GHEORGHE (ZIZI) CANTACUZINO – „GRĂNICERUL“

Generalul Gheorghe Cantacuzino – „Grănicerul“

S-a născut în anul 1869 la Paris. Descendent al familiei Cantacuzinilor, ramura Şerban Vodă. Până în 1881 studiază la Fontenay-aux-Roses, Paris şi la Liceul St. Georges. Din 1883 urmează Şcoala Militară din Craiova şi Şcoala de Infanterie din Bucureşti. A fost aghiotant la regelui Carol I. În 1910 maior şi şef de cabinet al ministrului de război Niculae Filipescu.

Participă la războiul balcanic (1913) în Bulgaria şi în primul război mondial, în care conduce trupele de grăniceri în operaţiile militare de pe crestele Carpaţilor. Decorat cu ordinul Mihai Viteazul. În 1917 a comandat brigada de grăniceri de la Tg. Ocna cu care a mers apoi la Iaşi să lupte contra bolşevicilor ruşi. După pacea de la Bucureşti demisionează şi este înaintat general în rezervă în anul 1918.

S-a ataşat de mişcarea studenţească din faza construiri căminului studenţesc de la Râpa Galbenă – Iaşi.

A dezamorsat multe maşinaţii care se pregăteau la Palat împotriva lui Corneliu Codreanu.

Organizează Partidul Totul pentru Ţară, fixându-i linia de politică externă (prin crearea unei Ligi Anticomuniste Europene având ca nucleu Franţa, Germania, Italia şi România) şi stabilindu-i structura teritorială.

În anul 1934 este judecat şi achitat în procesul Gărzii de Fier. Membru al Senatului Legionar. A condus echipa legionară plecată la 24 noiembrie 1936 să lupte în Spania contra comunismului.

S-a stins din viaţă în octombrie 1937, în vârstă de 67 de ani. A fost petrecut pe ultimul drum de o imensă mulţime bucureşteană şi de coloane de legionari.

A scris

Organizarea oştirii, 1923

Un caz de arivism feroce, 1924

Codul de Onoare (lucrare rămasă în manuscris)

Muncind cu legionarii în tabăra de la Carmen Sylva