii căci noi nu am exterminat evrei! În realitate nu există nici o cât de mică dovadă criminalistică pentru susţinerea unor asemenea macabre orori. De fapt, după cel de-al doilea război mondial, când trupele URSS impuneau cu forţa comunismul în România, la Tribunalul de la Nuremberg, din care făceau parte procurori şi judecători sovietici (unii de origine mozaică), s-au deschis procese împotriva celor acuzaţi de genocid faţă de evrei. Nici un cetăţean al ţării noastre nu a fost anchetat în acest sens, darămite acuzat!!! De asemenea, în România, imediat după 6 martie 1945, s-au deschis procese împotriva lui Ion Antonescu şi a altor lideri militari şi politici sau simpli opozanţi ai noului regim.
Dar nimeni nu a fost învinuit de crime împotriva evreilor cu toate că, în proporţie de peste 90%, membrii principali ai aparatului de stat şi de partid din acea perioadă erau de origine mozaică (fapt recunoscut astăzi de comunitatea de religie iudaică).
Afirmând că în România a existat un holocaust evreiesc,conducătorii comunităţii de cult mozaic se fac vinovaţi de încălcarea Articolului 30 din Constituţie, aliniatul 7 care specifică: ”Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii(…) ” cât şi a Articolului 31, aliniatul 4 care spune „Mijloacele de informare în masă, publice sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”.
Prejudiciile care ni se vor aduce prin acceptarea ideii că în ţara noastră au fost asasinaţi sute de mii de evrei sunt următoarele:
a. Morale:
– Falsificarea istoriei României.
– Asasinat moral şi bătaie de joc la adresa înaintaşilor noştri care de fapt au salvat şi protejat evrei din alte ţări.
– Inducerea unui sentiment de culpabilizare şi pesimism în rândurile tinerei generaţii care se va simţii vinovată de cele ce se pretind că au făcut bunicii ei.
– Acuzarea populaţie de sentimente antisemite şixenofone căci, dacă Hitler a fost şeful unui partid cu o ideologie rasistă bine precizată şi a rămas la guvernare prin susţinerea dată de partid, Antonescu nu a avut un partid propriu şi se va spune că a fost susţinut de mulţime în aşa zisele lui acţiuni de exterminare.
– Acuzarea armatei române de genocid pentru că în Germania doar trupele speciale SS s-au ocupat cu funcţionarea lagărelor, nu şi restul armatei germane obişnuite, pe când la noi nu au existat asemenea trupe.
– Acuzarea Bisericii Ortodoxe române cât şi acelei Greco-Catolice de antisemitism şi xenofobie . Spre deosebire de Hitler a cărui ideologie nazistă era atee, şi în consecinţă trupele SS nu aveau preoţi militari, Antonescu a fost creştin iar regimentele şi companiile româneşti aveau preoţi militari, aşa cum spune şi imnul României: „Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină /Deviza-i libertate şi scopul ei prea sfânt…”
– Acuzarea jandarmeriei române, având în vedere afirmaţia că, în Ucraina, alături de
trupele SS şi-au adus contribuţia la exterminarea evreilor şi jandarmii români.
– Acuzarea Poliţiei şi a Serviciului Secret de Informaţii (SSI) căci cu ajutorul lor se depistau evreii care încercau să se ascundă fugind de exterminare.
– Acuzarea partidelor politice din acea perioadă, care chiar dacă nu funcţionau în deplină libertate,prin liderii lor nu au luat nici un fel de atitudine faţă de pretinsa uciderea în masă a evreilor.
– Acuzarea României ca ţară ce deţine întâietatea în exterminarea evreilor. Dacă Hitler a ordonat aplicarea „soluţiei finale” spre începutul lui 1942, în schimb, pe pământul nostru, aşa cum se observă din înscrisurile aflate în curtea Templului Coral, exterminarea evreilor a demarat chiar din iunie 1941, fără a fi ordonată sau sugerată de germani. Mai mult chiar: ţinând cont că în lagărul de la Auschwitz au fost executaţi în medie 1250 de evrei pe zi, rezultă că în Basarabia, cu media de 3000 de pretinse victime pe zi, stăm lejer pe primul loc ca „randament şi eficacitate !!!”
