TRAIAN POPESCU
Fost Vicepreşedinte al Societăţii Filatelice Române; fost referent în Direcţia Acordurilor Comerciale din Ministerul Comerţului (1938). În cadrul Statului Naţional-Legionar (1940-41), însărcinat cu organizarea Serviciului Comisiilor de Românizare; fost ataşat comercial al Agenţiei Economice Române la Istanbul şi şef al Agenţiei Comerciale Române de pe lângă Legaţia României în Slovacia, Bratislava (1943-1945).
Gazetar şi publicist, Traian Popescu s-a născut la 21 Iunie 1910 la Craiova, din familie de origine gorjană, stabilindu-se din anul 1919 în capitala ţării, Bucureşti, unde urmează clasele primare şi secundare.
După terminarea liceului (1928), îşi continuă studiile superioare înscriindu-se la Facultatea de Drept din Universitatea Bucureşti, pe care o absolvă în anul 1932. Avocat în Baroul Ilfov, odată cu represiunea dezlănţuită împotriva Legiunii în anul 1933 se înscrie ca avocat apărător în “procesul Duca”, moment în care se ataşează definitiv de Mişcarea Legionară, încadrându-se în cuibul rector al Capitalei de sub conducerea lui Aurel Serafim, desfăşurând o activitate viguroasă de promovare a Legiunii. Face parte din Contenciosul legionar de la Casa Verde şi puţin mai târziu îl găsim în fruntea bătăliilor de organizare a cuiburilor în Bucureşti şi judeţul Ilfov (plăşile Budeşti şi Plătăreşti, împreună cu satele şi comunele învecinate: Tanganul, Vadul Anei, Gălbinaşi, Fundeni-Frunzăneşti, Cernica ş.a.) şi a propagandei electorale pentru partidul “Totul Pentru Ţară” (T.P.Ţ.) în cuprinsul anului 1937. În colaborare cu Primăria din Negru, organizează prima cantină şcolară legionară la şcoala Orzari din Capitală în toamna anului 1940, ocupându-se în acelaşi timp (în cadrul Ajutorului Legionar) de tipărirea emisiunilor filatelice legionare: 8 noiembrie 1940 (Iaşi), 30 noiembrie 1940 (Bucureşti) şi 13 ianuarie 1941 (Bucureşti).
Odată cu declanşarea loviturii lui Antonescu împotriva guvernului legionar (21-23 ianuarie 1941), îl găsim pe baricadele de apărare a instituţiilor legionare. Începând cu toamna anului 1941, funcţionează cu diferite însărcinări pe lângă Legaţia Română din Turcia şi apoi cea din Slovacia până la finele lunii Martie 1945. La 1 aprilie acelaşi an, se refugiază în Germania, la Badgastein (Tirolul austriac), punându-se la dispoziţia Guvernului Român de la Viena sub preşedinţia Comandantului Horia Sima, la care aderase încă de la aflarea constituirii lui.
Aflat cu domiciliu obligatoriu timp de doi ani sub paza autorităţilor anglo-americane şi franceze după înfrângerea Germaniei, odată cu absolvirea Mişcării Legionare şi a Guvernului Român în Exil de la Viena de orice vina “criminală” de către Tribunalul Internaţional de la Nürenberg, în primăvara anului 1947 trece în zona franceză de ocupaţie a Austriei, la Schurns, ajungând după aceea în Elveţia şi Franţa, iar în toamna anului 1947, în luna noiembrie, soseşte în Spania, la Madrid, unde hotărăşte să se stabilească definitiv.
Fondator al prestigioasei reviste Carpaţii în anul 1954 la Madrid împreună cu Aron Cotruş, N. S. Govora, Faust Brădescu, Nicolae Novac ş.a.; Fondator al Editurii “Carpaţii” în cadrul căreia au văzut lumina tiparului numeroase cărţi reprezentative ale culturii române şi legionare (*1) ca parte intrinsecă a acesteia, comandantul legionar Traian Popescu şi-a adus o contribuţie substanţială la lupta exilului şi refugiului românesc împotriva ocupaţiei comuniste a ţării. Autor a numeroase emisiuni filatelice ca reprezentant al adevăratei Românii Libere, prin care a ţinut trează conştiinţa Apusului asupra sclavizării României şi excluderii ei din confederaţia statelor europene, Traian Popescu a îndeplinit o misiune de importanţă vitală pentru recunoaşterea României, obligând regimul comunist de la Bucureşti să revină asupra numelui ţării, reintroducând adevărata denumire de ROMÂNIA în locul celei decretate anterior în sens slavic (ROMINIA) prin care se încerca desfiinţarea numelui latin al tarii noastre (*2). A colaborat intens la revistele şi ziarele legionare din exil.
____________
-(*1) “Istoria Românilor din Dacia Traiană” (Vol. I-II-III-IV) de A. D. Xenopol; “Istoria Literaturii Române” (Vol. I-II) de Dumitru Murăraşu; “Naţionalismul lui Eminescu” de Dumitru Murăraşu; “Dacia” de Vasile Pârvan; “Rapsodia Iberică” de Aron Cotruş; “Povesti fără Ţară” şi “Poeme fără Ţară” de Vasile Posteucă, Nicolae Novac, Nicolae Ştefănescu-Govora şi Faust Brădescu (în colaborare); “Corneliu Zelea Codreanu” (ediţie colectiva); “Ion Moţa şi Vasile Marin” (ediţie colectivă); “Haiducul” de Bucura Dumbravă; “Răscoala” (Vol. I-II) de Liviu Rebreanu; “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă; “Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei Sovietice” de Gen. Platon Chirnoagă; “Istoria Daciei şi continuitatea Daco-Romană” de Gen. Platon Chirnoagă (Editura “Traian Popescu”) ş.a.
____________
-(*2) Vezi lucrarea “România şi unitatea Europei”. Editura “Carpaţii”, Madrid, 1975 (173 pag.).
Traian Popescu, vorbind la o întrunire de la Majadahonda
OPERA:
România şi unitatea Europei. Editura CARPAŢII, Madrid, 1975;
Mărturii pentru legionarii de mâine. Vol. I, 1977; Vol. II, 1978; Vol. III, 1979. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid;
Rumania y sus Vecinos Hungaros. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid;
Testimonios para Los Europeos de manana. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid;
Mişcarea Legionară şi instigaţiile D-lui M. Ligi. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid, 1980;
Majestatea Sa Trădarea. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid, 1980;
Poziţia politică a Gărzii de Fier pe plan intern şi extern. Editura Carpaţii, Traian Popescu, Madrid, 1980;
Transylvania Rumana y la demogagia revisionista Magyar. Colecţia DOCUMENTE, Editura Carpaţii, Madrid, 1981 (în colaborare cu Faust Brădescu, G. Bicniţiu şi Rev. Silvan);
Maestrul Aron Cotruş – Omul. În volumul omagial: Lui Aron Cotruş şi Neamului, pag. 71-114. Editura Carpaţii, Madrid, 13 Ianuarie 1982.