VASILE BLĂNARU – FLAMURĂ

Poet, ziarist şi publicist, născut în Câmpulung – Suceava, în anul 1913. Înfiinţează în 1923 Frăţia de Cruce din Liceul Dragoş Vodă. Este eliminat din liceul şi îşi termină studiile în Basarabia, oraşul Lipcani.

Urmează Academia de Artă Dramatică şi Cinematografie din Iaşi şi, în paralel, Istoria.

Participă la primul congres legionar din anul 1929, la Iaşi şi la campaniile electorale din 1931 din Neamţ şi Tutova.

Colaborator al revistelor Pământul Strămoşesc şi Libertatea.

Asistent de regie la Teatrul Naţional din Bucureşti, sub direcţia lui Liviu Rebreanu, din 1937. Subdirector general al societăţii Filmul Românesc. Colaborator până în 1938 la Buna Vestire.

Reporter pe frontul de răsărit între 1943-1944, pentru Secţia de Propagandă a Marelui Stat Major. În această perioadă colaborează la Curentul, Universul, Timpul.

În 1949 este condamnat la 5 ani închisoare.

În 1958 este arestat din nou şi condamnat la moarte pentru insurecţie armată. A executat 12 ani de închisoare sub regimul comunist.

OPERA:

Talazuri (versuri), 1939

Blăstămele lui Iorga – adevărul în moartea savantului, 1955

Generalul Antonescu în cămaşă verde legionară, 2 volume, 1996 şi 1998

804 zile şi nopţi în lanţurile morţii, 1996

Mercenarii infernului, 1999