– Acuzarea istoricilor români, a institutelor de cercetare, a arhivelor statului că până acum au ascuns pretinsul genocid.
– Acuzarea fostului partid comunist român că a dus o politică antisemită prin împiedicarea liderilor comunităţii evreieşti de a spune adevărul.
– Acuzarea disidenţei anticomuniste române atât din ţară cât şi din străinătate că s-a complăcut în eludarea realităţii faţă de holocaustul populaţiei de cult mozaic.
– Acuzarea României (ca o concluzie a celor expuse mai sus) că războiul purtat de ea împotriva URSS nu a fost unul de eliberare a teritoriilor pierdute ci unul rasist, antisemit, de exterminare, din moment ce, imediat cum mai înaintam un pas dincolo de Prut, ne grăbeam să omorâm evrei.
b. Materiale:
– se va cere, din partea comunităţii evreieşti şi a statului Israel, pentru fiecare pretinsă victimă o sumă de minim 15.000 de dolari drept despăgubiri, ceea ce înseamnă în total 6.000.000.000 (şase miliarde!) de dolari. La această cifră se ajunge simplu: Germania a început să plătească, imediat după capitulare, pentru cei 6 milioane de evrei omorâţi, cel puţin 150 de miliarde de mărci (la valoarea unei mărci germane de atunci!) Adică 25.000 de mărci de fiecare victimă.
– în plus Germania a acordat o mulţime de facilităţi pentru evreii care au pretins că au fost persecutaţi :pensii lunare, scutiri de impozite, călătorii interne şi internaţionale gratuite, spaţii comerciale, etc. Aceleaşi facilităţi vor fi cerute şi de la autorităţile române.
Începând cu 1990, reprezentanţi ai comunităţii evreieşti au cerut oficialităţilor române de prim rang să recunoască existenţa unui asemenea pretins genocid. Nereuşind, încearcă acuma intrarea subtilă, „pe uşa din dos”, prin intermediul manualelor de istorie, cu ajutorul unor simple ordine date de Ministerul Educaţiei Naţionale, aşa cum se va vedea mai jos. Apoi, curând, se va aduce din nou în atenţia forurilor conducătoare ale ţării ideea holocaustului evreiesc în România şi a pretenţiilor morale şi materiale. Şi dacă Preşedintele, parlamentari sau miniştrii vor încerca să nege holocaustul li se va răspunde: „Dar este de notorietate publică aşa ceva, este trecut până şi în manualele de istorie. Copii voştri învaţă asemene lucruri iar dvs. nu le cunoaşteţi?”
În final, considerăm a fi de datoria oricărui bun cetăţean român să împiedice, pe toate căile legale cu putinţă, răspândirea şi împământenirea falsei afirmaţii că în România a existat un genocid împotriva populaţiei evreieşti. Cerem tuturor reprezentanţilor organelor de conducere şi administraţie a Statului nostru să ia măsurile ce se cuvin în acest sens.
A încerca şi a permite instaurarea şi propagarea minciunii, în rândurile noilor generaţii, şi culmea chiar prin manualele de istorie, reprezintă o tentativă de asasinat moral la adresa naţiunii române!
Cu respect,
Şerban Suru
Tot ceea ce este scris în documentul de mai jos cu litere drepte reprezintă textul ordinelor emise de Ministerul Educaţiei Naţionale iar ce este scris cu litere înclinate reprezintă comentarii ale celor ce vă transmit acest mesaj. Pentru informaţii suplimentare sunaţi la tel 223.01.96 sau 092.268.457 – dl. Şerban Suru
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE EMITE ORDIN
Nr. 3001 din 4.01.1999 cu privire la acţiuni în învăţământ privind Holocaustul
Comentariu la titlu: nu se dă o definiţie a Holocaustului, deşi este un act cu valoare juridică.
