Dupa ce se conduc natiunile in raport cu celelalte natiuni ?

Dupa tigrul din ele?
Dupa legea pestilor din mare sau a fiarelor din padure?

Telul final nu este viata. Ci Invierea. Invierea neamurilor in numele Mantuitorului Isus Hristos.
Creatia, cultura, nu-i decat un mijloc, nu un scop…

  Cand zicem neamul romanesc, intelegem nu numai pe toti Romanii traind pe acelasi teritoriu, avand acelasi trecut si acelasi viitor, acelasi port, aceeasi limba, aceleasi interese prezente.
Cand zicem neamul romanesc, intelegem: toti Romanii vii si morti, care au trait de la inceputul istoriei pe acest pamant si care vor mai trai si in viitor.
Neamul cuprinde:

1. Toti Romanii aflati in prezent in viata.
2. Toate sufletele mortilor si mormintele stramosilor.
3. Toti cei ce se vor naste Romani.

         Un popor ajunge la constiinta de sine, cand ajunge la constiinta acestui intreg, nu numai la aceea a intereselor sale.

Neamul are:

1. Un patrimoniu fizic, biologic: carnea si sangele.

2. Un patrimoniu material: pamantul tarii si bogatiile lui.

3. Un patrimoniu spiritual care cuprinde: 

a) Conceptia lui despre Dumnezeu, lume si viata.

b) Onoarea lui ce straluceste in masura in care neamul s-aputut conforma, in existenta lui istorica, normelor izvorate din conceptia lui despre Dumnezeu.

c) Cultura lui: rodul vietii lui, nascut din propriile sfortari in domeniul gandirii si artei. Aceasta cultura nu este internationala. Ea este expresia geniului national, a sangelui.

         Toate aceste trei patrimonii isi au importanta lor. Pe toate un neam trebuie sa si le apere. Un neam traieste in vesnicie prin conceptia, onoarea si cultura lui. De aceea conducatorii natiilor trebuie sa judece si sa actioneze nu numai dupa interesele fizice sau materiale ale neamului, ci tinand seama de linia lui de onoare istorica, de interesele sale. Prin urmare, nu paine cu orice pret, ci onoare cu orice pret.

       Individul in cadrul si in slujba neamului sau
Neamul in cadrul si in slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeiesti. 

Vremurile noastre sunt vremuri de rascruce, viata colectiva nu se manifesta normal, continuu si tenace, ci este zguduita si plina de framantari in cautarea echilibrului, in gasirea fagasului potrivit tendintelor si plenitudinelor pe care timpul de azi le pretinde acestei vieti.

Acest dezechilibru, pe care-l simtim si-l traim cu totii, isi are originea in indepartarea omului de la misiunea lui. 

Tot felul de crize au zguduit organismul nostru social, mergand din dezastru in dezastru, incepand cu pustiitoarea criza sufleteasca, generatoare a tuturor celorlalte prabusiri cunoscute si traite.

Din framantarile acestei prabusiri si dezagregari nationale, se ridica insa de o vreme incoace, o fratie pe care nu a cunoscut-o inca pamantul romanesc.

Este hora fratiei legionare; este credinta cea noua care incalzeste generatia tanara, asteptand binecuvantarea cerului.

Miscarea Legionara este o involburare a intregului neam romanesc si ea urmareste sa formeze un alt suflet pentru acest neam.
Caci ceea ce trebuie schimbat in primul rand la noi, este sufletul.
Cand vom fi un neam cu sufletul sanatos si curat, atunci vom putea fi tari.
Prin puterea noastra vom putea fi stapani in tara noastra.

Miscarea Legionara s-a pornit in primul rand impotriva raului din noi si dintre noi.
Sa indrepteze pacatele care ne ucid sufletele si dupa aceea impotriva dusmanilor care se gasesc aici, intre noi, in statul nostru si pe pamantul tarii noastre, cu gandul dusmanos de a se face ei stapani. 

Foarte greu lucru este de facut.
Caci nimic nu este mai greu de indeplinit decat sa intorci pe un om de pe drumul cel gresit si sa-l faci sa se schimbe, sa aiba alte purtari, alta viata.
Sa fie cinstit, harnic, cu frica lui Dumnezeu, iubindu-si neamul si jertfindu-se pentru el.
Este greu cu un om, d-apoi cu un neam! Dar totusi se poate.
incetul cu incetul, cu rabdare multa si cu dragoste multa se va intampla de buna seama si aceasta. 

Sunt semne foarte graitoare ca nu este departe ziua, cand acest neam va vedea in Miscarea Legionara singura cale de a se mantui.

Pentru legionar, orice problema este un examen de seriozitate.
Nimic nu i se pare “usor”, nimic nu i se pare superficial.
Tragismul este vibratia sufleteasca in care se desfasoara vointa legionarului.
Legionarii repudiaza o lume in care creierul domneste, pentru ca sufletul a demisionat, cum spune asa de frumos Spengler.