VIATA LEGIONARA
Dar nu este frumoasa prin bogatie, prin viata de petreceri, prin lux, ci este frumoasa prin multimea primejdiilor, pe care le ofera legionarului, frumoasa prin nobila camaraderie care leaga pe toti legionarii din intrega tara intr-o sfanta fratie de lupta; inaltator de frumoasa prin neaplecata, prin barbateasca atitudine in fata suferintei
Corneliu Zelea Codreanu
Chemati sufletul neamului la o viata noua.
Nu cautati succesele electorale daca ele nu insemneaza in acelasi timp biruinta fortelor organizate ale sufletului innoit…
…viata multora dintre noi incepe sa-si gaseasca un rost unic pe deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduit in existenta sa.
Acolo unde nu este dragoste, nu este viata legionara.
Priviti un moment aceasta viata legionara si intelegeti ce ne leaga pe noi, pe toti unul de altul, pe cei mari si pe cei mici, pe cei saraci si pe cei bogati, pe cei batrani si pe cei tineri.
Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea, a fost aceasta:nu ne intereseaza daca vom birui, daca vom cadea franti sau daca vom muri.
Scopul nostru era altul: de a merge uniti.
Mergand impreuna, uniti, cu Dumnezeu inainte si cu dreptatea neamului romanesc, orice soarta ne-ar fi daruit, infrangerea sau moartea, ea va fi binecuvantata si va da roade pentru neamul nostru.
Niciodata sa nu faci o fapta de care sa-ti fie rusine a doua zi, iar cand ai facut ceva, asuma-ti raspunderea intreaga. Voiesc prin aceasta sa fac tuturor legionarilor educatia in sensul de a sti, atunci cand gresesc sau se abat de la linia legionara sa-si recunoasca greselile, sa plateasca prin pedeapsa.
Legionarul va trebui sa spuna: “am gresit, dar am platit. Nu sunt dator nimanui cu nimic.”
In al doilea rand, voiesc sa iasa din mintea legionarilor, ca a-si plati prin pedeapsa un rau pe care l-au facut, este ceva rusinos. NU.
Este ceva sfant, pentru ca restabilesti: o dreptate pe care tu ai rupt-o, un echilibru pe care l-ai desfiintat.
Nu e nimeni pierdut cand primeste o pedeapsa: suntem cu totii pierduti atunci cand inchidem ochii la greselile legionarilor pentru ca ne sfarmam linia de viata legionara, legile noastre, in virtutea carora traim ca legionari in lume.
Pentru ca sa se faca aceasta educatie, n-am trimis in judecata dintre cei mici si slabi, ci am preferat sa trimit pe cei mai buni care prin atitudinea lor in fata legionarilor sa fie adevarati educatori. Ei nu se vor tangui, nu se vor revolta, nu se vor plange, ci vor spune:”Camarazi, am gresit in cutare sau cutare chestiune, caci iata care este linia, dogma legionara si iata cum aam procedat eu. Acum imi fac pedeapsa cu fruntea sus, cu multumire. Platesc ce am gresit.”
De altfel, in lumea legionara pedeapsa nu poate da nastere la suparare. Pentru ca toti suntem supusi greselii.
Pedeapsa inseamna in conceptia noastra, o obligatie pe care o are omul de onoare de a repara gresala sa. Odata aceasta ispasita, omul este liber de povara ei ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Aceasta pedeapsa in cele mai multe este o munca. Nu pentru ca munca ar avea un caracter de osanda, ci pentru ca da o posibilitate de a repara, printr-un bine, raul pe care l-ai facut. De aceea, totdeauna, legionarul va primi si va executa cu seninatate o pedeapsa. Prin aplicare de pedepse, voi cauta sa dezvolt in sfarsit, simtul responsabilitatii.
Curajul de a-si asuma fiecare raspunderea faptelor sale. Pentru ca nimic nu e mai dezgustator decat omul care minte si fuge de raspundere. Nu urmarim o razbunare, ci simtim necesitatea de a creea un sentiment de raspundere in mijlocul acestei natii romanesti. Fiecare va trebui sa stie ca pentru atitudinea sa va raspunde. Nu poate trai pe lume o natie dispusa la toate parerile, la toate atitudinile, la toate schimbarile ssi la toate compromisurile.
Vom scoate insa, noi legionarii, un alt om, pe care il vom opune ommmului las, omului vechi si care va zice: “RASPUND”. In locul omului slab si invins, care se apleaca mereu la toate bataile de vant, om care covarseste ca numar, in politica ca si in celelalte ocupatii, trebuie sa creem neamului acesta un INVINGATOR. Neaplecat si neinduplecat.
Intr-o omenire inaltata, omul nu numai ca poate, dar trebuie sa fie propriul sau judecator. Omul judecator in propria sa cauza, drept si sever cu sine insusi.
…Sa realizam …armonia sociala legionara.
…Profesorul universitar nu se va uita cu dispret sau chioras, ci cu ochi de frate la fratele sau muncitor.