Holocaustul a reprezentat o culminaţie a barbariei în lumea modernă, pe care omenirea civilizată a condamnat-o şi o condamnă continuu. Este datoria învăţământului să păstreze memoria vie a tragediilor ce compun Holocaustul, încât acesta să nu se repete vreodată.
Comentariu: culminaţie a barbariei în lumea modernă a reprezentat-o comunismul cu peste 200 milioane de victime; în plus este o acuză directă adusă României, ca şi cum aceasta ar fi participat la holocaust şi ar fi posibil să îl repete; dar despre repetarea comunismului ? Nu există nici un act al M.E.N. prin care să fie condamnat comunismul şi să se păstreze memoria vie…etc. În acest sens dl. Ministru Marga s-a lăudat cu realizări care nu aparţin de M.E.N., ex.: Memorialul de la Sighet şi revista fundaţiei culturale „Memoria”.
În diferite ţări se desfăşoară acţiuni concertate ale instituţiilor de învăţământ pentru educaţie asupra Holocaustului. În Europa se pun în aplicare înţelegeri internaţionale pentru această educaţie.
Comentariu: termen neutilizat până acum: educaţie asupra holocaustului; dar pentru România oare holocaustul evreiesc (produs în alte ţări căci la noi nu a existat) a fost principala ei tragedie sau cei 50 de ani de dictatură şi totalitarism bolşevic adică holocaustul comunist ???
Recent, în cadrul Conferinţei asupra Bunurilor şi Valorilor Confiscate Populaţiei Evreieşti în Perioada Holocaustului, de la Washington (30 noiembrie – 4 decembrie 1998), educaţia asupra Holocaustului a fost abordată de reprezentanţi din multe ţări.
Comentariu: în cadrul unei conferinţe, cu un caracter (conform titlului) strict pecuniar, se abordează, culmea, o problemă de învăţământ!!! Guvernul ar trebui să se ocupe cu obţinerea de despăgubiri din partea organizaţiilor internaţionale sau din partea ţărilor ce se fac vinovate de introducerea cu forţa a comunismului pe teritoriul României şi totodată de agreare şi menţinere a lui. Apropo, pe când o conferinţă internaţională asupra bunurilor şi valorilor confiscate de la populaţie de către regimurile comuniste? Totodată se observă folosirea unui termen nemaiîntâlnit până acum: “Perioada Holocaustului” prin care se încearcă extinderea ideii de Holocaust la nivelul de perioadă istorică în evoluţia lumii şi prin asta culpabilizarea întregii omeniri!
În cadrul educaţiei asupra Holocaustului, concretizând politica statului român de condamnare a Holocaustului şi de prevenire a oricărei reeditări a tragediilor ce-l compun, Ministrul Educaţiei Naţionale dispune:
Comentariu: rezultă că dl. ministru Marga şi-a făcut deja educaţia asupra holocaustului? Dar de combatere asupra comunismului şi-a făcut-o? Care este politica statului român de condamnare a comunismului şi de prevenire a oricărei reeditări a tragediilor ce-l compun? Şi cum se reflectă această politică în activitatea ministerului învăţământului?
1. Institutul de Studii Iudaice şi Istorie a Poporului Evreu “Moshe Carmilly” înfiinţat în 1995, în cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai”, îşi extinde biblioteca, în baza unei donaţii internaţionale, şi se reamplasează în Cluj-Napoca, str. Ion C. Brătianu nr. 22, în spaţii sporite, cu acces pentru publicul cititor. Institutul poate păstra şi spaţiul din str. Universităţii nr. 1, pentru activităţi didactice sau de cercetare ştiinţifică. Unităţile înfiinţate în 1998 – Institutul de Studii Iudaice al Universităţii din Bucureşti şi Centrul de Studii Iudaice al Universităţii din Craiova – îşi dezvoltă programele şi îşi extind bibliotecile aferente.
