CONSTANTIN CHIRIŢĂ

Profesor la Politehnica din Bucureşti, membru al Academiei Române. Studii la Facultatea de Silvicultură din Bucureşti. Bursier al Universităţilor din Giessen, Tharandt, Eherswalde între 1927-1929.

Doctor în ştiinţa solului (1931), profesor doctor docent la Facultatea de Silvicultură din Bucureşti.

Membru corespondent la Academiei Române din 1955 şi membru titular din 1990. Membru al Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului.

îndrumător al revistei Viaţa forestieră şi participant la numeroase congrese.

Arestat în 1960 pentru motive politice, este eliberat după 5 ani la intervenţia unor academicieni sovietici.

S-a stins din viaţă în anul 1993.

OPERA (SELECŢII):

Problema solurilor şi silvicultura română, 1933

Elemente de ştiinţa solului, 1941

Pedologie generală şi forestieră, 1953

Ecopedologie cu elemente pedologie generală, 1974

Staţiuni forestiere, 1977