…Doresc sa facem o adevarata scoala de buna purtare, eleganta si calda camaraderie legionara, cu infratire intre toti fii neamului …***
Nu uita ca orice functiune vei indeplini, maturator, picolo, chelner, bucatar, la tejghea, la pivnita, etc., te bucuri de aceeasi dragoste si de aceeasi onoare. Nici o functie bine indeplinita nu este inferioara alteia …
Nu se admite separatia intre legionarii saraci si cei bogati. Separatia se face cine face mai multa jertfa pentru Legiune …
…Tabara legionara are caracterul de scoala. Fiecare venind in tabara isi capata pecetea de legionar.
…taberele au rostul educativ de a crea sau incepe creerea omului corect …
Corect din toate punctele de vedere: in raport cu el, in raport cu lumea din afara (tinuta atitudine, buna credinta, respect, etc.) in raport cu organizatia, in raport cu camarazii, in raport cu sefii sai, in raport cu tara sa, in raport cu Dumnezeu.
Exista in lume:om siret,
om pezvenghi,
om secatura,
om smecher,
om canalie.
Ardeti in focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni. Un legionar nu poate fi asa. El trebuie sa poarte pecetea: OM CORECT
In sufletul tineretului nostru trebuiesc cultivate si intretinute sentimentele crestine de dreptate si echitate sociala si setea de munca creatoare.
Asi dori ca in mijlocul natiei romanesti sa se formeze familii – cetati legionare. Pentru aceasta voiesc sa incurajez casatoriile legionarilor cu legionare, avand la baza insotirii nu singura apreciere a frumusetilor fizice ci mai ales ci mai ales pe aceea a stralucitoarelor insusiri sufletesti legionare. Familiile – cetati legionare:
1. Vor fi adevarate centre de rezistenta in mijlocul natiunii.
2. Din ele se vor naste eroi pentru neam.
Aceste familii legionare vor fi in mijlocul celorlalti un permanent exemplu de viata legionara, de renuntare, de dragoste si camaraderie, de vrednicie si munca, de vitejie, de buna cuviinta. In lupta aceasta de mai bine si pentru reinnoirea sufletului romanesc, un puternic, un frumos si mare rol, il are femeia.
Ea da pecetea epocii. Epoca in care femeia isi uita menirea ei si sta toata ziua in fata oglinzii pentru caraghioase impopotonari, sau isi petrece timpul in dancinguri cu exhibitii pline de ademeniri, este o epoca neagra, fara viata, lipsita de spiritualitate si ticaloasa. Pe de alta parte, ne este cunoscut, ca toate perioadele eroice au avut ca baza de pornire suflete mari de femei. Fortele misterioase ale cerului care intervin si diriguiesc viata noastra pamanteana, nu-si gasesc o punte de trecere mai placuta decat sufletul sensibil, delicat si vibrant al femeii. Femeia este creatoare de viata. Ea transmite celor urmatori, prin sanul ei, prin fiinta ei intreaga, toate dorurile, gandurile si nazuintele care i-au zbuciumat sufletul. Un popor al carui femei pricep apelul patriei si raspund chemarii ei, nu poate avea decat copii viteji, gata oricand sa-i inalte faima si sa-i ridice demnitatea. Aceasta este mama. Astazi ne gasim intr-o perioada de prefacere, de lupta. Din aceasta batalie de onoare, femeia timpurilor noastre nu poate lipsi. Vrem pe femeia varstei noastre luptatoare: o vrem camarada. O cere timpul. Nu manechin fardat, nu zbatandu-se steril pentru drepturi, nu cu costumul Evei, lacuind ceasuri intregi kilometrice si mancand lamaie pentru silueta; si nu piatra de moara pe sufletul luptatorilor, ci ea insasi razboinica, infruntand piedici de tot felul, propovaduind credinta cea noua, suferind pentru idealul zilelor de azi, contribuind la stralucirea lui.**
Legionarul este omul care isi traieste viata catre inauntrul sau, in opozitie cu “civilizatii” predicatori ai materialismului istoric, care traiesc catre afara.
In sensul conceptului spenglerian, se poate vorbi de un finalism legionar. In ochii legionarului totul se misca spre un scop. El nu traieste decat cu aceasta conditie. Pentru el, a trai este a lupta, a invinge, a impune, vointa sa puternica are tendinta verticala. Directia activitatii sale este spre indepartat si viitor. A gasi sufletul care sta inchis in materie pentru a-l elibera, dandu-i aceasta forma de viata nepieritoare, aceasta este morala legionara. Nu o negare a intelectualitatii, ci o potentare a ei, in sensul virilitatii sale. O integrare a intelectualismului in lumea romaneasca, este vointa legionarului. Scoaterea intelectualului din situatia pe care si-a creat-o, de a se contempla intr-o continua auto-admiratie, si asezarea lui printre valorile permanente si creatoare ale natiei. Nu problema “in sine”, ci problemele date de structuralul romanesc sa-l preocupe pe acest mandarin stipendiat de oficialitate, steril si surd pana acum la chemarea natiei sale.