Comentariu: – pentru o populaţie de sub 15.000 de evrei (câţi sunt la ora actuală în România) dl. ministru Marga înfiinţează trei institute de studii ale iudaismului şi istorie a poporului evreu, cărora le alocă bani de la buget, spaţii etc., în timp ce studenţii nu au locuri suficiente în cămine, săli de studiu, biblioteci, iar bursele lor sunt mici , ţinând cont de bugetul de austeritate. Mai bine deschidea un institut pentru studiul islamismului, căci există în lume peste un miliard şi jumătate de mahomedani, (faţă de 20 de milioane de evrei), am purtat războaie cu ei mai mult de 5 secole, iar în ţară, avem la ora actuală peste 100.000 de arabi rezidenţi sau cetăţeni ai României.
2. În gimnazii şi licee, în cadrul predării lecţiilor privind cel de al doilea război mondial, se alocă ore distincte (2 – 4 ore) temei Holocaustului. Inspectorul General al Istoriei din Direcţia Generală a Învăţământului Preuniversitar a Ministerului Educaţiei Naţionale elaborează linii orientative pentru abordarea temei şi obţinerea bibliografiei de specialitate.
Comentariu: – în manualul de clasa a XII-a sunt alocate 9 pagini istoriei României în timpul celui de al doilea război mondial, adică 2 ore de predare şi ascultare în timp ce holocaustului evreiesc i se vor acorda 4 ore!
3. Inspectorul General al Istoriei din Ministerul Educaţiei Naţionale este autorizat să includă tema Holocaustului în programele analitice ale predării Istoriei, care se supun reformei, în conformitate cu Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale, şi apoi în manualele de istorie ce se editează conform aceluiaşi ordin.
4. Inspectorul General al Istoriei din Ministerul Educaţiei Naţionale este autorizat ca, împreună cu specialiştii în istorie contemporana şi cu specialiştii din institutele de istorie a evreilor, să elaboreze lucrări cu destinaţie didactică consacrate Holocaustului.
Comentariu: – altă muncă şi alţi bani din partea M.E.N. , cât şi alte ore de predat în şcoli , în plus faţă de cele 2-4 conf. pct. 3 de mai sus. Oare specialiştii din institutele de istorie ale evreilor elaborează manuale şi lucrări didactice despre istoria comunismului şi masacrele lui în lume împreună şi cu specialişti români, pentru a se arăta contribuţia deosebită a etniei evreieşti la crearea, instaurarea şi menţinerea cu forţa a comunismului asupra unei jumătăţi din populaţia globului, inclusiv România? În plus de ce să nu creăm atunci şi institute de istorie a ungurilor, ruşilor, turcilor, etc.? Ca să ne spună alţii cum au făcut ei istorie pe pământul nostru?!!
5. În scoli, licee şi universităţi, specialiştii în istorie, literatură, ştiinţe, filozofie, psihologie, artă vor realiza abordări interdisciplinare, ilustrate cu exemplificări istorice, consacrate Holocaustului.
Comentariu: – în timpul regimului comunist, exista obligativitatea ca fiecare lecţie, indiferent de materia ce se predă, să fie politizată, adică ceva de genul ” 1+1 şi cu ajutorul Uniunii Sovietice fac 2 ! ” Acum, prin acest ordin se reînvie şi se legalizează vechea practică, dar de data asta în ceea ce priveşte holocaustul. Glumind, probabil ceva de genul următor: – dacă predai sportul vei face lecţii despre fugărirea prizonierilor prin lagăre de către “kapo”; dacă predai zoologie, lecţii despre coloniile de şobolani din lagărele de exterminare; dacă predai fizică…???
