SEXTIL PUŞCARIU

A scris peste 400 de lucrări de mare valoare ştiinţifică. A fondat şi condus revista Dacoromania şi a întemeiat Muzeul Limbii Române din Cluj. Unul dintre cei mai mari lingvişti ai României.

Născut la 4 Ianuarie 1872 în Braşov. A făcut studiile gimnaziale la Braşov, după care pleacă pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895-1899), apoi în Franţa, la Paris (1899-1901) şi Austria, la Viena (1902-1904). Doctor în Filosofie de la Universitatea din Leipzig (1899), docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena (1904- 1906). Profesor extraordinar începând cu anul 1906, a fost titularul catedrei de limba şi literatura română timp de zece ani (începând cu anul 1908) şi decanul Facultăţii de Filosofie de la Universitatea din Cernăuţi în 1918.

Comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universităţii din Cluj după unirea Transilvaniei, Sextil Puşcariu a fost numit primul rector al acesteia în anul 1919, apoi prorector (1920-1921). Membru corespondent al Academiei Romane din 1905 şi începând cu anul 1914, titular. Reprezentantul României la Institutul internaţional de cooperaţie intelectuală de pe lângă Societatea Naţiunilor (1922) şi membru în Comitetul internaţional de lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Cluj.

A condus revistele Glasul Bucovinei din Cernăuţi (1918) şi Cultura (1924).

Membru în Senatul Legionar. După instaurarea forţată a comunismului în România, scrierile alesului lingvist, istoric literar şi de cultură cu o bogată formaţie filosofică, Sextil Puşcariu, au fost în mare parte puse la index. Doar câteva lucrări fac excepţie, unele dintre ele plagiate de altfel cu neobrăzare şi revendicate de un întreg colegiu de falşi intelectuali marxişti, cum ar fi Dicţionarul Academiei, tomul I, de la litera A până la litera L (până la cuvântul “lojniţă”), într-un dicţionar numit “al Academiei Republicii Populare Romîne” apărut la finele anilor ’50.

Noile capete “revoluţionare” în frunte cu Al. Rosetti (din ordinul căruia a fost ars manuscrisul poeziei Doina de Mihai Eminescu în anul 1949) şi Ov. Chromălniceanu (cunoscut parazitar comunist), două capete mediocre, taie, spânzură şi adaugă sentinţe grele pe seama tuturor scriitorilor români adevăraţi, înlăturându-i totalmente din circuitul public. Anchetat în mai multe rânduri de noii inchizitori comunişti, marele om de cultură Sextil Puşcariu se stinge din viaţă în ziua de 5 Mai 1948, scutindu-i pe cerberii marxişti de a-l întemniţa, în valul masiv de arestări ale legionarilor din noaptea de 14 spre 15 Mai 1948.

OPERA (lucrările cele mai importante publicate de autor):

Die rumänischen Diminutivsufixe. Leipzig, 1899 (în vol. VIII din Anuarul Seminariului Roman din Lipsca);

Lateinisches ti und ki im Rumänischen, Italienischen und Sardischen. Leipzig, 1904;

Rapoarte despre cărţi prezentate la concurs pentru premii. În Analele Academiei, Partea administrativă. Tom XLI, 1920-1921, pag. 121, 165;

Raport asupra dicţionariului. În Analele Academiei, Tom XLI, 1920- 1921, Bucureşti, 1922;

Cuvânt de deschidere rostit la al doilea congres al Asociaţiei Profesorilor din România. Editura Cartea Românească, Cluj, 1921;

Din perspectiva Dicţionarului. Tipografia Ardealul, Cluj, 1922;

Daco-Romania, buletinul Muzeului Limbii Române din Cluj, 1921, 1922;

Literatura Română. Biblioteca Semănătorul, Nr. 70, Arad, 1925;

Dicţionarul Academiei. (Academia Română), editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1926;

Studii istro-române. Vol. 2, (Academia Română), Bucureşti, 1926;

Istoria Literaturii Române. Editura Krafft şi Droibeff, Sibiu, 1939;

Dacoromania. Buletinul Muzeului limbii române. Vol. IX, 1936-1938, 696 pag. Tipografia Monitorul Oficial, Bucureşti, 1938;

Micul atlas lingvistic român. Publicat de Muzeul limbii române din Cluj. Vol. I: Părţile corpului omenesc şi bolile lor de Sever Pop. Cluj, 1939;

Îndreptar şi vocabular ortografic. Editura Cartea Românească, Bucureşti (in colaborare cu Naum A. Teodor);

Istoria literaturii române (epoca veche). Sibiu, 1930;

Limba română. Vol. I, Ianuarie 1940, Bucureşti; Vol. II (postum), Bucureşti, 1959 (lucrare descriptivă generală). Traducere în limba germană de H. Kuen, 1943;

Vasile Pârvan. Bucureşti, 1927;

Dicţionarul Academiei. Tomul I, (A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L), 1913, 1934, 1937, 1940, 1948, 1949 (până la cuvântul lojniţă);

Pe marginea cărţilor (extras din revista Dacoromania, IX, 1936-1938, Cluj);

SCHIŢE în revista Vatra, II, 1895;

ARTICOLE în Convorbiri literare, Dacoromania, Junimea literară (Cernăuţi), Luceafărul, Transilvania, Kritischer Jahresbericht der Rumänischen Philologie (Erlangen), Festschrift Meyer-Lubke (Halle), Tribuna (Arad), Zeitschrift für Rumänische Philologie, Analele Academiei, Studi sulla România (Napoli), Cugetul Românesc etc.