VALERIU CÂRDU

Poet, gazetar. S-a născut în comuna Jam din judeţul Caraş-Severin în anul 1911. Studii de drept la Cluj. Debut în 1928 la revista Limba română, colaborator la publicaţiile Patria, Ecoul, Opinia noastră, Sfarmă-Piatră. Redactor şef la Buna Vestire. Editor al publicaţiilor Cuvântul nou şi Frontul (Satu Mare).

Autor la lucrărilor Povestea unui glonţ (Cluj, 1933), Cuiburi de lumină (poezii, 1937), Moartea copilului, Cartea pământului.

Este asasinat în masacrul ordonat de Carol al II-lea la 22 septembrie 1939, când se afla în lagărul de la Vaslui.

A scris:

Cuiburi de lumină (versuri-reculegere, închinare, cinstire, legământ pentru Sfânta Jertfă a marilor comandanţi ai Învierii: Ion Moţa şi Vasile Marin), Bucureşti, 1937. Ediţia a II-a: Editura “Carpaţii”, 22 Septembrie 1958, Madrid (sub îngrijirea lui I. G. Dimitriu).