6. Agenţia Naţională a Taberelor şi Turismului şcolar, de pe lângă Ministerul Educaţiei Naţionale, este autorizată să organizeze un sistem stabil de excursii periodice ale elevilor din România, în Israel, cu vizitarea Muzeului Holocaustului (Yad Vashem).
Comentariu: – nu se fac excursii periodice, cu elevii şi studenţii de la teologie, în Israel la locurile şi mânăstirile sfinte sau la Roma, nu se organizează regulat vizitări ale temniţelor de suferinţă şi moarte din timpul perioadei comuniste, nu există bani suficienţi pentru spitalele studenţeşti, pentru taberele şcolare, dar în schimb avem valută că să vedem, regulat şi stabil, un muzeu ce nu ne reprezintă, dar care în schimb ne acuză cu rea intenţie şi pe nedrept.
7. Ministerul asigură pregătirea prin cursurile speciale de la Yad Vashem a unor profesori care, după revenirea în ţară, vor asigura pregătirea altor profesori în predarea temei Holocaustului.
Comentariu: – MEN ar trebui să asigure şi să facă cursuri speciale pentru pregătirea profesorilor în predarea temei genocidului comunist.
8. Inspectorul General al Istoriei din Ministerul Educaţiei Naţionale sintetizează, până la 15 februarie 1999, propunerile Grupului desemnat prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3379 din 10.03.1998 în vederea pregătirii Grupului mixt româno – israelian de experţi privind cooperarea dintre ministerele învăţământului din România şi Israel în domeniul manualelor şcolare.
Comentariu: – încă o dată se face referirea că manualele şcolare româneşti se vor crea în colaborare cu Israelul. De ce nu şi în colaborare cu Rusia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Iugoslavia? Măcar acestea din urmă sunt vecine cu noi. Căci altfel de ce nu am alege Nigeria sau Bahamas? Oare chiar profesorii români nu sunt în stare să realizeze singuri manuale şcolare bune? Asta este convingerea domnului ministru? În plus ce termen scurt:
04 ianuarie – 15 februarie ’99, în comparaţie cu cel privitor la Ordinul 4357 din 24.03.1998 (în care se face aluzie la dictatura comunistă fără însă a se pomenii cuvântul comunist) termen care este de 10 luni (vezi ordinele anexate).
9. În 1999, Ministerul Educaţiei Naţionale susţine participarea unor specialişti din România la reuniunile internaţionale consacrate educaţiei asupra Holocaustului ce au loc în Israel si Suedia .
Comentariu: – de ce nu ia România iniţiativa creări unor reuniuni internaţionale privitor la Genocidul Comunist şi a educaţiei asupra comunismului ca acesta să nu se mai repete vreodată? Poate aşa va înţelege şi occidentul de ce la noi tranziţia durează atât de mult!
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE emite ORDIN nr. 3379 din 10.03.1998 cu privire la pregătirea lucrărilor Comisiei Mixte Româno-Israeliene privind manualele
În scopul pregătirii lucrărilor Comisiei mixte româno-israeliene privind manualele,
Comentariu: – pe când comisii mixte româno-ruse, germane, turce, ungare, bulgare, sârbe, ţigăneşti ş.a.m.d., ca să ne înveţe minoritarii şi străinii cum se elaborează manualele? Nu de alta, dar pe român nu-l duce mintea!
Ministerul Educaţiei Naţionale, dispune:
1. Se constituie Comisia privind manualele, care elaborează observaţii şi recomandări în privinţa oglindirii în manualele şcolare a istoriei evreilor din ţara noastră şi a contribuţiei lor la cultura şi civilizaţia românească şi în privinţa manualelor şcolare în relaţia România – Israel.
Comentariu: – rezultă că ordinul respectiv nu se limitează doar la manualele de istorie!
– de ce nu şi la contribuţia ungurilor , germanilor, ruşilor, ţiganilor, etc.? Căci contribuţia românilor la propria lor cultură, mai poate să aştepte (?!) după ce a fost prigonită timp de 50 de ani!
