PETRE ŢUŢEA
Născut la 6 Octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot. Studii la liceul Neagoe Basarab din Câmpulung, Gh. Bariţiu din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea Humboldt din Berlin unde studiază formele de guvernământ. Discipol al lui Nae Ionescu. Doctor în economie politică şi drept.
Colaborează la diverse publicaţii naţionaliste, în special la ziarul Cuvântul condus de Nae Ionescu, ziar de înaltă factură intelectuală, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu şi alţi intelectuali făcând parte din generaţia legionară, unde scrie numeroase articole de substanţă, studii de economie şi politică. Românismul desemnant al generaţiei legionare, marele intelectual l-a definit simplu:
“– A însemnat să fim noi înşine…” (vezi lucrarea Petre Ţuţea – Între Dumnezeu şi Neamul meu, Fundaţia Anastasia, Bucureşti, 1992).
În cadrul Guvernului Naţional-Legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Şef de Serviciu şi apoi Director în Ministerul Economiei Naţionale.
După invazia comunistă în România, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat de noul regim mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor repetate la care a fost supus de torţionarii comunişti:
“– Tot ce-am suferit – declara Petre Ţuţea –, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă… dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor… greu de istorie şi de viitorul lui strălucit”. (ibidem). Hărţuit în permanenţă de regimul comunist prin autorităţile sale represive, Petre Ţuţea a avut curajul să-şi exprime convingerile sale legionare până în ultimele clipe ale vieţii:
“– Un Român absolut trebuie să fie legionar”, spunea el. “Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Şi Codreanu a avut acest har, a făcut o Mişcare puternică” (ibidem). La atacurile şi asemuirile greşite şi gratuite aduse Mişcării Legionare ca fiind “fascistă” ori “nazistă”, P. Ţuţea s-a ridicat în apărarea ei ori de câte ori a fost nevoie.
“– Deosebirea dintre fascism şi naţional-socialism şi Mişcarea Legionară – explica Petre Ţuţea –, este în aspectul fundamental religios al Mişcării Legionare, religios creştin, ceea ce nu era cazul nici la fascişti şi nici la naţional-socialişti… Mişcarea Legionară le este superioară, căci s-a situat istoric înăuntrul evoluţiei fireşti a societăţii moderne” (ibidem). Întrebat cândva daca el consideră “antisemitismul” Mişcării Legionare ca fiind fundamental, Petre Ţuţea a răspuns:
“– Nu. Cuzismul e fundamental antisemit, legionarismul nu”, (ibidem) pentru ca tot el să revină şi să adauge:
“– Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului roman” (ibidem). Explicându-şi apartenenţa sa la Mişcarea Legionară şi cauzele care l-au atras în această Mişcare, P. Ţuţea spunea:
“–…Mi-am dat seama că democraţia nu garantează nici suveranitatea, nici existenţa sigură a poporului roman” (în raport cu Mişcarea Legionară, garantă a acestor principii – Nota autorului; ibidem). Întrebat despre aşa zisul colaboraţionism de care Mişcarea Legionară a fost acuzată pe nedrept la procesul de la Nürnberg din 1946, P. Ţuţea a răspuns:
“– Nu merge termenul la extremă dreaptă, de colaboraţionişti ci de egalitate atitudinală. În urma procesului legionarii nu au fost consideraţi criminali de război. La Nürnberg s-a violat un principiu care funcţiona la data aceea. A fost un abuz al învingătorilor lipsiţi de simt moral…” (ibidem)
Continuu sub observaţia agenţilor securităţii comuniste după eliberarea sa din închisoare, Petre Ţuţea a suferit enorm, dar cu stoicism, şicanele repetate ale acestora. Numeroasele descinderi la locuinţa sa modestă, au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii şi materiale la care acesta lucra. O Antropologie Creştină – studiu de căpătâi la care înţeleptul începuse să lucreze în ultimii ani ai săi – concepută schematic în 6 capitole:
1. Cartea întrebărilor
2. Sistemul
3. Stilurile
4. Matematica
5. Fizica – ştiinţa ştiinţelor naturii şi
6. Dogmele,
circa 1.000 de pagini, îi este în parte confiscată. Finalităţile de guvernare a ţării în viitor după momentul “Dec. 1989”, marele gânditor le-a clasat astfel in cadrul unui interviu:
“– Cred că ar fi optimă o conducere conservatoare realizată, însă, într-un climat democratic. Adică un partid conservator, tradiţionalist, naţionalist…”, (ibidem) atenţionând (Dec. 1990):
“– N-am ieşit încă din comunism. N-am ieşit încă din aceasta invenţie năucă” (ibidem). Marele român, Petre Ţuţea, s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Cristiana” din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri în frunte cu Lucia Hossu Longin. Întrebat: “Ce înseamnă un om de dreapta?”, câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Ţuţea a răspuns simplu:
“– Român absolut, asta înseamnă!” (ibidem)
OPERA:
Antropologie economică – Perspectivele economice ale României moderne (17 medalioane conclusive) în Cuvântul;
O noapte cu Brâncuşi;
Socrate (studiu);
Mircea Eliade. Apare în fascicole în revista Familia din Oradea, între 2 Februarie 1990 – 9 Septembrie 1990. 75 pag.; ediţie ulterioară în Biblioteca revistei Familia, Imprimeria de Vest, Oradea, 1992;
Aristotel şi arta (reflecţii estetice). În revista Familia (Oradea), nr. 1-2-3 din 1991;
Mussolini s-a uitat la ceas şi i-a dat ultimatum lui Dumnezeu (eseu). Apărut în Cuvântul (serie nouă), nr. 115-116-117-118;
Între Dumnezeu şi Neamul meu. Fundaţia Anastasia. Editura şi Imprimeria Arta Grafică, Bucureşti, 1992. 400 pag.;
Bătrâneţea şi alte texte filosofice. Editura Viitorul românesc, Bucureşti, 1992;
Reflecţii religioase asupra cunoaşterii. Editura Nemira, Imprimeria Coresi, Bucureşti, 1992;
Omul (tratat de antropologie creştină). Editura Timpul, Iaşi, 1992;
Philosophia perennis. Editura Icar. Editura Horia Nicolescu, Bucureşti, 1992;
Proiectul de tratat – Eros. (Prin colaborarea mai multor edituri): Editura Pronto & Astra (Braşov), Editura Thetis (Bucureşti); Editura Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu concursul Asociaţiei Porumbeni, Tipografia Centrală din Chişinău, 1992;
321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea. Antologiile Humanitas, Editura Humanitas, Bucurelti, 1993;
Despre autor:
Convorbiri euharistice de Dorin Popa. Institutul european pentru cooperare cultural-ştiinţifică, Iaşi, Colecţia Texte de frontieră, 1992;
Jurnal cu Petre Ţuţea de Radu Preda. Editura Humanitas, Bucureşti, Imprimeria Coresi, 1992.
