MIRCEA DOMITRIU

Preot. S-a născut la 4 Noiembrie 1915 din părinţi răzeşi basarabeni din “Ţara de Sus”. Studii de inginerie la Iaşi, Bucureşti şi Timişoara. Participă activ la războiul împotriva URSS cu funcţia de comandant de pluton (1941-1942). Silit să se refugieze în Germania, este internat alături de ceilalţi camarazi ai săi legionari în lagărul de la Buchenwald. Eliberat în August 1944, se încadrează în “Armata Naţională” a Guvernului Naţional Român în Exil constituit la Viena, ca şef de unitate de transmisiuni, luând parte la luptele duse împotriva trupelor comuniste sovietice pe Oder.

Din 1948 se stabileşte la Paris, lucrând ca inginer constructor în birourile “Methodes mecaniques” ale uzinei “SIMCA”, unde obţine numeroase brevete pentru invenţii de maşini, conferindu-i-se din partea statului francez diploma: “cel mai merituos inginer constructor în industria de automobile, pentru perioada 1960-1973”.

Pentru participarea sa la organizarea “sindicatului independent” de la “Uzinele SIMCA”, Mircea Domitriu primeşte medalia de bronz, din mâna Generalului De Gaulle. Participă la expoziţia internaţionala filatelică de la Versailles, obţinând premiul întâi cu medalie pentru colecţia: Istoria României în imagini (cuprinzând 18 planşe cu harta României de la Dacia Traiană şi până în zilele noastre). Tot la Versailles primeşte premiul doi pentru prezentarea filmului Viaţa la ţară, secerişul (16 mm. – 45 de minute).

Urmează Institutul Academic SAINT SERGE din Paris la cursurile de teologie superioară ortodoxă, făcând parte din anul 1962 din clerul Bisericii Ortodoxe Române din Paris, fiind mai întâi hirotonisit diacon, apoi arhidiacon şi în cele din urma sfinţit ca PREOT MISIONAR în cadrul Episcopiei de la Paris de către IPSS Arhiereul Teofil Ionescu, trecând definitiv de la numele de Boris Stajeniuc la cel de Mircea Edgar Domitriu (Almanah pe anul Domnului 1986), pag. 129.

A scris:

Carte de rugăciuni. Apărută sub egida ASOCIAŢIEI ORTODOXE ROMÂNE DIN NORD-VESTUL GERMANIEI, Köln, 1982. 256 pag.