– dar oare aportul comunităţii evreieşti (prin numărul mare de membrii şi activişti de partid, cu funcţii importante în conducerea statului şi în aparatul de Securitate) la instaurarea şi menţinerea regimului totalitar comunist va fi trecut în manualele de istorie?
2. Comisia privind manualele are următoarea componenţă: acad. Dinu C. Giurăscu, prof. Şerban Papacostea, membru corespondent al Academiei Române, Pompiliu Teodor, membru corespondent al Academiei Române, Prof. Andrei Pipidi, prof. LadislauGyemant, dr. Lia Benjamin, conf. Răzvan Ungureanu.
3. Comisia privind manualele prezintă, în scris, observaţii şi recomandări ministerului Educaţiei Naţionale, până la 1 mai 1998, urmând ca , în perioada următoare, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sportului al Statului Israel să organizeze reuniunea Comisiei Mixte Româno- Israeliene privind manualele.
Comentariu: – oare manualele din Israel se fac şi ele pe baza discuţiilor purtate în cadrul acestei comisii mixte? Sau numai cele româneşti? Trebuie să ne dea alţii lecţii cum se fac manualele?
4. Direcţia Generală a Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice şi Direcţia
Generală a Învăţământului Preuniversitar pun în aplicare ordinul de faţă.
Comentariu: – rezultă că ordinul respectiv se referă la toate categoriile de învăţământ nu numai la cel inferior sau mediu!
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE – ORDIN Nr. 4537 din 24.03.1998
PRIVIND PROGRAMELE ŞI MANUALELE DE ISTORIE
În ultimii ani s-au adus , de către specialişti, elevi, studenţi, de către publicul interesat, critici continue programelor şi manualelor de istorie. Aceste critici au vizat caracterul învechit al unor interpretări de fapte istorice, în raport cu cercetările mai noi: insuficienta rigoare în abordarea unor teme; redarea plină de carenţe a istoriei contemporane; ponderea redusă acordată în programe şi manuale evenimentelor tragice din perioada dictaturilor de dreapta şi de stânga; insuficienta cuplare a istoriei ţării noastre şi a istoriei europene, a istoriei universale în programe şi manuale.
Pentru a realiza reforma programelor şi manualelor de istorie şi a racorda studiul istoriei la cercetările actuale ale istoriografiei româneşti şi universale,
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE dispune:
1. Inspectorul general de istorie din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, domnul Doru Dumitrescu este autorizat să întreprindă, până la 15 ianuarie 1999, examinarea programelor şi manualelor şcolare de istorie cu ajutorul specialiştilor şi să întreprindă acţiunile care se impun pentru ameliorarea lor.
2. Se numeşte Grupul de experţi pentru a face recomandări privind programele şi manualele de istorie compus din: Academician DanBerindei, Şerban Papacostea , membru corespondent al Academiei Române, Camil Mureşan, membru corespondent al Academiei Române; Pompiliu Teodor, membru corespondent al Academiei Române; Alexandru Zub, membru corespondent al Academiei Române; Gheorghe Platon, membru corespondent al Academiei Române; Andrei Pippidi, Ladislau Gyemant, Constantin Buşe. Inspectorul general de istorie din Ministerul Educaţiei Naţionale invită grupul de experţi la reuniunile necesare pentru examinarea programelor şi manualelor şi efectuarea de recomandări.
3. După stabilirea programelor în luna ianuarie 1999, inspectorul general de istorie organizează concursul naţional pentru elaborarea de manuale de istorie.
4. Grupul de experţi amintit este autorizat să funcţioneze şi ca juriu al concursului de manuale.
Ministru: Andrei Marga; Consilier: Dakmara Georgescu; Secretar General: Horia Gavrilă;
Dir. Gen.: Gheorghe Dumitrescu ; Dir. Gen.: Doina Chilarescu; Dir.: Liliana Preoteasa; Insp.: Doru Dumitrescu