CONSTANTIN PAPANACE

Doctor în economie politică, publicist. S-a născut în comuna Veria din Pind, Macedonia în anul 1904. Studii la Salonic şi Bucureşti, cu specializarea în economie politică şi finanţe.

Îl cunoaşte pe Căpitan în iulie 1930 când, împreună cu un grup de tineri aromâni este închis la Văcăreşti. Militant înflăcărat pentru drepturile aromânilor, prigoniţi în Munţii Pindului şi izgoniţi din Dobrogea românească.

Căpetenie a tineretului legionar macedonean în perioada de puternică extindere a Gărzii de Fier, 1932-1933.

Fondator al ziarelor Graiul (1932), Bucium şi Armatolii (1933).

Deputat pe listele Partidului Totul Pentru Ţară în decembrie 1937.

În 1939, pe timpul exilului la Berlin, este membru al comandamentului grupului de acolo.

Se opune intenţiei lui Horia Sima de a pleca în ţară cu scopul răsturnării lui Carol al II-lea, moment în care apare conflictul cu viitorul Comandant al Mişcării Legionare.

După victoria legionară din 6 septembrie 1940, este chemat de Horia Sima la Bucureşti şi i se acordă postul de subsecretar de stat în ministerul Finanţelor.

Îl însoţeşte pe generalul Antonescu în vizitele la Roma, 14-16 noiembrie şi Berlin, 19-20 noiembrie 1940.

Pe parcursul guvernării legionare susţine o serie de conferinţe la radio, împreună cu alte personalităţi ale regimului, la sugestia lui Nichifor Crainic.

După lovitura lui Antonescu din ianuarie 1941, Papanace se distanţează din nou de Horia Sima, în perioada detenţiei la Berkenbrück, atunci când Comandantul pleacă la Roma pentru a solicita sprijinul lui Mussolini.

Sabotează acţiunile lui Horia Sima de constituire a Guvernului de la Viena şi a Armatei Naţionale, în 1944.

În 1950, fondează în exil colecţia Biblioteca Verde, sub egida căreia apar 26 de lucrări.

Editează în Italia şi Spania:

– Destinul unei generaţii. Geneza şi urmările lui 10 decembrie 1922;

– Mihai Eminescu – un mare precursor al legionarismului românes;

– Evocări;

– Fără Căpitan.

A publicat 35 de lucrări cu caracter istoric şi de doctrină legionară.

Moare la 7 aprilie 1984.

Constantin Papanace, al patrulea din stânga, împreună cu Corneliu Georgescu şi Vasile Iasinschi, în 30 noiembrie 1941, vizitându-şi camarazii la Rostock.